vineri, 8 decembrie 2023

POTOPUL A EXISTAT CU ADEVĂRAT – CONFIRMAT DE O MĂRTURIE ŞOCANTĂ A ŞTIINŢEI MODERNE

 

POTOPUL A EXISTAT CU ADEVĂRAT – CONFIRMAT DE O MĂRTURIE ŞOCANTĂ A ŞTIINŢEI MODERNE

 

ŞI TOTUŞI BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ! POTOPUL A EXISTAT ŞI A FOST UNIVERSAL. A EXISTAT SUFICIENTĂ APĂ PENTRU ACEST FENOMEN:

 

Har şi pace tuturor iubitorilor de avevăr biblic (Ioan 17:17)!

 

Despre ce este vorba în acest link? Veţi vedea dacă urmăriţi cu atenţie. Scepticii spun că nu a existat un Potop Universal, deoarece apa care a acoperit cei mai înalţi munţi n-avea unde să dispară (să se scurgă), respectiv nu exista o sursă aşa de mare în subsol, de unde să apară. ADEVĂRUL ESTE că există un ocean subteran masiv situat lângă nucleul Pământului de 3 ori mai mare decât toate oceanele (la un loc). Din nou, criticii Bibliei gafează, ca în multe alte domenii ale istoriei, după cum arată Verner Keller în cartea "The Bible as History" ("Biblia ca Istorie").

Studiaţi cu atenţie profeţiile Bibliei, pe net găsiţi diferite teme profetice din Biblie, explicate şi descifrate, arătând cum s-au împlinit sau cum se vor împlini...

 

Ce este în faţa noastră, conform profeţiilor din Biblie?

Şi de ce este asemănat acest timp, cu cel în care trăia patriarhul Noe?

 

Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. (Mat.24:37)

In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, (Mat.24:38)

Ce s-a intamplat in zilele lui Noe se va intampla la fel si in zilele Fiului omului: (Luc.17:26)

mancau, beau, se insurau si se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti. (Luc.17:27)

Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. (Luca 21:11)

 Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; (Luca 21:25)

Apocalipsa 6:

1. Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: "Vino şi vezi!"

2. M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruie.

3. Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: "Vino şi vezi."

4. Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

5. Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: "Vino şi vezi!" M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce stătea pe el avea în mână o cumpănă.

6. Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grâu pentru un leu! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!"

7. Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: "Vino şi vezi!"

8. M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce stătea pe el se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

9. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră.

10. Ei strigau cu glas tare şi ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?"

11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

12. Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,

13. şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

14. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

15. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

16. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

17. căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"

 

Aici au dispărut apele de la Potop. Biblia este adevarata.

https://fb.watch/oNlHmKaPqM/

marți, 5 decembrie 2023

CE AM AFLAT DINTR-UN ARTICOL SCRIS DE FOSTUL RABIN ŞEF AL ROMÂNIEI?

 

CE AM AFLAT DINTR-UN ARTICOL SCRIS DE FOSTUL RABIN ŞEF AL ROMÂNIEI?

 

Despre "Traducerea Celor Şaptezei” de învăţaţi evrei, numită de greci “Hē metáphrasis tôn Hebdomḗkonta”, dar cunoscută ca “Septuaginta” (abreviat LXX), am fost învăţat să am o părere foarte bună. Până ce într-o zi, un prieten mi-a spus că a întâlnit un înalt reprezentat al Bisericii Ortodoxe Române, care, culmea, îi spunea că această traducere nu este o traducere tocmai foarte bună. Desigur, nu m-am lăsat “clătinat” de această discuţie, până ce fostul rabin şef al României, Sorin Rosen, nu a postat un articol despre Septuaginta, pe siteul dumnealui DvarTora. Aici spunea că după o veche tradiţie evreiască, după ce acei rabini au terminat traducerea, un întuneric de trei zile s-a aşternut peste ţara Egiptului, în care evreii din Iudeea au văzut un semn al dezaprobării lui Dumnezeu. Traducerea a fost făcută la Alexandria, în Egipt, pe timpul stăpânirii eleniste (greceşti), de după Alexandru Cel Mare. Distinsul fost rabin şef al României dădea 13 exemple, de alterare (modificare) a textului, dar nu este exclus să fi fost mai multe.

 

Ceea ce m-a frapat în aceste modificări este că la un punct am observat o încercare de a armoniza tradiţii saducheiste în redarea Tanakhului (Vechiului Testament). Saducheii erau o partidă importantă a preoţilor (dintre preoţii evrei). Una din părerile saducheiste de seamă era că nu există îngeri. Părerea aceasta este ciudată, venind de la nişte preoţi evrei, având în vedere că îngerii sunt menţionaţi atât de des în Vechiul Testament. Este de înţeles că saducheii nu ar fi putut nega multitudinea de dovezi biblice, aşa că mai degrabă au încercat să forţeze înţelesul anumitor texte, spre interpretarea că îngerii sunt de fapt o faţă a lui Dumnezeu, cu formă umană. Nu este exclus ca prima traducere a Vechiului Testament să fi fost de fapt o versiune de redare saducheistă, care ulterior a fost corectată. O altă tradiţie evreiască, spune că în timpul celui Al Doilea Templu din Ierusalim (construit după exilul babilonian), exista o cameră în curtea Templului, unde fiecare evreu putea verifica acurateţea copiei ce o avea din Vechiul Testament, după originalele de la Templu.

 

Din diferite articole de pe net am mai aflat că după ce romanii conduşi de generalul Titus, au distrus Templul în anul 70 e.n. au dus comorile şi sulurile Vechiului Testament la Roma, fiind retrocedate evreilor abia în timpul lui Severus, ca un semn al împăcării. Lucius Septimius Severus, a fost împărat roman din 193 până în 211 şi le-a construit evreilor o sinagogă la Roma, dându-le evreilor libertate de aşi practica religia, care până atunci a fost obstrucţionată.

 

Însă populaţia Romei urma să treacă prin multe vitregii (inclusiv evreii).

În anul 388 are loc Bătălia de la Sisca, când hunii îi ajută pe romanii de la est împotriva romanilor de la vest. Apoi Attila (395 – d. 453) a fost cel mai puternic conducător al hunilor, domnind între anii 433–453 şi terorizând ambele tabere.

Hunii au vrut să jefuiască Roma, dar au fost înduplecaţi de episcopul Romei şi s-au întors. Totuşi Jefuirea Romei a avut loc mai înainte pe 24 august 410, în timpul domniei împăratului roman occidental, Flavius Honorius.

Apoi, la doi ani după moartea lui Attila, Roma a fost jefuită de trupele vizigote ale lui Alaric I. În 455, Roma a fost din nou jefuită, de către vandalii conduși de Genseric. Se spune că ei au dus în Africa sfeşnicul şi alte artefacte luate de către Titus din Templu. Apoi, în anul 476, Romulus Augustus, ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus este detronat de către Odoacru, un ofiţer din garda imperială, ajuns comandant al armatelor confederate germanice, aliate Romei. În această perioadă tumultuoasă originalele Vechiului Testament aduse la Roma, s-au pierdut.

 

Începând cu secolul VII AD (după unii comentatori chiar din secolul V AD sau şi mai repede – din timpul celui de al doilea templu din Ierusalim), cei care au copiat Scripturile ebraice au început un proces de standardizare a textului ebraic, pentru a face o singură versiune.

Însuşi faptul că au existat în circulaţi mai multe versiuni ale Tanakhului, ar trebui să ne pună în gardă, ca să săpăm mai adânc şi să eliberăm Scriptura de influenţa mâinilor străne, care au corupt-o.

Unora li s-ar putea părea straniu, ca Biblia să fi fost modifcată la traducere, însă faptele sunt de necontestat.

 

MĂRTURIILE DIN NOUL TESTAMENT ŞI MASORA, ÎNTĂRITE DE EPISCOPUL AMBROSIE DIN MILAN

 

Le amintesc celor care nu au băgat de seamă, că în timpul apostolului Pavel, situaţia se prezenta în felul următor:

“Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inima curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.” (2Cor.2:17)

Poate că unora le pare că aici este vorba doar de stâlcirea Vechiului Testament prin răstălmăcirea lui, însă episcopul Ambrosie din Milan, arată – posibil după un studiu comparativ, căci sulurile originale ale Vechiului Testament mai puteau fi în Italia pe timpul său şi puteau fi consultate -  că autorii Septuagintei au făcut diferite modificări în text, fapt pentru care Biserica Apuseană a renunţat la Septuaginta şi a decis să facă o nouă traducere.

"Sfântul Ambrozie, în latină Sanctus Ambrosius, în italiană Sant'Ambrogio, în engleză Saint Ambrose, (* ca. 339, Colonia Augusta Treverorum, azi Trier - † 4 aprilie 397, Mediolanum, azi Milano) a fost un episcop, teolog și unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii." Wikipedia

El s-a luptat pentru folosirea Vechiului Testament în Biserică şi nu oricum, ci după un text fidel.

Papa de atunci l-a însărcinat pe Ieronim - Sophronius Eusebius Hieronymus, (n. cca. 347, Stridon, Dalmația - d. 30 septembrie 420, Betleem, în Palestina), să facă o călătorie în Iudeea şi să traducă Vechiul Testament după surse credibile.

Comentariile copiatorilor textului ebraic al Vechiului Testament sunt numite Masora. Ele ne dau o arecare lumină asupra textului original, în locul în care acesta a fost modificat, însă şi ele urmează nu originalul, ci un stereotip (mod familial, dar greşit) de redare, lăsând problema doar pe jumătate rezolvată.

De exemplu, într-o notă din Masora, ni se spune că Dumnezeu stătea în faţa lui Avraam, dar tradiţia a modificat fraza, ca Avraam să stea în faţa lui Dumnezeu, ca să nu pară straniu. Acest lucru nu ar fi straniu, cum ar fi acum, dacă acolo cândva, în timpurile de înaintea saducheilor, fraza ar fi sunat altfel.

Dacă facem un exerciţiu de gândire, am putea deduce, cauza pentru care nu putea să stea Avraam în faţa lui Dumnezeu. Biblia arată clar că Dumnezeu nu poate fi văzut şi n-a fost văzut de nici un om. De aici deducţia este cară: Dumnezeu nu a apărut niciodată în faţa cuiva. Toate textele care arată acum altfel, sunt siluite, adică modificate, pentru a induce în eroare pe cititor şi astfel autorii saduchei să îşi poată susţine pleodaria.

Avem un exemplu clar în Geneza 18:1. Textul Masoretic arată că în original aici este numele lui Dumnezeu, Yehovah şi astfel textul sună aşa: “Yehowah i s-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când el şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.” - însă acest lucru este imposibil, după cum i-a arătat Dumnezeu lui Moise:

“Domnul (în TM ebr. Iehova) a zis: "Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!" (Exod.33:20)

Aşadar Geneza 18:1 trebuia să sune cândva altfel, decâte este el acum:

Doar un singur cuvânt eliminat ar putea susţine ipoteza saducheistă:

Geneza 18

1. Îngerul lui Yehowah i s-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când el şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. (vezi nota 1)

2. El a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei oameni (anasim) stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ (areţah).

3. Apoi a zis îngerului lui Yehowah (vezi nota 1): "Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, nu trece, rogu-te, pe lângă robul tău (abdeka).

4. Îngăduie să se aducă puţină apă, şi spală-ţi picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

5. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru." "Da, fă cum ai zis", i-au răspuns ei.

6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: "Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte."

7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

8. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

9. Atunci ei i-au zis: "Unde este nevasta ta, Sara?" "Uite-o în cort", a răspuns el.

10. Şi el a zis: "La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu." Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

11. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

12. Sara a râs în sine, zicând: "Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Şi domnul meu (adoni, substantiv, masculin, singular), (bărbatul – nu există în textul ebraic), (de asemenea – nu există în textul ebraic), fiind bătrân."

13. Îngerul lui Yehowah a zis lui Avraam: "Pentru ce a râs Sara, zicând: "Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?"

14. Este oare ceva prea greu pentru Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu."

15. Sara a tăgăduit şi a zis: "N-am râs!" Căci i-a fost frică. Dar el a zis: "Ba da, ai râs!"

16. Oamenii (ha-anasim) aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

17. Atunci îngerul lui Yehowah a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?…

18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam (goy) mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile (goyei) pământului (ha-areţ).

19. Căci eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea lui Dumnezeu, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Dumnezeu să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit"…

20. Şi îngerul lui Yehowah a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

21. De aceea mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti."

22. Oamenii (ha-anasim) aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea îngerului lui Yehowah.

23. Avraam s-a apropiat şi a zis: "Vei nimici tu oare şi pe cel drep (ţaddik) cu cel nelegiuit (rasha)?

24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de drepţi (ţaddikim): îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de drepţi (ţaddikim), care sunt în mijlocul ei?

25. Să omori pe cel drept împreună cu cel nelegiuit, aşa ca cel drept să aibă aceeaşi soartă ca cel nelegiuit, departe de tine aşa ceva! Departe de tine! Cel ce judecă tot pământul (haareţ) nu va face oare dreptate?"

26. Şi îngerul lui Yehowah a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de drepţi în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor."

27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Iată, am îndrăznit să vorbesc, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.

28. Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Şi el a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci."

29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: "Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci." Şi el a zis: "N-o voi nimici pentru cei patruzeci."

30. Avraam a zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Să nu te mânii, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci." Şi el a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci."

31. Avraam a zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Iată, am îndrăznit să vorbesc. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci." Şi el a zis: "N-o voi nimici, pentru cei douăzeci."

32. Avraam a zis îngerul lui Yehowah (vezi nota 1): "Să nu te mânii, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece." Şi el a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece."

33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, îngerul lui Yehowah a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui.

 

Nota 1: În studiul meu la acest subiect am ajuns la un capitol interesant, unde am petrecut foarte mult timp şi am căutat foarte mult nişte răspunsuri. Nu spun că le-am aflat pe toate. Nici că ce am aflat ar fi sută la sută exact. Vreau să prezint aici o ipoteză şi nu ceva concret. Ea poate fi dărâmată sau consolidată, sau poate va rămânea în suspensie.

Am aflat că s-au făcut schimbări intenţionate la copiere, de către scribii evrei din antichitate. Unele se ştiu, altele nu, deoarece au fost ascunse cu grijă. În plus nu ştiu dacă notele masoreţilor prezintă tot sau numai unele nuanţe ale textului original.

Anexa Bibliei însoțitoare a lui EW Bullinger și fostului rabin șef al României Sorin Rosen pe siteul Dvartora ne arată că scribii evrei au făcut unele modificări în textul Bibliei. Văzând că au fost făcute corecții și recorecții ulterioare, cât de sigur putem fi de un text controversat?

Scribii numiţi masoreţi enumerau unele modificări ale scribilor evrei de înaintea lor, de exemplu tetragrama (numele divin) mai apărea în 134 de locuri în plus, dar nu se ştie în ce context. Eu prezint aici o ipoteză contextuală, care poate fi corectă sau greşită.

Conform cu lista lui Ginsburg din Massorah, Vol.. I, pp. 25, 26, § 115, numele divin mai apare la Geneza: 18:3,27,30,31,32.

Dar care era textul original înainte de corectare, dacă aici era numele lui Dumnezeu? În textele traduse acum, numele Creatorului nu apare în Geneza 18:3, deși lista din Masora îl conține.

Exemple

Noua Versiune Internațională

„El a spus: „Dacă am găsit har în ochii tăi, domnul meu, nu trece pe robul tău.”

Noua Traducere Vie

„Stăpâne”, a spus el, „dacă vă place, opriți-vă aici pentru o vreme.”

Versiunea Standard Engleză

„și a zis: „Doamne, dacă am găsit har înaintea Ta, nu trece pe lângă robul Tău.”

Biblia De Studiu Berean omite la fel redarea numelui divin şi practic toate versiunile care apar la sectiunea traduceri paralele a siteului Biblehub, fac la fel. Nu am gasit nici o traducre în afară de cea a Martorilor lui Iehova – numită Traducerea Lumii Noi, care să redea aici numele divin. Însă ei – din punct de vedere biblic, expus la Ioan 1:14 şi 1Ioan 4:12  – îl redau greşit:

3 Și a zis: „Iehova, dacă am găsit favoare în ochii tăi, te rog, nu-l ocoli pe slujitorul tău!

30 Însă Avraam a continuat: „Te rog, Iehova, nu te aprinde de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc: Să zicem că acolo se găsesc doar 30”. El a răspuns: „Nu-l voi distruge dacă voi găsi acolo 30”.

31 Dar Avraam a continuat: „Te rog, iartă-mă că îndrăznesc să-i vorbesc lui Iehova: Să zicem că acolo se găsesc doar 20” El a răspuns: „Nu-l voi distruge datorită celor 20”.

32 În cele din urmă, Avraam a zis: „Te rog, Iehova, nu te aprinde de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc numai de data aceasta: Să zicem că acolo se găsesc doar 10”

Avraam nu a ştiut la masă că aceştia sunt fiinţe cereşti, pănă ce ei nu s-au descoperit lui, cine sunt cu adevărat. Cum ar fi putut atunci să se adreseze acolo în această manieră „Iehova, ... te rog ... (versetul 3)”?

Textul de la Evrei 13:2, arată tocmai acest fapt, că la masă ei nu au ştiut cine sunt acei oaspeţi “Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri (şi nu pe Yehowah, cum spun unii).”

Abia după servirea mesei, unul dintre îngeri (şeful delegaţiei), a decis să spună lui Avraam, cine sunt:

Atunci îngerul lui Yehowah a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?… - Abia acum află Avraam, cu cine are a face. Nu cu Dumnezeu însuşi, ci cu îngerii lui Dumnezeu.

De ce avem totuşi o altă versiune în Biblia de acum?

Când partida saducheilor, care nu credeau în îngeri, a ajuns la putere, au căutat să modifice toate textele, în aşa fel, ca îngerii să pară a fi Dumnezeu însuşi:

Fapte 23:8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.

 

Geneza 19

1. Cei doi îngeri (în ebraică aici este “malakim”) au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat până la pământ (areţah).

2. Și el a spus: Iată domnii mei (vezi nota 1), intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum." "Nu", au răspuns ei, "ci vom petrece noaptea în uliţă."

3. Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat.

4. Dar nu se culcaseră încă, şi oamenii (weanşe) din cetate, oamenii (anşe) din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul (haam) a alergat din toate colţurile.

5. Au chemat pe Lot şi i-au zis: "Unde sunt oamenii (haanasim) care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne cunoaştem (wenedeah) cu aceştia (oţam)."

6. Lot a ieşit afară la ei (alehem), la uşă, a încuiat uşa după el

7. şi a zis: "Fraţilor (ahay), vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!

8. Iată că am două fete (banot) care nu ştiu de bărbat (iş); am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai nu faceţi nimic acestor oameni (laanasim), fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele."

9. Ei au strigat: "Pleacă!" Şi au zis: "Ca unul (ehad) ce a venit să locuiască aici ca un străin, acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău decât lor." Şi, împingând pe bărbatul (haiş) Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.

10. Dar oamenii (haanasim) aceia au întins mâna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa.

11. Iar pe oamenii (haanasim) care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.

12. Oamenii (haanasim) aceia au zis lui Lot: "Pe cine mai ai aici? Gineri (haţan), fii (ubaneka) şi fiice (ubanoteka) şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta.

13. Căci noi avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea lui Dumnezeu împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Dumnezeu, ca să-l nimicim (vezi nota 2)."

14. Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul acesta; căci Dumnezeu are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumeşte (vezi nota 2).

15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: "Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii."

16. Şi, fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Yehowah voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate.

17. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."

18. Lot a zis îngerului lui Yehowah: "O! Nu!! (vezi nota 3)

19. Iată că am căpătat trecere înaintea ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrându-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.

20. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O! de aş putea să fug acolo… este aşa de mică… Şi va trăi sufletul (nafsi) meu!"

21. Şi El i-a zis: "Iată că-ţi fac şi hatârul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.

22. Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo." Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.

23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar.

24. Atunci îngerul lui Yehowah a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Yehowah din cer.

25. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

26. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

27. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea îngerului lui Yehowah.

28. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

29. Când a nimicit Dumnezeu (Elohim) cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

30. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămână în Ţoar. A locuit într-o peşteră, cu cele două fete ale lui.

31. Cea mai mare a zis celei mai tinere: "Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.

32. Vino să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

33. Au făcut, dar, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

34. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: "Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru."

35. Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat.

36. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor.

37. Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl moabiţilor din ziua de azi.

38. Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

 

Nota 1: Aici adonay este la plural masculin, iar la Geneza 18:3 adonay este la singular masculin.

Nota 2: În aceste versete apare numele lui Dumnezeu în Textul Masoretic, dar este un exces de zel al unui scrib – care a înlocuit cuvântul original, care putea fi Elohim sau El Shadday, pentru că, după cum am arătat până acum, nici un om nu a cunoscut acest nume până la Moise. Exod 6:3 "Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic (El-Shadday), dar nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Yehowah".

Nota 3: Masora sesizează că aici a fost numele lui Dumnezeu în original, dar scribii de orientare saducheistă, care nu credeau că există îngeri, au eliminat cuvântul înger. Fapte 23:8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.