Credincioșii Bibliei – Cine este un credincios adevărat în Biblie?

 

Credincioșii Bibliei – Cine este un credincios adevărat în Biblie?

(de asemenea, credincios în Biblie, creștin credincios în Biblie, Biserica credincioasă în Biblie)

 

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl, Creatorul cerului şi al pământului şi de la Fiul Său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

 

Credincios al Bibliei > Definiție

 

Acest articol nu este despre o sectă cu acest nume sau pagină.

Vorbim despre o condiție spirituală a credinței în Dumnezeu, prin cuvintele Sale, din Biblie.

 

În primul rând: dacă vrei să fii credincios al Bibliei, trebuie să ai credință în Dumnezeu, Părintele nostru Atotputernic, Creatorul iubitor al Cerului, al Pământului și al Omenirii și să citești cuvintele Lui, din Biblie. Citiți totul și credeți totul, de la Geneza la Apocalipsa și înțelegeți-l corect.

Biblia a fost scrisă majoritar în ebraică (Vechiul Testament şi câteva cărţi din Noul Testament) și greacă (Noul Testament) şi o porţiune mică în aramaică din Vechiul Testament. Deoarece există multe ediții traduse ale Bibliei, comparați cu atenție aceste traduceri cu limbile originale - ebraică și greacă din textul interliniar al Bibliei.

 

În al doilea rând: Priviți o istorie adevărată despre autoritatea Bibliei în Istoria Bisericii și veți vedea că mulți creștini au amestecat-o cu tradițiile păgâne care duceau spre erori poporul lui Dumnezeu. Așadar, credincioșii Bibliei trebuie să-și diferențieze învățăturile de alții despre care ei consideră că plasează tradiția non-biblică sau extra-biblica ca mai înaltă sau egală ca autoritate față de Biblie.

 

Un credincios adevărat al Bibliei sau o Biserică care crede că Biblia este adevărată și nu conține contradicții teologice, discrepanțe istorice sau alte astfel de „erori” este un credincios adevărat. Şi aici mă refer la Scripturile care au existat în original, la care trebuie să ne întoarcem cu grijă.

Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru a învăța adevărul, a mustra greșeala, a îndrepta greșelile și a da instrucțiuni pentru o viață corectă în faţa lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16).

Aceasta este adevărata declarație de credință despre un credincios adevărat în Biblie. Aşadar, când un traducător sau o Biserică credincioasă Bibliei face o nouă versiune a Bibliei, corectând anumite greşeli din Bibliile precedente, nu o face arbitrar, fără un motiv întemeiat sau că aşa sună mai bine, ci pentru că aşa este corect faţă de manuscrisele vechi, pe care le-a consultat în temere de Dumnezeu.

 

În al treilea rând: Un credincios al Bibliei va examina întotdeauna cu grijă diferentele din manuscrisele Biblice şi va alege varianta cea mai plauzibilă.

Când cineva recenzează (corectează) o traducere mai veche a Bibliei, cum ar fi cea făcută de Dumitru Cornilescu, trebuie să aibă o bază solidă în cele mai vechi manuscrise.

 

Într-un Nou Testament recent editat (având sigla EDCR), la Iuda 5 a fost înlocuit „Domnul” cu „Isus”, menţionându-se la nota de subsol următoarele:

„Alte manuscrise au lecţiunea „Domnul”.

Într-adevăr, atunci când s-au studiat manuscrisele s-au găsit anumite diferenţe între ele. Numai că la Iuda 5 avem patru variante la un cuvânt, adică un cuvânt este redat în patru moduri diferite: Domnul, Dumnezeu, Isus, Christos.

Versiunea cu redarea „Domnul”:

În versiunea lui Dumitru Cornilescu găsim acest tip:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca Sinaiticus (secolul IV), Athos (secolul VIII/IX), Ephraemi Rescriptus (secolul V) şi Versiunea Harkleană, desemnată de sigla syrh, fiind o traducere biblică în limba siriacă de Toma de Harqel finalizată în 616 d.Hr. la Enaton din Egipt.

Versiunea cu redarea „Dumnezeu”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Dumnezeu, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca p72 (=Bodmer 7/8) de limbă greacă circa 300 d.Hr., la Clement din Alexandria (c.150 - c.215) Cartea instructorului III, în Ephraemi Rescriptus – la al doilea corector şi în Versiunea Filoxeniană (508 d.Hr.). A fost comandat de Filoxen din Mabbug și finalizat de corepiscopul său Policarp în limba siriacă. Mai apare într-un manuscris Latin (Italic), Armenian şi Georgian. Deci redarea aceasta a avut un suport internaţional semnificativ.

Versiunea cu redarea „Isus”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Isus, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în manuscrise ca Vaticanus (secolul IV), Alexandrinus (secolul V), multe Latine (Italice), Etiopean, la Origen, Ieronim, Cyril, în Bohairic Coptic şi Sahidic Coptic. Este pus în paranteze în Aland și colaboratorii în a 4-a ediție revizuită.

Versiunea cu redarea „Christos”:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Christos, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Acest tip de redare apare în Ephraem, Moscova (din secolul IX) şi Lectionare Bizantine.

Am două întrebări importante:

1.   Dacă tot faci o corecţie şi dai o notă de subsol, nu ar trebui menţionate toate variantele?

2.   Pe ce criterii alegi această variantă?

Tu ce variantă alegi şi de ce?

Varianta de text Bodmeriană (cea din Manuscrisul biblic p 78) este de preferat şi iată de ce: Este cel mai vechi text al Epistolei lui Iuda, descoperit vreodată.

Papirus 72 (Papyrus Bodmer VII-VIII) este desemnarea utilizată de evaluatorii textuali ai Noului Testament pentru a descrie porțiuni din așa-numitul Codex Bodmer divers, și anume scrisorile lui Iuda, 1 Petru și 2 Petru. Aceste cărți par să fi fost copiate de același scrib, iar scrisul de mână a fost atribuit paleografic secolului al III-lea sau al IV-lea.

Deși scrisorile lui Iuda (P.Bodmer VII) și 1-2 Petru (P.Bodmer VIII) din acest codex nu formează un singur text continuu, cercetătorii tind să se refere la aceste trei texte ca un singur papirus timpuriu al Noului Testament. Papirusul 72 este cel mai vechi manuscris cunoscut al acestor epistole, deși câteva versete din Iuda se află într-un fragment P78 (P. Oxy. 2684).

Papirusul 78 (în numerotarea Gregory-Aland), desemnat de P78, este o copie timpurie a Noului Testament în limba greacă. Este un manuscris de papirus al Epistolei lui Iuda. Textele supraviețuitoare ale lui Iuda sunt versetele 4-5 și 7-8. P78 este scris cu o mână elegantă. Manuscrisul a fost atribuit paleografic secolului al III-lea (sau secolul al IV-lea).

Iuda 5 după Papirusul 78 – cel mai vechi la ora actuală!

5 Hypomnēsai de hymas boulomai, eidotas hapax panta, hoti Theos laon ek gēs Aigyptou sōsas to deuteron tous mē pisteusantas apōlesen,

În limba română:

Iuda 5. Vreau să vă aduc aminte, măcar că ştiţi o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Dumnezeu, după ce a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.

Amin!

Să spunem „Amin!” la această variantă, care repet, este cea mai veche la ora actuală şi se potriveşte cel mai bine cu contextul Bibliei.

 

Aceasta este adevărata declarație de credință despre un credincios adevărat în Biblie.