Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei – nu o neglijaţi!

Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei – nu o neglijaţi!

De unde şi-a luat Cain nevastă? Ce înseamnă cuvintele Dumnezeu (Elohim) şi Yehowah? Cine este „Devar Yehowah” (Cuvântul lui Iehova) şi „Ho Logos ton Theon” (Cuvântul lui Dumnezeu)?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său!

Apostolul Pavel spune că “toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos” (2Timotei 3:16,17) enumerând întrebuinţările ei:

-      ca să înveţe,

-      să mustre,

-      să îndrepte,

-      să dea înţelepciune în neprihănire,

-      ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit,

-      cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

 

Aşadar Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei. În această parte a Biblie, găsim multe răspunsuri la întrebările simple sau mai complicate care ni se pun, înţelegând chiar mai bine textul din Noul Testament.

 

De exemplu, unii întreabă „Cum s-au înmulţit oamenii?”

 

Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei, în care găsim multe răspunsuri la întrebări despre originile omenirii şi despre viitorul ei. Nu o să poţi înţelege bine trecutul şi viitorul omenirii fără Biblie, de aceea trebuie să o citeşti în întregime.

Iată un exemplu:

Cineva, care merge la biserică, m-a întrebat, cum s-au înmulțit oamenii dacă Adam şi Eva au avut doar doi copii, pe Cain şi pe Abel?

I-am explicat că în Bible scrie că Adam şi Eva au mai avut copii, fii şi fiice, nu numai pe aceştia doi. Apoi, aceştia s-au căsătorit între ei, de aceea scrie că Dumnezeu a făcut neamul oamenilor dintr-un singur sânge. Astfel toţi oamenii sunt fraţi, chiar dacă culoarea pielii diferă.

Geneza (Facerea) 4:17. Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.

Genesa (Facerea) 5

1. Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

2. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de "om", în ziua când au fost făcuţi.

3. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.

4. După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

Apostolul Pavel confirmă această relatare, deoarece scrie:

Fapte 17:26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

Viitorul omenirii

Biblia arată că deşi Dumnezeu a tolerat mult timp păcatele oamenilor, El va curma acest proces al păcătuirii, pentru totdeauna.

Despre viitorul omenirii, Dumnezeu spune clar că vor avea parte de viaţă veşnică doar cei găsiţi vrednici de asta, care s-au pocăit, crezând în Fiul Său trimis din cer (Ioan 3:13,16), care va judeca lumea după dreptate:

Fapte 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…"

 

Vechiul Testament mai este folositor la multe aspecte teologice, care par a fi enigmatice, ca de exemplu:

 

Ce înseamă cuvintele Elohim şi Yehowah din limba ebraică? Şi Cine este “Cuvântul” (în ebr. Dvar) lui Iehova din Vechiul Testament, care “venea” la profeţi?

 

Cuvântul "dumnezeu", în limba ebraică este "elohim" şi însemnă "Cel Prea-puternic". Acest cuvânt nu este un nume al lui Dumnezeu (cum cred greşit mulţi oameni), ci un titlu al Său. Puteţi constata din textele pe care vi le-am dat să le comparaţi mai jos. Moise ştia şi folosea acest titlu, însă nu ştia că pe Dumnezeu îl cheamă Iehova. Da, după cum mulţi dintre voi ştiţi, Iehova în limba română este numele Creatorului nostru ceresc şi înseamnă Cel ce este, cel ce era şi cel ce vine ca să arate lumii că El este Cel Atotputernic; acest nume nu însemană "Eu fac să devină", cum se vehiculează într-o anumită credinţă. Dovezi în acest sens aveţi atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament.

Pentru confirmarea celor afirmate mai sus, vă invit să comparaţi cu atenţie maximă Exodul 3:13-16 cu Apocalipsa 1:8. 

 יג וַיֹּאמֶר מֹשֶׁה אֶל-הָאֱלֹהִים, הִנֵּה אָנֹכִי בָא אֶל-בְּנֵי יִשְׂרָאֵל, וְאָמַרְתִּי לָהֶם, אֱלֹהֵי אֲבוֹתֵיכֶם שְׁלָחַנִי אֲלֵיכֶם; וְאָמְרוּ-לִי מַה-שְּׁמוֹ, מָה אֹמַר אֲלֵהֶם. 13 Și Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): „Iată, când voi veni la copiii lui Israel și le voi spune: Dumnezeul (Elohe) părinților voștri m-a trimis la voi; și ei îmi vor spune: Care este numele Lui? Ce să le spun? יד וַיֹּאמֶר אֱלֹהִים אֶל-מֹשֶׁה, אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה; וַיֹּאמֶר, כֹּה תֹאמַר לִבְנֵי יִשְׂרָאֵל, אֶהְיֶה, שְׁלכלְָׁנֵי יִשְׂרָאֵל 14 Și DUMNEZEU (ELOHIM) i-a zis lui Moise: „SUNT (EHYEH) CEL CE (AŞER) SUNT (EHYEH)”; şi El a spus: „Aşa să le spui copiilor lui Israel: CEL CE ESTE (EHYEH) m-a trimis la voi”. טו וַיֹּאמֶר עוֹד אֱלֹהִים אֶל-מֹשֶׁה, כֹּה-תֹאמַר אֶל בְּנֵי יִשְׂרָאֵל, יְהוָה אֱלֹהֵי אֲבֹתֵיכֶם אֱלֹהֵי אַבְרָהָם אֱלֹהֵי יִצְחָק וֵאלֹהֵי יַעֲקֹב, שְׁלָחַנִי אֲלֵיכֶם; זֶה-שְּׁמִי לְעֹלָם, וְזֶה זִכְרִי לְדֹר דֹּר. 15 Și DUMNEZEU (ELOHIM) a mai spus lui Moise: „Așa să le spui copiilor lui Israel: YEHOWAH (CEL CE ESTE ŞI VA FI), Dumnezeul (Elohe) părinților voștri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isaac și Dumnezeul (Elohe) lui Iacov, m-a trimis la voi; acesta este numele Meu (şhemi) pentru totdeauna și acesta este pomenirea Mea (zikri) pentru toate generațiile. טז לֵךְ וְאָסַפְתָּ אֶת-זִקְנֵי יִשְׂרָאֵל, וְאָמַרְתָּ אֲלֵהֶם יְהוָה אֱלֹהֵי אֲבֹתֵיכֶם נִרְאָה אֵלַי, אֱלֹהֵי אַבְרָהָם יִצְחָק וְיַעֲקֹב, לֵאמֹר: פָּקֹד פָּקַדְתִּי אֶתְכֶם, וְאֶת-הֶעָשׂוּי לָכֶם בְּמִצְרָ בְּמִצְרָיִם. 16 Du-te și adună pe bătrânii lui Israel și spune-le: YEHOWAH (CEL CE ESTE ŞI VA FI), Dumnezeul (Elohe) părinților voștri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi s-a arătat și a zis: Cu siguranță mi-am adus aminte de voi și am văzut ce vi se face în Egipt."Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."

Observăm aici că acea expresie descriptivă „ehyeh aşer ehyeh” (sunt cel ce sunt) a fost remodelată ca nume al lui Dumnezeu, comprimându-se în cuvântul „Yehowah”, care înseamnă „Cel ce este şi Cel ce va fi (veşnic)”. Aflăm dintr-o sursă antică care menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume misterios care se mai numeşte „cele patru litere”, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146). Clement din Alexandria menţionează de două ori această informaţie despre semnificaţia numelui lui Dumnezeu, în cartea sa, numită Stomata.

 

Există fraze în Vechiul Testament care spun: Cuvântul lui Iehova a venit la profetul cutare... ceea ce arată că nu Dumnezeu însuşi comunica direct cu profeţii, ci venea un “intermediar”, care era numit “Cuvântul”.

Exemplu:

Zaharia 1:1 În luna a opta a celui de-al doilea an al lui Darius, “Cuvântul” (ebr. “Devar”) lui Iehova a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, profetul, zicând:

2 “S-a mâniat Iehova pe taţii voştri, foarte mult.”

Dacă ar fi venit Iehova Dumnezeu însuşi, textul ar fi sunat astfel:

1 În luna a opta a celui de-al doilea an al lui Darius, Iehova a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, profetul, zicând:

2 “M-am mâniat pe taţii voştri, foarte mult.”

Din Capitolul 1 versetul 9 şi 19 aflăm şi mai bine că acest “Cuvânt” (în ebraică “Devar”) nu este Dumnezeu înşuşi, ci un Înger. Aşadar “Cuvântul” este “supranumele” (porecla) unui “Înger”. Studiind Vechiul Testament cu maximă atenţie, aflăm că acest personaj enigmatic trimis de Dumnezeu la profeţi este un Înger special, deoarece El nu este unul dintre ceilalţi îngeri ai lui Dumnezeu, ci un Înger al îngerilor. Aflăm din Vechiul Testament despre cuvântul “înger” că înseamnă o slujbă de însărcinare sau trimitere, un fel de ambasador, sol sau trimis, de aceea Comandantul sau Căpetenia îngerilor este numit tot “Înger”, la fel cum un rege poate fi rege peste ceilalţi regi şi este numit Regele regilor. Deci acest Înger sau Însărcinat suprem este Căpetenia celorlalţi îngeri, sau altfel spus Comndantul lor, rânduit de Dumnezeu.

 

Citind cu grijă şi atenţie maximă toate scrierile din Biblie, aflăm că acest personaj misterios numit “Cuvântul” (“Devar” în ebraică) în Vechiul Testament, este numit tot la fel şi în Noul Tesatment, adică “ho Logos” (în limba greacă). El este prezentat la fel în Ioan 1:1, fiind vorba chiar de Fiul lui Dumnezeu:

9 Atunci am zis: „Domnul meu (Adoni), ce sunt acestea?” Așa că Îngerul care a vorbit cu mine mi-a spus: „Îți voi arăta ce sunt aceştia”.

19 Și i-am spus Îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia?”

Așa că El mi-a răspuns: „Aceștia sunt coarnele care au împrăștiat pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”

Acest lucru întăreşte şi mai clar dovada că fraza din Ioan 1:1 partea c a fost falsificat din “şi Fiul a fost Cuvântul” sau “ca Dumnezeu a fost Cuvântul” în “şi Dumnezeu a fost Cuvântul”. Din Zaharia capitolul 1 se vede clar că nu Dumnezeu a fost Cuvântul, ci un Înger, care avea acest rol de a transmite mesajul lui Dumnezeu către oamenii aleşi (profeţi).

Că acest “Logos” nu este Dumnezeu însuşi, cum au dorit să arate ereticii care au modificat Biblia, încă din secolul II, se vede clar din multe pasaje nemodificate ale Sfintelor Scripturi:

Ioan 3:16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Apocalipsa 19:13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: "Cuvântul lui Dumnezeu (ho Logos tou Theou)."

 

Iată de ce cineva a sumarizat importanţa citirii Bibliei întregi astfel: "Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia."

Toate sectele care au respins această parte a Sfintelor Scripturi, sau au neglijat-o, au căzut pradă unor interpretări închipuite, neputând înţelege cu adevărat cele scrise în Noului Testament. Aud deseori această întrebare de la oamenii care nu citesc Vechiul Testament. Ce credeţi, e bine sau nu, ca să citim şi această parte a Bibliei?

 

Dacă nu ai citit încă Vechiul Testament, ce ar fi să începi chiar astăzi? Căci “Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia!”

Fiţi binecuvântaţi!

 

Credincioșii Bibliei – Cine este un credincios adevărat în Biblie?

 

Credincioșii Bibliei – Cine este un credincios adevărat în Biblie?

(de asemenea, credincios în Biblie, creștin credincios în Biblie, Biserica credincioasă în Biblie)

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului şi de la Fiul Său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

 

Credincios al Bibliei > Definiție

 

Acest articol nu este despre o sectă cu acest nume sau pagină.

Vorbim despre o condiție spirituală a credinței în Dumnezeu, prin cuvintele Sale, din Biblie.

 

În primul rând: dacă vrei să fii credincios al Bibliei, trebuie să ai credință în Dumnezeu, Părintele nostru Atotputernic, Creatorul iubitor al Cerului, al Pământului și al Omenirii și să citești cuvintele Lui, din Biblie. Citiți totul și credeți totul, de la Geneza la Apocalipsa și înțelegeți-l corect.

Biblia a fost scrisă majoritar în ebraică (Vechiul Testament şi câteva cărţi din Noul Testament) și greacă (Noul Testament) şi o porţiune mică în aramaică din Vechiul Testament. Deoarece există multe ediții traduse ale Bibliei, comparați cu atenție aceste traduceri cu limbile originale - ebraică și greacă din textul interliniar al Bibliei.

 

În al doilea rând: Priviți o istorie adevărată despre autoritatea Bibliei în Istoria Bisericii și veți vedea că mulți creștini au amestecat-o cu tradițiile păgâne care duceau spre erori poporul lui Dumnezeu. Așadar, credincioșii Bibliei trebuie să-și diferențieze învățăturile de alții despre care ei consideră că plasează tradiția non-biblică sau extra-biblica ca mai înaltă sau egală ca autoritate față de Biblie.

 

Un credincios adevărat al Bibliei sau o Biserică care crede că Biblia este adevărată și nu conține contradicții teologice, discrepanțe istorice sau alte astfel de „erori” este un credincios adevărat. Şi aici mă refer la Scripturile care au existat în original, la care trebuie să ne întoarcem cu grijă.

Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru a învăța adevărul, a mustra greșeala, a îndrepta greșelile și a da instrucțiuni pentru o viață corectă în faţa lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16).

Aceasta este adevărata declarație de credință despre un credincios adevărat în Biblie. Aşadar, când un traducător sau o Biserică credincioasă Bibliei face o nouă versiune a Bibliei, corectând anumite greşeli din Bibliile precedente, nu o face arbitrar, fără un motiv întemeiat sau că aşa sună mai bine, ci pentru că aşa este corect faţă de manuscrisele vechi, pe care le-a consultat în temere de Dumnezeu.

 

În al treilea rând: Un credincios al Bibliei va examina întotdeauna cu grijă diferentele din manuscrisele Biblice şi va alege varianta cea mai plauzibilă.

Când cineva recenzează (corectează) o traducere mai veche a Bibliei, cum ar fi cea făcută de Dumitru Cornilescu, trebuie să aibă o bază solidă în cele mai vechi manuscrise.

 

Într-un Nou Testament recent editat (având sigla EDCR), la Iuda 5 a fost înlocuit „Domnul” cu „Isus”, menţionându-se la nota de subsol următoarele:

„Alte manuscrise au lecţiunea „Domnul”.

Într-adevăr, atunci când s-au studiat manuscrisele s-au găsit anumite diferenţe între ele. Numai că la Iuda 5 avem patru variante la un cuvânt, adică un cuvânt este redat în patru moduri diferite: Domnul, Dumnezeu, Isus, Christos.

Versiunea cu redarea „Domnul”:

În versiunea lui Dumitru Cornilescu găsim acest tip:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca Sinaiticus (secolul IV), Athos (secolul VIII/IX), Ephraemi Rescriptus (secolul V) şi Versiunea Harkleană, desemnată de sigla syrh, fiind o traducere biblică în limba siriacă de Toma de Harqel finalizată în 616 d.Hr. la Enaton din Egipt.

Versiunea cu redarea „Dumnezeu”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Dumnezeu, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca p72 (=Bodmer 7/8) de limbă greacă circa 300 d.Hr., la Clement din Alexandria (c.150 - c.215) Cartea instructorului III, în Ephraemi Rescriptus – la al doilea corector şi în Versiunea Filoxeniană (508 d.Hr.). A fost comandat de Filoxen din Mabbug și finalizat de corepiscopul său Policarp în limba siriacă. Mai apare într-un manuscris Latin (Italic), Armenian şi Georgian. Deci redarea aceasta a avut un suport internaţional semnificativ.

Versiunea cu redarea „Isus”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Isus, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca Vaticanus (secolul IV), Alexandrinus (secolul V), multe Latine (Italice), Etiopean, la Origen, Ieronim, Cyril, în Bohairic Coptic şi Sahidic Coptic. Este pus în paranteze în Aland și colaboratorii în a 4-a ediție revizuită.

Versiunea cu redarea „Christos”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Christos, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în Ephraem, Moscova (din secolul IX) şi Lectionare Bizantine.

Am două întrebări importante:

1.   Dacă tot faci o corecţie şi dai o notă de subsol, nu ar trebui menţionate toate variantele?

2.   Pe ce criterii alegi această variantă?

Tu ce variantă alegi şi de ce?

Varianta de text Bodmeriană (cea din Manuscrisul biblic p 78) este de preferat şi iată de ce: Este cel mai vechi text al Epistolei lui Iuda, descoperit vreodată.

Papirus 72 (Papyrus Bodmer VII-VIII) este desemnarea utilizată de evaluatorii textuali ai Noului Testament pentru a descrie porțiuni din așa-numitul Codex Bodmer divers, și anume scrisorile lui Iuda, 1 Petru și 2 Petru. Aceste cărți par să fi fost copiate de același scrib, iar scrisul de mână a fost atribuit paleografic secolului al III-lea sau al IV-lea.

Deși scrisorile lui Iuda (P.Bodmer VII) și 1-2 Petru (P.Bodmer VIII) din acest codex nu formează un singur text continuu, cercetătorii tind să se refere la aceste trei texte ca un singur papirus timpuriu al Noului Testament. Papirusul 72 este cel mai vechi manuscris cunoscut al acestor epistole, deși câteva versete din Iuda se află într-un fragment P78 (P. Oxy. 2684).

Papirusul 78 (în numerotarea Gregory-Aland), desemnat de P78, este o copie timpurie a Noului Testament în limba greacă. Este un manuscris de papirus al Epistolei lui Iuda. Textele supraviețuitoare ale lui Iuda sunt versetele 4-5 și 7-8. P78 este scris cu o mână elegantă. Manuscrisul a fost atribuit paleografic secolului al III-lea (sau secolul al IV-lea).

Iuda 5 după Papirusul 78 – cel mai vechi la ora actuală!

5 Hypomnēsai de hymas boulomai, eidotas hapax panta, hoti Theos laon ek gēs Aigyptou sōsas to deuteron tous mē pisteusantas apōlesen,

În limba română:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Dumnezeu, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Amin!

Să spunem „Amin!” la această variantă, care repet, este cea mai veche la ora actuală şi se potriveşte cel mai bine cu contextul Bibliei.

 

Aceasta este adevărata declarație de credință despre un credincios adevărat în Biblie.

“Iertaţi şi vi se va ierta” - Cât de importantă este iertarea în relaţiile noastre zilnice?

 

“Iertaţi şi vi se va ierta”

- Cât de importantă este iertarea în relaţiile noastre zilnice?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului şi de la Fiul Său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

Conform Bibliei, iertarea celor ce ne-au greşit, este o condiţie a mântuirii!

De ce este Dumnezeu aşa de categoric în această privinţă?

În condiţia în care toţi am moştenit păcatul strămoşesc, care ne face vulnerabili în faţa greşelilor, toţi păcătuim şi avem nevoie de iertare, căci nimeni nu este perfect:

1Ioan 1:8. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

10. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

Dumnezeu a promis solemn în Sfintele Scripturi că El iartă şi uită, nu cum fac unii care se prefac că iartă, spunând „Te iert, dar nu te pot uita!”.

O astfel de abordare a iertării, nu este o iertare. Aceasta nu este o iertare, este o prefăcătorie. Iată de ce iertarea este asociată cu uitarea păcatului. Cine iartă cu adevărat, uită păcatul, ca şi Dumnezeu, care ne stă în faţă ca un exemplu bun de urmat:

Ieremia 31:34. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: "Cunoaşte pe DOMNUL!", ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor."

Cel ce a fost trimis din cer pentru noi, ca să ne înveţe taina mântuirii noastre, Fiul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ne avertizează - cu toate că multă lume nu îl bagă în seamă în această privinţă - că iertarea celor ce ne-au greşit este o condiţie a mântuirii:

Matei 6:14. Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. 15. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

Dacă nu poţi ierta, păcatul făcut ţie fiind considerat de tine prea mare, atunci roagă-te pentru puterea de a ierta!

Cei care doresc să fie iertaţi de Dumnezeu, au de îndeplinit o condiţie importantă: să ierte şi ei!

Iertarea este asociată cu ascultarea rugăciunii de către Dumnezeu!

El ne mai avertizează, că dacă nu suntem dispuşi să iertăm, rugăciunile noastre nu sunt primite, la tronul lui Dumnezeu, se subânţelege din acest pasaj:

Marcu 11:25. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

26. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre."

Iertarea este asociată cu facerea de bine, bunătatea, mila şi judecata, de aceea suntem chemaţi să iertăm chiar şi pe cei care nu merită, căci aşa procedează şi Dumnezeu în dreptul nostru.

Luca 6: 35. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.

36. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.

37. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

Matei 5:44. Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

45. ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?

48. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Avem şi o avertizare teribilă, singurul păcat care nu va fi iertat, niciodată, este hula împotriva Duhului Sfânt, care înseamnă împotrivirea pe faţă, contra lui Dumnezeu:

Matei 12:31. De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.

32. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Luca 12: 8. Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;

9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10. Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta.

Ce înseamnă a nu fi iertat de către Dumnezeu?

Înseamnă „a nu vedea viaţa” care este echivalentul cu a nu putea fi mântuit:

Ioan 3:36. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Să ne ferim de acest păcat teribil! Pe aceştia nu îi putem ajuta nici în rugăciune, nici în părtăşie:

1Ioan 5:16. Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela.

17. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat care nu duce la moarte.

Galateni 1:7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

8. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

9. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

„Anatema”, este un cuvânt preluat de evrei din limba aramaică şi înseamnă „blestemat”.

Mulţi se plâng că nu-l înţeleg pe Dumnezeu, de ce pe unii i-a putut ierta şi pe unii nu. Nu vom înţelege Biblia în profunzime, dacă nu o vom citi toată. Ca să putem simţi şi judeca cum simte şi judecă Dumnezeu, trebuie să fim ca El. Şi Biblia arată clar că El este iubitor, bun, milos şi iertător, dar şi înţelept şi drept, de aceea dacă El te-a iertat şi tu nu vrei să ierţi, nu vei fi iertat dacă nu vei ierta şi nu vei fi iubit, dacă nu vei iubi.

Aşadar nu ne rămâne altceva de făcut, decât să aplicăm adevărurile sacre ale Evangheliei şi dragostea divină, la superlativ, în orice domeniu (1Corinteni 13), căci din adevăr izvorăşte puterea de a înţelege şi din iubire puterea de a ierta.

Dacă aveti întrebări importante, la care încă nu aţi primit răspuns satisfăcător, dacă sunteţi în căutarea unui sfat de la Dumnezeu şi nu ştiţi unde şi cum să îl găsiţi, dacă aţi dori să înţelegeţi mai bine Biblia, cu privire la Dumnezeu, Isus, viaţă, moarte, Evanghelie, creştinism, părtăşie creştină adevărată, Biblia este ghidul şi vă poate da răspunsurile, dacă le veţi căuta cu temere sfântă de Dumnezeu, prin rugăciune sinceră.

Citeşte zilnic Biblia, şi nu te pripi în a lua decizii, până ce nu o vei termina de citit toată, roagă-te să poţi înţelege bine cele citite şi apoi cere putere de la Dumnezeu să poţi împlini ce este scris pentru generaţia noastră.

Acestea fiind spuse, vă doresc bună citire tuturor şi sper să petreceţi un timp binecuvântat şi cu folos, citind Biblia şi iertând aşa cum am fost iertaţi şi noi! Dacă nu ierţi rămâi în PĂCAT ŞI PEDEAPSĂ, dacă ierţi vei primi HAR ŞI MÂNTUIRE.

Să reţinem esenţa acestei teme biblice:

"Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta." Luca 6:37.

Dumnezeu să vă binecuvanteze! Amin!