Explicaţii la mostra veche din Vestea Bună (Evanghelia) după Matei

 
1 Textul din versiunea Shem Tov omite “în Galileea” (scăpând de atenţia revizorului B, vezi finalul comentariului), ceea ce arată că la origini, îngerul nu făcea trimitere la mersul în Galileea, ci doar le promitea o întâlnire cu Domnul Isus. Mai apoi, Christos pomeneşte de Galileea (Matei 28:10), dar este vorba mai degrabă la un anumit fel de mers, un fel de mers ca la o întâlnire comună. Din nefericire, traducătorul timpuriu al textului autograf, scris în limba ebraică de atunci, nu a înţeles despre ce trimitere este vorba şi din această cauză avem azi trei texte din Matei 28 ce contrazic spusele Domului Isus consemnate în Luca 24:49, conform cărora ucenicii nu trebuiau să părăsească Ierusalimul, până la revărsarea duhului sfânt. Conform ebraiştilor George Howard, T. Hegg şi J. S. Trimm versiunea Shem Tov a suferit modificări din mâna a cel putin doi recenzori, unul timpuriu (revizorul A) care a introdus note eretice de ideologie ebionită, iar unul târziu (revizorul B) care a europenizat textul, făcându-l mai aproape în conţinut de cel existent în Europa, de pe timpul lui.
          
2Verset luat în conformitate cu Biblia prezbiterului (episcop conform altor surse) erudit Lucian al Antiochiei (martir creştin care a trăit în secolul III-IV), moştenită de discipolul său episcopul (mare istoric) Eusebiu de Cesareea, şi citată înainte de Conciliul de la Niceea. Eusebiu De Cesareea şi Aprahates, doi episcopi pezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, citează diferit acest verset. Episcopul Lucian al Antiochiei a făcut o recenzie a Bibliei, restabilind textul original acolo unde a fost alterat de scribii care au dorit să susţină anumite dogme eretice, prin modificările textuale pe care le-au făcut.
Referinţe:  Levy, Rosalie Marie (1984): Heavenly Friends, Boston, St. Paul Editions, p. 32; Jerome: De Viris Illustribus, III. I, XXVI Adversus Rufium, Epistle, XXVII Praef. Ad Paralip. 160
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii evanghelici este că toţi aceia care au fost botezaţi în formula "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt" sunt de fapt botezaţi după modelul moştenit de la Biserica Romano-Catolică şi nu după cel al apostolilor. Biserica Romano-Catolică este o adunătură mai moderată a curentelor gnostice timpurii. Episcopul Marcellus al Ankirei (eretic modalist), un alt participant la Conciliu, avertiza că neognosticii "Ariomaniaci” au popularizat doctrina Trinităţii. Avea perfectă dreptate. Arius era trinitarian, cum reiese foarte clar din cartea ce a scris-o, Banchetul: "Este cert că există o Trinitate”. Arius discuta definirea Trinităţii, nu negarea ei, nu nega Trinitatea, ci anumite concepţii despre ea. La Niceea era o discuţie între semi-păgâni , nici păgâni, nici creştini în faţa unui Constantin semi-păgân. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (sec.  IV) îi descrie pe participanţi ca pe nişte câini înfierbântaţi când se sfâşie între ei.
Cardinal iezuit  Augustin Bea, avertiza: "Papa este "tatăl tuturor credincioşilor", şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă." (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ce înseamnă "botez valabil", după părerea Bisericii Romano-Catolice? Iată un mic comentariu, care explică toate:"Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma (ce s-a şi întâmplat în sens vag). Papa Ioan a folosit următoarea formulă: "v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru"."
„În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.” ( F.C. Conybeare). Cine a făcut să dispară aceste pagini şi de ce? Este lesne de priceput, căci “învingătorii (re)scriu istoria”, nu-i aşa?