În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Partea 1.
În profeţia despre moartea sa, Domnul nostru Iisus a spus că va sta în inima pământului (adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Conform tradiţiei de la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Iisus a murit într-o zi de miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus, ce reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o avea.
Cum interpretăm cele trei zile şi trei nopţi? Căci unii spun că totul depinde cum anume interpretăm expresia “trei zile şi trei nopţi”.
De exemplu, cum am putea interpreta versetul următor, altfel decât 1+1+1 zile şi 1+1+1 nopţi = 3 zile şi 3 nopţi?
“şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.” (1Samuel 30:12)
De ce ar trebui ca în cazul versetului din Matei 12:40 să socotim altfel?
“Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona.1:17)
Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu această întâmplare, spunând următoarele:
“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Cum au înţeles oamenii această precizare profetică?
“şi i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: "După trei zile voi învia."” (Matei 27:63)
“Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.” (Marcu 8:31)
“care îşi vor bate joc de El, îl vor bate cu nuiele, îl vor scuipa şi-l vor omorî; dar, după trei zile, va învia."” (Marcu 10:34)
Totuşi, tradiţia de la Roma spune că Domnul Isus a murit vineri şi a înviat duminică... Adevărul este că n-a înviat decât înspre zori, pe când era încă întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară, deci nu era încă în mormânt. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Este greu de forţat înţelegerea acestor texte pentru a avea trei zile, şi chiar dacă le-am admite, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi clar o noapte.
De ce avem totuşi o astfel de socoteală, care nu ţine cont de profeţia Domnului nostru Isus? Nepotrivirea vine din percepţia greşită că Domnul Isus a murit cu o zi înainte de sabat. Adevărat, însă mulţi nu cunosc ce fel de sabat era acel sabat. Era un sabat de ziua a şaptea? Nu, căci era un Sabat de sărbătoare (praznic).
Situaţia nu este complicată deloc pentru a demonstra ce fel de sabat era cu o zi înainte de răstignire şi cele trei zile şi trei nopţi se pot calcula uşor după CALENDARUL EBRAIC BIBLIC. Vom porni la examinarea celor trei zile şi trei nopţi, dezlegând MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC BIBLIC.
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Partea 2.
Calendarul Bibliei, făcut de Dumnezeu: Anul biblic şi zilele lunilor
CALENDARUL EBRAIC BIBLIC din antichitate, arată anul biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate şi evenimentele ce urmau după Paşte, cu precizia unei formule matematice.
Dumnezeu a dat startul măsurării timpului pe pământ în ziua a patra de creaţie.
Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13)).
Pentru a calcula câte zile are o lună a anului biblic, găsim câteva repere exacte:
Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.
Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.
Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
Textele de mai sus arată că între data de 17 a lunii a doua şi 17 a lunii a şaptea s-au scurs 150 de zile. Împărţirea celor 150 de zile pe segmente lunare care se armonizează între ele, reiese din următoarea ecuaţie: 12 zile (rămase din luna a doua) + 31 zile (din luna a treia) + 30 zile (din luna a patra) + 30 zile (din luna a cincea) + 31 zile (din luna a şasea) + 16 zile (din luna a şaptea) = 150.
Lunile anului biblic, de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31
Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni.
Calendarul solar antic al Bibliei, folosit de Noe și Moise, este cel mai vechi calendar din lume, precum și cel mai precis calendar solar dintre toate calendarele utilizate astăzi. Deoarece calendarul folosește ziua 0, ca ultimă zi a anului, pentru a începe anul de la echinocțiul de primăvară, nu are nicio eroare intrinsecă. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.
După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran, confirmat de cele spus de poetul latin Horaţiu), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, un eveniment sau o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.
De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib prima zi din an din prima lună biblică, numită şi Nisan, în fiecare an, ziua de 1 Abib cădea întotdeauna în ziua a patra a săptămânii (miercuri). La fel, cumpărarea meilor de Paşte cădea întotdeauna în a şasea zi din săptămână.
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
Datarea lunii întâi, numită Abib (şi numită Nisan după exilul babilonian)
Cum au luat fiinţă lunile anului?
Stelele aşezate în grupuri de constelatii, navighează pe căi trasate cu precizia unor ecuaţii matematice. Scopul pentru care a creat Dumnezeu aceste constelaţii ne este enuntat chiar în pasajul în care ele sunt menţionate pentru prima data, la Geneza 1:14-19, să fie: “semne care sa arate vremile, zilele si anii”. Fiecărei constelaţii i s-a dat un nume (Psalmul 147:4, Iov 9:9, Iov 38:31-33, 2 Imparati 23:5; Isaia 13:10, Amos 5:8.). Astfel, fiecare constelaţie arată câte o lună din an.
Există pe cer o succesiune de douăsprezece semne (figuri) ca şi cum ar fi desenate pentru a arăta ciclicitatea lunilor anului. Privit de pe pământ, ele sunt aşezate ca un fel de inel stelar prin care trece soarele în drumul său aparent din timpul celor douăsprezece luni sau ”semne” ale anului.
Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (compară cu Geneza 1:14, Exod 13:4).
Luna Nisan în Constelaţiile cerului
Să citim explicaţia unui evreu din primul secol, despre această lună şi evenimentul remarcabil din această lună:
“Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat;”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Soarele este în Constelația Berbec din cc. 21 martie până pe data de 20 aprilie (depinde de an). Deci luna Nisan cuprindea aproximativ aceasta perioada, în funcţie de calcularea începutului anului.
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Partea 3.
Evenimentele din jurul Paştelui; când era Paştele la evrei?
Datarea cumpărării mieilor de Paşte
Evenimentele din jurul Paştelui sunt foarte importante deoarece Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a murit în această perioadă, El fiind “Mielul” lui Dumnezeu ce ridică păcatul Lumii:
A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! (Ioan.1:29)
Si, pe cand privea pe Isus umbland, a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu!" (Ioan.1:36)
Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. (Apoc.6:9)
Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. (Apoc.21:23)
Când trebuia ales mielul de Paşte?
Exodul 12: 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara (amurg – alte traduceri).
În acest text avem o datare extrem de importantă ce precede datarea din 14 Abib (Nisan), cand era seara de Paşte.
Dacă ne uităm pe CALENDARUL EBRAIC BIBLIC, cumpărarea mieilor de Paşte cădea întotdeauna în a şasea zi din săptămână.
Datarea serii tăiatului mieilor
Când începe seara unei zile la evrei? La creaţiunea narată în Biblie, zilele nu începeau şi nu se terminau la miezul nopţii ca astăzi. Relatarea din Geneza 1:5 ne comunică: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” Aşadar, partea întunecată a venit prima, care s-a numit noapte, apoi partea luminoasă, care s-a numit ziuă.
Dumnezeu nu a schimbat niciodată acest ciclu de alternanţă noapte-ziuă (şi nu ziuă-nopate), după cum vedem din cum îi învăţa pe israeliţi: „(…) din seara zilei a noua pâna în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru” (Leviticul 23:32). „Seara” este atunci când soarele trece dincolo de orizont, ceea ce noi numim apus. „Seara, la apusul soarelui” (Deuteronomul 16:6). „Seara, după asfinţitul soarelui” (Marcu 1:32).
Când israeliţii s-au întors la Ierusalim după robia babiloniană, Neemia a poruncit ca porţile Ierusalimului să fie închise „înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra” (Neemia 13:15-19). Vedem şi de aici, că atunci când soarele apunea în seara celei de a şasea zi (la români vinerea), începea sabatul.
Textul spune că mielul trebuia lăsat inclusiv în ziua de 14 Nisan, deci până la perioada serii şi apoi el trebuia tăiat în amurg, la asfinţit. Aşadar, pregătirea şi mâncarea mielului intra la noaptea de 15 Nisan, prima zi de sărbătoare, când se consumau azimi în loc de pâine, după cum citim:
"In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus si I-au zis: "Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci pastile?"" (Matei 26:17)
Pentru cei ce nu cunosc acest detaliu important, că prima dată era socotit noaptea şi apoi ziua datei, textul pare ambiguu sau contradictoriu:
"Dupa doua zile era praznicul Pastilor si al Azimelor. Preotii cei mai de seama si carturarii cautau cum sa prinda pe Isus cu viclesug si sa-L omoare." (Marcu 14:1)
"In ziua dintai a praznicului Azimelor, cand jertfeau pastile, ucenicii lui Isus I-au zis: "Unde voiesti sa ne ducem sa-Ti pregatim ca sa mananci pastile?"" (Marcu 14:12)
"Praznicul Azimelor, numit Pastile, se apropia. (Luca 22:1)
Ziua praznicului Azimelor, in care trebuiau jertfite pastile, a venit." (Luca 22:7).
Doar astfel putem înţelege de ce la cina de Paşte nu se mânca pâine dospită, ci azimă. Azima este o pâine nedospită, consumată de evrei la Paști și, de asemenea, folosită de catolici, de Biserica armeană şi de alte culte la împărtășanie.
Datarea Sărbătorii Azimelor
Iosif Flaviu ne mai spun următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea, prima zi fiind 15 Nisan), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Datarea legănării Snopului (Omerului) de orz
Imediat după Paştele din 14 Nisan, pe 15 Nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se coace orzul în Israelul? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.
Levitic 23 VDC:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"
Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz, aşa cum am citit şi în descrierea făcută de Iosif Flaviu. În Talmud se menționează că au existat ani când orzul nu a fost copt pentru a fi adus la Templu, la timpul cerut. Pentru a nu se repeta incidentul, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului.
Când se coace orzul în Israel?
Răspuns dintr-o scrisoare datată pe 8 Iunie, 1983, Tel-Aviv, Israel, despre timpul secerișului orzului în Israel
“Stimate domn,
Am primit scrisoarea dumneavoastră din 12 Mai, în care ați cerut unele date despre orz. ...
Anul acesta a fost unul cu totul excepțional, din punct de vedere climatic. Am avut o iarnă extrem de umedă și rece și pentru acestea a existat o mare întârziere în coacerea grâului și orzului. Ambele sunt semănate de regulă, în noiembrie și recoltarea începe în jurul valorii de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai. ...”
Cu stimă
N. Bar-Droma
Director in Departamentul Culturile de Câmp”
Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă?
Legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim, trebuia să se facă “a doua zi după Sabat” (Levitic 23:11). Sabatul din acest text este chiar prima zi din ciclul Sărbătorii Azimelor, care ţine şapte zile, din 15 Nisan până pe 21 Nisan. Avem două menţiuni importante cu privire la acest aspect în Noul Testament.
Prima menţionare:
Luca 6:1 BND Şi a fost că, în al doilea prim sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice şi mâncau, frecându-le cu mâinile.
2 Dar unii dintre farisei le-au spus: „De ce faceţi ce nu este permis a face în sabat?“
Ce înseamnă "al doilea prim sabat" din Luca 6:1?
Sabat înseamnă odihnă. Ziua sabatului înseamnă ziua odihnei. În sărbătorile lăsate de Dumnezeu poporului evreu, nu se lucra, de aceea erau Sabate, zile de odihnă; "prim sabat" înseamnă Sabatul de sărbătoare, "al doilea" înseamnă că era al doilea Sabat de sărbătoare din ciclul Sărbătorii Azimelor. Primul Sabat era cel din 15 Nisan: Levitic 23:7. În ziua întâi (15 Nisan), să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Aşadar, 15 Nisan era Sabat de sărbătoare. Al doilea Sabat de sărbătoare era cel în 21 Nisan: Levitic 23:8. Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă."
Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Toate acestea coincid cu prima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan. După acest “Sabat”, pe 16 Nisan, trebuia adus la Templu snopul de legănat (Levitic 23:11).
Aşadar Sabatul din 15 Abib/Nisan nu era un sabat de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor lunii întâi:
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Partea 4.
Cum se desfăşura cina de Paşte la evrei?
"După spălarea ceremonială se continua sărbătoarea Paştelui cu mâncarea ierburilor amare, corespunzător cu Exodul 12, 8. (Acestea erau pătrunjel, cicoare de grădină şi alte sorturi de zarzavaturi cu frunze). Amărăciunea verdeţurilor aducea aminte de robia aspră a lui Israel în Egipt. Verdeţurile erau mâncate cu bucăţi de azimi, care se muiau într-o amestecătură numită charoset. Era o pastă din rodii, mere, curmale, smochine, stafide şi oţet. Charoset era comparat cu mortarul unui zid – şi amintea de sclavia israeliţilor în Egipt, unde făceau cărămizi.
Urma împărţirea celui de-al doilea pahar. Exact în acest moment stăpânul casei (în acest caz era fără îndoială Isus) explica ce înseamnă Paştele (compară cu Exodul 12, 26-27). Într-o tradiţională sărbătoare iudaică de Paşte, cel mai tânăr copil pune patru întrebări stabilite mai dinainte, al căror răspuns este preluat dintr-o povestire poetică a ieşirii din Egipt.
În timp ce se împărţea cel de-al doilea pahar se cântau Psalmi. Conform tradiţiei, psalmii care se cântau de Paşte erau din Hallel (în ebraică „cântări de laudă”; din acest cuvânt a rezultat cuvântul Halleluia). Hallelul consta din şase psalmi şi începea cu Psalmul 113. Probabil că Hellel-psalmii au fost cântaţi unul după altul, în acest moment al ceremoniei se cântau primii doi psalmi.
După aceea era adus mielul fript, înainte ca să urmeze ceremonia următoare: stăpânul casei îşi mai spăla încăodată mâinile, frângea azima şi împărţea bucăţile la cei ce stăteau la masă, pe care le mâncau apoi cu carnea de miel."
Ultima cină - John F. MacArthur
De ce nu putem spune că Domnul Isus a mâncat Paştele cu o zi mai repede decât a fost stabilit?
Din relatările Noului Testament aflăm că Domnul Isus a mâncat cina de Paşte cu o zi înainte ca potrivinicii săi:
"El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;" (Luca 22:15)
"Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile." (Ioan18:28)
Că era cina de Paşte şi nu o altă cină obişnuită, ne-o arată următorul citat:
Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Matei 26:18
Cum se explică diferenţa? A luat Domnul Isus cina de Paşte mai repede cu o zi? Nu, căci am verificat Calendarul Ebraic Biblic şi conform acestui calendar, El a luat-o corect. Existau două calendare? Sau autorităţile au calculat mai târziu data anului nou? Cu siguranţă că nu erau două calendare, ci autorităţile au calculat greşit data anului nou, posibil intenţionat, pentru a nu sacrifica atâţia miei într-o singură zi. Sunt anumite mărturiile istorice, găsite în Manuscrisele de la Marea Moartă, care arată că exista o dispută cu privire la calendar. În una din cărţi autorul avertiza că exista pericolul ca sărbătorile să nu mai cadă pe timpul lor stabilit, dacă tradiţia calendarul vechi nu se urmează cu fidelitate. Iudeii din timpul Domnului Isus aveau două metode diferite pentru calculul începutului anului calendaristic, creându-se o diferenţă de o zi. Aceasta însemna că 14 Abib/Nisan cădea pentru unii în a treia zi a săptămânii (marţi), iar pentru alţii în a patra zi a săptămânii (miercuri). În felul acesta tăierea mieilor la Ierusalim se făcea în două zile diferite, unii tăiau mieii la o diferenţă de o zi faţă de alţii.
Prin acest detaliu important se explică de ce Isus şi ucenicii Lui au mâncat mielul pascal marţi seara în odaia de sus, cu toate că Ioan 18: 28 spune că, opozanţii lor – nu serbaseră încă Paştele, când Isus a fost adus în Pretoriu pentru a fi interogat.
Dacă vă uitaţi pe această schemă a lunii Abib/Nisan, puteţi observa că Domnul Isus şi ucenicii săi au mâncat cina de Paşte în ziua stabilită. Opozanţii lor nu aveau cum să cumpere mieii pe 10 Nisan, căci după calendarul lor această zi a căzut într-o zi de sabat, deci i-au cumpărat fie mai repede, fie mai târziu cu o zi.
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
Explicarea frazei “în ziua dintâi a praznicului Azimelor”
La Matei 26:17 vedem o confirmare la ceea ce am explicat până aici, fapt care merită o atenţie deosebită:
În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: "Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?"
Pentru ucenici, seara în care au pregătit mielul era deja ziua întâi a sărbătorii Azimelor, conform obiceiului de a considera începutul zilei calendaristice seara. Problema denumirii acestei zile din optica ucenicilor, se rezolvă doar dacă admitem că Domnul Isus şi apostolii socoteau altfel zilele calendaristice ale primei luni, decât autorităţile din Ierusalim. Din punctul de vedere al ucenicilor, ziua de 14 Nisan tocmai trecuse şi erau deja în prima zi a Sărbătorii Azimelor, pe când autorităţile erau în urmă cu o zi.
Vedem aici că Domnul Isus şi apostolii respectă calendarul vechi, pe când autorităţile au deviat de la el.
Ioan 18:28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
Ioan 19:31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii (mielului), şi ziua aceea de Sabat era o zi mare (de sărbătoare) - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Astfel se explică de ce Domnul Isus şi apostolii au mâncat mielul de Paşte, cu o seară înainte ca cei care s-au ghidat după calculul autorităţilor.
În ce zi a săptămânii a căzut răstignirea?
Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt
Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 31), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)
Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calendare - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Calendarul vechi
5 12
19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14
21 28 marţi
1 8 15
22 29 miercuri
2 9 16
23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor.
Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care tinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat. Domnul Isus stă prima noate în mormânt.
Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului. Este sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.
Vineri a fost 17 Nisan după calendarul vechi, dar 16 Nisan după calendarul autorităţilor. După noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului, în această zi s-a făcut ceremonialului legănării omerul de orz din snopul uscat şi treierat pentru această ocazie. Domnul Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.
Sâmbătă a fost 18 Nisan după calendarul vechi, dar 17 Nisan după calendarul autorităţilor. Este sabatul săptămânal. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt, iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.
Duminică a fost 19 Nisan după calendarul vechi, dar este 18 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul, dis de dimineaţă, pe când era încă întuneric, şi l-au găsit gol.
Luni a fost 20 Nisan după calendarul vechi, dar 19 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi a fost 21 Nisan după calendarul vechi, dar 20 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor după calendarul vechi, care era considerat “prim Sabat” sau o mare zi de Sabat, deoarece era o sărbătoare în care nu se lucra (a se vedea Luca 6:1 texul nemodificat din versiunea Young).
Miercuri a fost 22 Nisan după calendarul vechi, dar 21 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor, după calendarul autorităţilor.
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos,
despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului
(Matei 12:40, Matei 27:63).
Ziua răstignirii şi a morţii Domnului Isus este într-o zi de miercuri, dar nu se pune la socoteala celor trei zile şi trei nopţi, deoarece după ce a murit pe la ora 15 după masă, el încă nu a fost dat jos de pe cruce, până ce nu s-a obţinut autorizaţia de la Pilat. Asta însemna un drum din Dealul Golgota până la Pilat şi statul în audienţă. Când Pilat a primit vestea de la Iosif din Arimatea, a verificat informaţia, adică a trimis un soldat să verifice, care a luat încă un drum de dus şi întors. Abia atunci a mers înapoi Iosif la Golgota cu atorizaţia. În plus trebuie adăugat mersul în oras după lucrurile necesare pentru îmbălsămarea cu fâşii, întoarecerea şi pregatirea trupului care iarăşi a luat ceva timp. Nicodim, care venise la Isus noaptea contribuie cu aproximativ o sută de litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec de smirnă şi aloe. Apoi, trupul Domnului Isus este înfăşurat în fâşii unse cu aces unguent, potrivit obiceiului de înmormântare al vremii (Ioan 19:39). Ungerea trupului şi a fâşiilor cu o astfel de cantitate necesita mult timp.
