Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei – nu o neglijaţi!

Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei – nu o neglijaţi!

De unde şi-a luat Cain nevastă? Ce înseamnă cuvintele Dumnezeu (Elohim) şi Yehowah? Cine este „Devar Yehowah” (Cuvântul lui Iehova) şi „Ho Logos ton Theon” (Cuvântul lui Dumnezeu)?

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, Fiul Său!

Apostolul Pavel spune că “toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos” (2Timotei 3:16,17) enumerând întrebuinţările ei:

-      ca să înveţe,

-      să mustre,

-      să îndrepte,

-      să dea înţelepciune în neprihănire,

-      ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit,

-      cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

 

Aşadar Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei. În această parte a Biblie, găsim multe răspunsuri la întrebările simple sau mai complicate care ni se pun, înţelegând chiar mai bine textul din Noul Testament.

 

De exemplu, unii întreabă „Cum s-au înmulţit oamenii?”

 

Vechiul Testament este o piesă importantă a Bibliei, în care găsim multe răspunsuri la întrebări despre originile omenirii şi despre viitorul ei. Nu o să poţi înţelege bine trecutul şi viitorul omenirii fără Biblie, de aceea trebuie să o citeşti în întregime.

Iată un exemplu:

Cineva, care merge la biserică, m-a întrebat, cum s-au înmulțit oamenii dacă Adam şi Eva au avut doar doi copii, pe Cain şi pe Abel?

I-am explicat că în Bible scrie că Adam şi Eva au mai avut copii, fii şi fiice, nu numai pe aceştia doi. Apoi, aceştia s-au căsătorit între ei, de aceea scrie că Dumnezeu a făcut neamul oamenilor dintr-un singur sânge. Astfel toţi oamenii sunt fraţi, chiar dacă culoarea pielii diferă.

Geneza (Facerea) 4:17. Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh.

Genesa (Facerea) 5

1. Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu.

2. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de "om", în ziua când au fost făcuţi.

3. La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set.

4. După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice.

5. Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit.

Apostolul Pavel confirmă această relatare, deoarece scrie:

Fapte 17:26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

Viitorul omenirii

Biblia arată că deşi Dumnezeu a tolerat mult timp păcatele oamenilor, El va curma acest proces al păcătuirii, pentru totdeauna.

Despre viitorul omenirii, Dumnezeu spune clar că vor avea parte de viaţă veşnică doar cei găsiţi vrednici de asta, care s-au pocăit, crezând în Fiul Său trimis din cer (Ioan 3:13,16), care va judeca lumea după dreptate:

Fapte 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…"

 

Vechiul Testament mai este folositor la multe aspecte teologice, care par a fi enigmatice, ca de exemplu:

 

Ce înseamă cuvintele Elohim şi Yehowah din limba ebraică? Şi Cine este “Cuvântul” (în ebr. Dvar) lui Iehova din Vechiul Testament, care “venea” la profeţi?

 

Cuvântul "dumnezeu", în limba ebraică este "elohim" şi însemnă "Cel Prea-puternic". Acest cuvânt nu este un nume al lui Dumnezeu (cum cred greşit mulţi oameni), ci un titlu al Său. Puteţi constata din textele pe care vi le-am dat să le comparaţi mai jos. Moise ştia şi folosea acest titlu, însă nu ştia că pe Dumnezeu îl cheamă Iehova. Da, după cum mulţi dintre voi ştiţi, Iehova în limba română este numele Creatorului nostru ceresc şi înseamnă Cel ce este, cel ce era şi cel ce vine ca să arate lumii că El este Cel Atotputernic; acest nume nu însemană "Eu fac să devină", cum se vehiculează într-o anumită credinţă. Dovezi în acest sens aveţi atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament.

Pentru confirmarea celor afirmate mai sus, vă invit să comparaţi cu atenţie maximă Exodul 3:13-16 cu Apocalipsa 1:8. 

 יג וַיֹּאמֶר מֹשֶׁה אֶל-הָאֱלֹהִים, הִנֵּה אָנֹכִי בָא אֶל-בְּנֵי יִשְׂרָאֵל, וְאָמַרְתִּי לָהֶם, אֱלֹהֵי אֲבוֹתֵיכֶם שְׁלָחַנִי אֲלֵיכֶם; וְאָמְרוּ-לִי מַה-שְּׁמוֹ, מָה אֹמַר אֲלֵהֶם. 13 Și Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): „Iată, când voi veni la copiii lui Israel și le voi spune: Dumnezeul (Elohe) părinților voștri m-a trimis la voi; și ei îmi vor spune: Care este numele Lui? Ce să le spun? יד וַיֹּאמֶר אֱלֹהִים אֶל-מֹשֶׁה, אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה; וַיֹּאמֶר, כֹּה תֹאמַר לִבְנֵי יִשְׂרָאֵל, אֶהְיֶה, שְׁלכלְָׁנֵי יִשְׂרָאֵל 14 Și DUMNEZEU (ELOHIM) i-a zis lui Moise: „SUNT (EHYEH) CEL CE (AŞER) SUNT (EHYEH)”; şi El a spus: „Aşa să le spui copiilor lui Israel: CEL CE ESTE (EHYEH) m-a trimis la voi”. טו וַיֹּאמֶר עוֹד אֱלֹהִים אֶל-מֹשֶׁה, כֹּה-תֹאמַר אֶל בְּנֵי יִשְׂרָאֵל, יְהוָה אֱלֹהֵי אֲבֹתֵיכֶם אֱלֹהֵי אַבְרָהָם אֱלֹהֵי יִצְחָק וֵאלֹהֵי יַעֲקֹב, שְׁלָחַנִי אֲלֵיכֶם; זֶה-שְּׁמִי לְעֹלָם, וְזֶה זִכְרִי לְדֹר דֹּר. 15 Și DUMNEZEU (ELOHIM) a mai spus lui Moise: „Așa să le spui copiilor lui Israel: YEHOWAH (CEL CE ESTE ŞI VA FI), Dumnezeul (Elohe) părinților voștri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isaac și Dumnezeul (Elohe) lui Iacov, m-a trimis la voi; acesta este numele Meu (şhemi) pentru totdeauna și acesta este pomenirea Mea (zikri) pentru toate generațiile. טז לֵךְ וְאָסַפְתָּ אֶת-זִקְנֵי יִשְׂרָאֵל, וְאָמַרְתָּ אֲלֵהֶם יְהוָה אֱלֹהֵי אֲבֹתֵיכֶם נִרְאָה אֵלַי, אֱלֹהֵי אַבְרָהָם יִצְחָק וְיַעֲקֹב, לֵאמֹר: פָּקֹד פָּקַדְתִּי אֶתְכֶם, וְאֶת-הֶעָשׂוּי לָכֶם בְּמִצְרָ בְּמִצְרָיִם. 16 Du-te și adună pe bătrânii lui Israel și spune-le: YEHOWAH (CEL CE ESTE ŞI VA FI), Dumnezeul (Elohe) părinților voștri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi s-a arătat și a zis: Cu siguranță mi-am adus aminte de voi și am văzut ce vi se face în Egipt."Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, "Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic."

Observăm aici că acea expresie descriptivă „ehyeh aşer ehyeh” (sunt cel ce sunt) a fost remodelată ca nume al lui Dumnezeu, comprimându-se în cuvântul „Yehowah”, care înseamnă „Cel ce este şi Cel ce va fi (veşnic)”. Aflăm dintr-o sursă antică care menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume misterios care se mai numeşte „cele patru litere”, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146). Clement din Alexandria menţionează de două ori această informaţie despre semnificaţia numelui lui Dumnezeu, în cartea sa, numită Stomata.

 

Există fraze în Vechiul Testament care spun: Cuvântul lui Iehova a venit la profetul cutare... ceea ce arată că nu Dumnezeu însuşi comunica direct cu profeţii, ci venea un “intermediar”, care era numit “Cuvântul”.

Exemplu:

Zaharia 1:1 În luna a opta a celui de-al doilea an al lui Darius, “Cuvântul” (ebr. “Devar”) lui Iehova a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, profetul, zicând:

2 “S-a mâniat Iehova pe taţii voştri, foarte mult.”

Dacă ar fi venit Iehova Dumnezeu însuşi, textul ar fi sunat astfel:

1 În luna a opta a celui de-al doilea an al lui Darius, Iehova a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, profetul, zicând:

2 “M-am mâniat pe taţii voştri, foarte mult.”

Din Capitolul 1 versetul 9 şi 19 aflăm şi mai bine că acest “Cuvânt” (în ebraică “Devar”) nu este Dumnezeu înşuşi, ci un Înger. Aşadar “Cuvântul” este “supranumele” (porecla) unui “Înger”. Studiind Vechiul Testament cu maximă atenţie, aflăm că acest personaj enigmatic trimis de Dumnezeu la profeţi este un Înger special, deoarece El nu este unul dintre ceilalţi îngeri ai lui Dumnezeu, ci un Înger al îngerilor. Aflăm din Vechiul Testament despre cuvântul “înger” că înseamnă o slujbă de însărcinare sau trimitere, un fel de ambasador, sol sau trimis, de aceea Comandantul sau Căpetenia îngerilor este numit tot “Înger”, la fel cum un rege poate fi rege peste ceilalţi regi şi este numit Regele regilor. Deci acest Înger sau Însărcinat suprem este Căpetenia celorlalţi îngeri, sau altfel spus Comndantul lor, rânduit de Dumnezeu.

 

Citind cu grijă şi atenţie maximă toate scrierile din Biblie, aflăm că acest personaj misterios numit “Cuvântul” (“Devar” în ebraică) în Vechiul Testament, este numit tot la fel şi în Noul Tesatment, adică “ho Logos” (în limba greacă). El este prezentat la fel în Ioan 1:1, fiind vorba chiar de Fiul lui Dumnezeu:

9 Atunci am zis: „Domnul meu (Adoni), ce sunt acestea?” Așa că Îngerul care a vorbit cu mine mi-a spus: „Îți voi arăta ce sunt aceştia”.

19 Și i-am spus Îngerului care vorbea cu mine: „Ce sunt aceștia?”

Așa că El mi-a răspuns: „Aceștia sunt coarnele care au împrăștiat pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”

Acest lucru întăreşte şi mai clar dovada că fraza din Ioan 1:1 partea c a fost falsificat din “şi Fiul a fost Cuvântul” sau “ca Dumnezeu a fost Cuvântul” în “şi Dumnezeu a fost Cuvântul”. Din Zaharia capitolul 1 se vede clar că nu Dumnezeu a fost Cuvântul, ci un Înger, care avea acest rol de a transmite mesajul lui Dumnezeu către oamenii aleşi (profeţi).

Că acest “Logos” nu este Dumnezeu însuşi, cum au dorit să arate ereticii care au modificat Biblia, încă din secolul II, se vede clar din multe pasaje nemodificate ale Sfintelor Scripturi:

Ioan 3:16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Apocalipsa 19:13. Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: "Cuvântul lui Dumnezeu (ho Logos tou Theou)."

 

Iată de ce cineva a sumarizat importanţa citirii Bibliei întregi astfel: "Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia."

Toate sectele care au respins această parte a Sfintelor Scripturi, sau au neglijat-o, au căzut pradă unor interpretări închipuite, neputând înţelege cu adevărat cele scrise în Noului Testament. Aud deseori această întrebare de la oamenii care nu citesc Vechiul Testament. Ce credeţi, e bine sau nu, ca să citim şi această parte a Bibliei?

 

Dacă nu ai citit încă Vechiul Testament, ce ar fi să începi chiar astăzi? Căci “Nu există armonie în Biblie, decât atunci când foloseşti toată Biblia!”

Fiţi binecuvântaţi!