Redări greşite în rugăciunea „Tatăl nostru”

Redări greşite în rugăciunea „Tatăl nostru”

 

În această rugăciune găsim trei redări greşite în limba română.

 

1.Prima ar fi redarea cuvântului grec „basileia” (v.10) prin „împărăţie”, care ar trebui redat ca „regat”, ca în engleză „kingdom”.

Regatul era condus de un rege, care în epoca regatelor antice avea autoritate nelimitată. La romani forma de guvernământ nu era regatul, ci „imperium”, care era condus de un imperator, delegat de senatul roman. El nu avea puteri nelimitate, ci doar cât îi conferea senatul. „Imperator” era titlul onorific care se conferea generalilor romani de către soldați sau de către senat după repurtarea unei mari victorii; persoana care purta acest titlu, era propulsată la conducerea statului. Din limba latină avem titlul de împărăţie (imperium) şi împărat (imperator), care a fost aplicat greşit sub înţelegerea de regat şi rege, deoarece în latină regatului i se spune „regnum”, iar regelui „rex”. Aşadar ar trebui să aplicăm cuvântul regat: „Să vină Regatul Tău”.

 

2.A doua ar fi redarea cuvântului grec „ponērou” (v.13) prin „cel rău”, deşi cuvântul ar însemna mai degrabă „cel perfid”.

Este evident că aici este vorba de un supranume al Diavolului, marele înşelător. Ce este un înşelător? Cineva care se preface şi minte. Prefăcătoria şi minciuna a fost inventată de Satana, şi din această cauză el este numit „tatăl minciunii”. Diavolul a ridicat înşelătoria la rang de artă, el fiind cel mai iscusit maestru emerit în domeniu. De fapt în textul grec din Rugăciunea „Tatăl nostru” (Matei 6:9-13) se spune „şi ne izbăveşte de Cel Perfid (”Ponērou”). A fi perfid este mai rău decât a fi rău, este răul la superlativ. Iată de ce toate traducerile din limba engleză nu redau „ponerou” prin „bad” (rău), ci prin „evil”. Un „perfid” este o persoană care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere.

Sinonime: calp, duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, fățărit, iezuit, iezuitic, insidios, ipocrit, machiavelic, machiavelistic, mincinos, pestriț, prefăcut, proclet, telpiz, viclean, zugrăvit, înșelător, șiret.

 De fapt într-o versiune veche a rugăciunii în limba română veche, întălnim o formă mai apropiată de textul grec «ce ne izbăveşte pre noi de hicleanul (a se înţelege vicleanul)», deoarece în limba greacă cuvântul „rău” este „kako”, iar unui lucru rău i se spune „kakó prágma”, a se compara cu Iacov 3:8: dar limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana (akatastaton kakon) , este plina de o otrava de moarte. (Iacov 3:8)

 

 

3.A treia este „şi nu ne duce pe noi în ispită”, fiind o posibilă redare greşită sau chiar tendenţioasă a textului din ebraică, deoarece Evanghelia după Matei iniţial a fost compusă în ebraica secolului I şi apoi tradusă în alte limbi.

În Biblie scrie clar că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, însă ideea în sine că Dumnezeu ar ispiti pe cineva era populară în secolul I. Probabil că s-a confundat încercarea cu ispita, care sunt două aspecte diferite. Dumnezeu nu i-a ispitit nici pe Adam şi Eva şi nici pe Avraam, ci i-a încercat. (Gen. 22:1) Încercarea are o conotaţie pozitivă, însă ispitirea are întotdeauna dorinţa de a face rău. Ereticii din secolele I-IV prindeu orice idee stupidă şi nu ar fi ceva ieşit din comun, dacă fantezia aceasta absurdă a prins şi la traducătorul sau copiatorul textului din cauza înţelegerii greşite a textului din Geneza 22:1...

Iacov 1:13

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.

 

De mult timp se bănuieşte că această contradicţie este una artificială şi că în original textul suna altfel. Chiar şi papa de la Roma a fost în cele din urmă convins că nu aşa era textul original din Biblie.

 

În varianta propusă de mine rugăciunea ar suna astfel:

 

   9. ... "Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

10. să vină Regatul Tău; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

12. şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. şi nu ne lăsa pe noi în ispită, ci izbăveşte-ne de Cel Perfid. Căci al Tău este Regatul şi puterea şi slava în veci. Amin!"