DESPRE ZIUA DE 14 NISAN DE LA IEŞIRE (EXODUL EVREILOR DIN EGIPT)

DESPRE ZIUA DE 14 NISAN DE LA IEŞIRE (EXODUL EVREILOR DIN EGIPT)

 

Când începe o zi la evrei? Când a început ziua de 14 Nisan în perioada ieşirii din Egipt şi când s-a sfârşit?

 

Fostul mare-rabin al Românei, Sorin Rosen (Shlomo Sorin Rosen, Prim-Rabin între anii 2007-2011) a descris astfel începutul unei zile la evrei: "O zi în calendarul iudaic începe odată cu apariția stelelor pe cer (în ebraică: צאת  הכוכבים – țet ha’kohavim) și se încheie în seara următoare. Aceasta delimitare este în concordanță cu Tora care afirmă în Geneza 1:5: ”Și a fost seară și a fost dimineață – o zi.” Perioada dintre apusul soarelui (în ebraică: שקיעת החמה – șekiat ha’hama) și apariția stelelor este considerată în dubiu dacă este efectiv parte din ”zi” sau din ”noapte”." (sursa site-ul dvartora, al domniei sale)

 

Perioada "în dubiu" (incertă) arătată de domnul rabin Sorin Rosen, Cuvântul lui Dumnezeu o numeşte "haarbayim" (un plural ebraic dual), fiind perioada dintre "cele două seri" (între asfinţit şi întuneric), numit şi "amurg". În prima fază a perioadei de amurg, soarele mai este vizibil pe cer, la orizont, în a doua fază a amurgului, soarele este sub orizontul vizual, nemaifiind văzut, totuşi mai existând lumină solară până la lăsarea întunericului. Asadar, seara zilei ţine de la asinţit până la căderea soarelui sub orizont (până aici fiind ziua de 14 Nisan), iar seara nopţii ţine de la căderea soarelui la orizont până la lăsarea completă a întunericului (aici fiind deja noaptea zilei de 15 Nisan).

Leviticul 23:5 VDC

În luna întâi, în a paisprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paștele Domnului.

Leviticul 23:5 NTR

În a paisprezecea zi a lunii întâi, între asfințit și întuneric, va fi Paștele DOMNULUI.  

 

De aici, putem constata că partea întunecată a zilei de 14 Nisan (adică noaptea) a început atunci când au apărut primele stele, după care a venit partea luminoasă de 14 Nisan (adică ziua) care s-a sfârşit la apusul soarelui sub orizontul vizual, când a început "seara" noţii zilei următoare, adică seara nopţii de 15 Nisan.

 

Ce se întâmpla conform Cuvântului lui Dumnezeu în această perioadă?

 

De la începerea amurgului şi până la trecerea soarelui sub orizontul vizual trebuia sacrificat mielul sau iedul, acesta fiind fără cusur şi de un an, iar cu sângele lui trebuiau unşi stâlpii uşii şi pragul de sus şi apoi trebuia fript, până aici fiind "ziua pregătirii":

"Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. Exodul 12:7.

De la lăsarea soarelui sub orizontul vizual şi până la întunericul total era seara nopţii de 15 Nisan, aici intrând de fapt mâncatul animalului jertfit:

Exodul 12:8 Să mănânce mielul în aceeaşi noapte (ebr. ballaylah); să-l mănânce fript la foc, cu azime şi cu ierburi amare.

Puteau să-l mânânce chiar după lăsarea soarelui sub orizont, deoarece seara nopţii era parte din noaptea de 15 Nisan.

Aşadar perioada numită "Paştele DOMNULUI" cuprindea tot amurgul dintre 14 şi 15 Nisan, care era împărţit în două părţi: în prima parte (care aparţinea zilei de 14 Nisan) fiind jerfirea animalului, ungerea stâlpilor laterali şi de sus a uşii casei şi frigerea animalului la foc, iar în a doua parte (care aparţinea zilei de 15 Nisan) trebuia să se mănânce animalul fript la foc.

 

Iată de ce este această nesincronizare: deoarece nu se ştie că împărţirea zilei era pe ciclul de noapte-zi la evrei (şi nu viceversa, ca la europeni), mulţi gândind cu mentalitatea europeană când citesc Sfintele Scripturi ebraice, respectiv, nu se înţelege corect perioada de amurg dintre 14 şi 15 Nisan şi cum trebuie încadrate evenimentele din acest interval la cele două zile. Aşadar, ziua de 14 Nisan este ziua pregătirii a sărbătorii Paştelui; altfel spus, 14 Nisan este ajunul Paştelui. Iar sărbătoarea Paştelui este în noaptea de 15 Nisan, această noapte fiind noaptea în care au fost evreii izbăviţi de sclavia din Egipt.