Sfânta Scriptură sau Sfinţii Filozofi?

Sfânta Scriptură sau Sfinţii Filozofi?

 

1 Imparati (1 Regi) 18:4. ....De aceea, cand a nimicit Izabela pe prorocii lui Iehova, Obadia a luat o suta de proroci, i-a ascuns cate cincizeci intr-o pestera si i-a hranit cu paine si cu apa. - ...

 

Se pare că prorocul Ilie a fost unul dintre profeţii care au scăpat de măcelul orchestrat de păgâneasa Izabela. Care a fost motivul acelui măcel?

Sfântul proroc Ilie le-a adresat o întrebare concetăţenilor săi evrei, care încercau să armonizeze închinarea lui Iehova cu cel al lui Baal, importat de regina Izabela, soaţa lui Ahab:

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: "Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Iehova este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic. (1Regi 18:21)

 

De ce era această închinare o schiopătare de amândouă picioarele?

Deoarece Păgânismul Baalic a pătruns în Israel pe ideea falsă, că Baal este de fapt numele lui Iehova la canaaniţi, în rest nu este nici o diferenţă şi astfel atât evreii cât şi canaaniţii se închină la acelaşi dumnezeuDupă ce Prorocii din Israel s-au opus acestei idei - care era de fapt o dezinformare, o minciună  - au fost masacraţi la porunca Izabelei, scăpând doar o sută dintre ei, printre care era şi Ilie.

 

Vă daţi seama căte inovaţii drăceşti se mai făceau, dacă se deschidea acest precedent? Una dintre aceste practici satanice era arderea întâilor născuţi în foc, în cinstea lui Baal.

Evreii şi canaaniţii se închinau diferit, deci ori unii ori alţii trebuiau să cedeze, altfel închinarea era o schiopătare de amândouă picioarele.

La fel şi noi, nu putem merge şi după Sfintele Scripturi, dar şi după ce spune Lumea despre Dumnezeu.

 

Cunoşti originea învăţăturilor bisericii tale despre Dumnezeu?

Sunt ele într-adevăr din Sfânta Scriptură sau din afara ei?

 

În latină cuvântul Sybilla (cuvânt împrumutat din greacă: σίβυλλα sibylla) are sensul de profetă (prorociță, prezicătoare).

În lumea greacă și romană din antichitate, “sibilele” erau femei considerate a fi înzestrate cu darul profeției, în general preotese ale zeului Apollo, despre care se credea că ar cunoaște viitorul.

Cea mai vestită era sibila din Cumae (Italia) care a trăit mult timp. Se spune că pe vremea lui Lucius Tarquinius Superbus i-ar fi oferit acestuia "cărțile sibiline", în care erau adunate toate oracolele, precum si o serie de prescripții religioase, respectate la Roma până târziu. În afara sibilei din Cumae au mai existat sibile vestite la Delphi (Pythia), Dydima, Samos, Eritreea etc. Fiind depozitate în biblioteca imperială din Roma, ele au fost citite şi de împăratul Constantin Cel Mare, care a citat din Sibila de la Eritreea, ca şi cum ar fi fost inspirată de Dumnezeu.

Unii dintre creştinii care erau slabi în cunoaşterea credinţei creştine, cum era Constantin Cel Mare, dar şi alţii de înaintea lui, credeau că Dumnezeu a vorbit şi prin păgâni - prin oracolele păgâne şi filozofii religioşi păgâni, de aceea s-au încumetat să creadă nişte învăţături din această sferă.

Episcopul Marcellus din Ancyra (secolul IV), care a participat la Conciliul de la Niceea - for ecumenic care a fost convocat de împăratul Constantin Cel Mare, pe cheltuiala sa în anul 325, avertiza pe "ariomaniaci" (am redat exact expresia folosită de el) că au început a predica învăţătura despre Dumnezeu, în expresiile preluate de la filozofii păgâni Hermes şi Platon (urmaşi ai şcolii lui Pitagoras).

Astfel, au intrat în dicţionarul creştin cuvinte şi idei care nu se regăsesc nicăieri în Biblie, ca: monad, diad, triad.

Monadul (Primul zeu): teologia monadică încerca să explice de ce sunt atâţia zei şi de unde se trag ei, fiind o viziune panteistă despre cele trei ceruri ale zeilor.

Diadul (Al doilea zeu): Filozofii greci au fost fascinaţi despre cine este al doilea zeu ca importanţă după Monad. El era numit Diad, Demiurg sau Deuteros Theos. Era teologia despre un al doilea dumnezeu, al doilea în rang după Monad.

Triadul (Cei trei zei): Triada sau “sfântul triungi” al filozofilor păgâni pitagorieni, cu un ochi în mijlocul ei, era o reprezentare iconografică a lumii zeilor supremi. În lumea păgână se credea că există trei zei supremi. Unul principal în mijloc şi unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.

Fostul rabin-şef al României Shlomo Sorin Rosen (Prim-Rabin în perioada 2007-2011) scria despre religia iudaică următoarele:

"Ideea de „Sfanta Treime” este complet straina iudaismului. Iudaismul nu accepta existenta unui „Dumnezeu Tata”, „fiu” si „duh”, acestea fiind idei total opuse conceptelor iudaice. Iudaismul considera ca Dumnezeu este unic si indivizibil si ca nu este format din „parti”." (siteul dvartora)

Şi acum întreabă-te: De unde vine ideea unui zeu din trei părţi, persoane, manifestări, ipostaze sau oricum le-am numi? Din Biblie sau din scrierile păgâne?