IOAN 1:1 EXPLICAT CORECT - Partea 1

 

IOAN 1:1 EXPLICAT CORECT

- MAREA EROARE DE LA REDAREA ŞI APOI EXPLICAŢIA GREŞITĂ A VERSETULUI DE LA IOAN 1:1

 

Partea 1

Textul Noului Testament este răspândit în mai multe tipuri de manuscrise, numite "familii".

Niciuna din aceste familiile de manuscrise nu este mai veche de secolul al II-lea şi, la data aceea existase deja la unii copiatori o tendinţă puternică de manipulare a frazelor originale, prin omiterea, adăugarea sau schimbarea unor cuvinte sau fraze. Deoarece textele originale  - numite autografe - au dispărut, nu este corect să se identifice vreuna din familiile existente astăzi ca fiind "textul original".

Pe lângă dispariţia textului original al Noului Testament, Adunarea (Biserica) lui Dumnezeu s-a confruntat cu fenomenul falsificării acestui text, epoca de glorie a acestui fenomen fiind secolul II.

Să luăm aminte la câteva afirmații referitoare la acest fenomen, de la cărturarii care s-au ocupat de acest caz:

Dr. F. H. A. Scrivener scria: „În secolul al II-lea am văzut prea multe cazuri de încercări de a modifica textul Scripturii, unele pur și simplu accidentale, altele în mod cert necinstite”.

G. D. Kilpatrick scria: „Modificările deliberate în toate tipurile de text par să ante dateze anului 200 d.Hr.... Tatian este ultimul autor care a făcut modificări deliberate. Marea majoritate a modificărilor deliberate au fost mai vechi decât anul 200 d.Hr."

Ernest Cadman Colwell scria: „Primele două secole au fost martorii creațiilor numărului mare de variații cunoscute de savanți de astăzi. În manuscrisele Noului Testament, majoritatea variațiilor, cred, au fost făcute în mod deliberat”.

Din descriere vedem că Tatian nu este primul falsificator, ci ultimul. Așa că mai erau alții înaintea lui, cu preocupări similare. Marcion din Sinope, care a fost agentul de spionaj al autorităților păgâne, romane, este considerat cel mai mare falsificator al tuturor timpurilor.

Compararea şi evaluarea diferenţelor din textele manuscriselor Noului Testament se numeşte în termeni moderni “Critica textuală a Noului Testament”. Miile de manuscrise ale Noului Testament existente - la care se adaugă multe citate (numite "catena") şi comentarii vechi aspura textului NT, prezintă resurse importante pentru dezbaterea cât se poate de profitabilă a acestui text. Acest demens demn de notat şi apreciat al criticii textuale, a făcut cu putinţă un studiu ştiintific al limbii Noului Testament care, la rândul lui, a fost un factor însemnat care a demonstrat cărturarilor sceptici din ultimul secol, că textul din Noul Testament este de origine apostolică.

Critica textuală a NT este de fapt o evaluare a textului în raport cu toate manuscrisele, citatele şi comentariile vechi care există, necesară pentru a elimina redările greşite şi falsurile din text, care s-au produs de-a cursul timpului, din diferite motive.

Unii încă nu înţeleg că Biblia a fost falsificată pe alocuri. Iată câteva dovezi: Numai în cele patru Evanghelii, Codex Vaticanus și Codex Sinaiticus (cele mai vechi Biblii supraviețuitoare) conțin cu peste 2.000 de cuvinte mai puțin decât textul modern de astăzi. Și Biblia din Codex Sinaiticus are două cărți suplimentare în Noul Testament. Deci textul Bibliei de aici este extins, cu două cărţi neinspirate. N-ar fi putut atunci Diavolul să introducă cuvinte şi propoziţii întregi şi în celelalte cărţi biblice? Şi iată de ce: Un filozof pe nume Celsus (din secolul al II-lea) i-a acuzat pe creștini că au modificat anumite texte din Evanghelii. Acest lucru este susținut de mărturia savanților care au lucrat în domeniul manuscriselor antice, de exemplu, Bruce M. Metzger, un credincios care a studiat manuscrisele cu sârguinţă, scriind cartea de referinţă şi de renume : The Text of the New Testament: Its Transmission, Corruption, and Restoration (Textul Noului Testament: transmiterea, corupția și restaurarea acestuia).

Mărturiile din interiorul şi exteriorul creştinismului vorbesc de la sine, că ceea ce a văzut Bruce M. Metzger în manuscrisele vechi ale Noului Testament, este adevărat:

1. Mărturii din secolul I

- Apostolul Pavel a luat în considerare că unii vor încerca să scrie falsuri, în numele lui şi al altora, ceea ce s-a şi întamplat, secolul II şi III fiind o pepiniera de falsuri scrise "în numele" apostolilor, părinţilor lui Isus, etc. (2Tesaloniceni 2:2)

- Apostolul Petru a avertizat că unii deformeaza mesajul scrierilor apostolului Pavel şi aici putem include şi abuzarea lor în copiere, deoarece de la răstălmăcirea lor şi până la abuzarea lor prin traducere, este doar un pas (2Petru 3:16)

- condamnarea în prealabil al falsificatorilor textului Apocalipsei, întăreşte şi ea spusele apostolilor Pavel şi Petru (Apocalipsa 22:18,19)

2. Mărturii din secolul II

- Tertullian din Cartagina (n. ca. 150, Cartagina - d. după 220, Cartagina), menţiona că s-a format o biserică (partidă) separată de cea a apostolilor în prima parte a secolului II, pe timpul împăratului roman Traian, după cum citim şi în mărturia apostolului Ioan: "Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri." (1Ioan.2:19). Există o mărturie şocantă din secolul II, care arată că această partidă rivală bisericii apostolice s-a fragmentat ulterior în 70 de alte partide.

- Aceste partidele rivale se acuzau reciproc de modificarea manuscriselor: în această privinţă avem mărturia unui prezbiter din Roma, pe nume Gaius (secolul II) şi mărturia lui Tertulian (secolul II) împotriva lui Marcion, mărturia lui Marcion împotriva celorlalţi. Pe lângă aceste mărturii importante, mai putem adăuga şi pe cea a lui Dionisie al Alexandriei, numit și Dionisie cel Mare, (născut spre 200, Alexandria, Egipt — murit în jurul anului 265, Alexandria), episcop al Alexandriei, pe atunci cel mai important scaun răsăritean și asemenea lui Pantaenus Sicilianul și Macarios din Edessa, era un principal oponent al „sabellianismului”, pe care îi acuza că modificau spusele Domnului Isus din Evanghelii.

3. Mărturii timpurii din exteriorul creştinismului

- Pe timpul lui Iustin Martirul, care a trăit între cc. 85-160, filozoful Celsus îi acuza pe creştini pentru modificarea Evangheliilor "de trei sau patru ori, ba chiar mai mult". Origen nu l-a combătut, ci a confirmat spusele filozofului: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime,...” (Origen, Contra lui Celsus)

- Mărturia completă a lui Origen, secolul III: „E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sunt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere."

- Mărturia din Codex Vaticanus, nota marginală de la Epistola către evrei, confirmă acest procedeu astfel: "Nebuni şi netrebnici, de ce nu puteţi lăsa în pace vechea redare şi să nu o alteraţi?"

4. Mărturii ale savanţilor din domeniul studiului manuscriselor antice

Bruce M. Metzger: Textul Noului Testament: Transmisia lui, coruperea lui şi restaurarea lui

Bart D. Ehrman: Coruperea ortodoxă a Scripturilor: Efectul controverselor christologice asupra textului Noului Testament

Un observator atent şi cinstit al acestui fenomen, nu poate decât să fie de acord cu ce au scris savanţii în temă: Ceea ce nu reușim să realizăm astăzi este că în această perioadă dificilă a secolului II, când existau aceste 70 de partide rivale, fiecare document al NT, a fost editat și revizuit pentru a confirma canonul şi doctrina grupului care îl deţinea...

O mărturie grăitoare o găsim la Eusebius

Renumitul istoric bisericesc Eusebiu îl citează pe liderul bisericesc Dionisie al Alexandriei ( Hist. Eccl . , Bk . 4 . 23 ), care raportează că epistolele sale au fost falsificate, de colegii săi creştini: "Atunci când colegii mei creștini m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut așa. Aceşti apostoli ai diavolului s-au umplut cu neghină, au scos unele lucruri și au adaugat altele. Pentru ei, vaiul este rezervat. Nu e de mirare atunci, dacă unii au îndrăznit să se atingă chiar și de cuvântul Domnului Însuși, atunci când aceştia au conspirat să mutileze propriile mele eforturi umile".

Un alt loc, ce vorbeste cu putere de la sine, îl găsim prin John William Burgon, care îl citează pe Gaius (AD 175-200), un prezbiter al bisericii de la Roma: "Prin urmare, şi-au pus mâinile cu îndrăzneală pe scripturile divine, susținând că le-au corectat. Că eu nu vorbesc în mod fals de ei în această chestiune, oricine dorește poate să învețe. Căci dacă oricine va colecta respectivele copii ale lor, și să le compare una cu alta, el va găsi că acestea diferă foarte mult. Acelea de-a lui Asclepiades, de exemplu, nu sunt de acord cu cele de-a lui Theodotus. Și multe dintre acestea pot fi obținute, pentru că discipolii lor au scris asiduu corecțiile, cum le numesc ei, care sunt o corupție, fiecare dintre ele. Din nou, cele de la Hermophilus nu sunt de acord cu acestea, precum și cele de Apollonides nu sunt consecvente cu ele însele. Pentru că puteți compara cele pregătite de ei la o dată anterioară cu cele pe care le-au corupt mai târziu, și le veti găsi foarte diferite. Dar ce îndrăzneaţă este această infracțiune, ea nu este ca şi cum ei înșiși sunt ignoranți. Pentru ca nici ei nu cred că scripturile divine au fost rostite de Duhul Sfânt, și, astfel, sunt necredincioși, sau altfel ei cred sunt mai înțelepti decât Duhul Sfânt, și în acest caz, ce altceva sunt decât îndrăciți? Căci ei nu pot nega comiterea crimei, deoarece copiile au fost scrise de către propriile lor mâini. Pentru ca ei nu au primit astfel de scripturi de la instructorii lor, nici nu pot produce copii de la cele care au fost transcrise".

Dar ce legătură au toate acestea cu textul din Ioan 1:1? Se spune că unul dintre traducătorii Noului Testament, Johann Crell, a susţinut că în timpul copierii textului (din secolul II), s-a întâmplat „ceva” care a schimbat complet înţelegerea textului. Din 1613, Johann Crell a lucrat la Academia Racoviană din Raków, al cărei rector a fost între 1616 și 1621. În 1630 a lucrat cu Joachim Stegmann Sr. la producerea unei versiuni germane a Noului Testament Racovian.

Johannes Crellius (poloneză: Jan Crell, engleză: John Crell; 26 iulie 1590 în Hellmitzheim – 11 iunie 1633 în Raków) a fost un teolog polonez și german.

Tatăl lui Johann Crell, Johann Crell Sr., a fost pastor al bisericii din Hellmitzheim, (azi parte a Iphofen din districtul Kitzingen), în Franken, nordul Bavariei.