sâmbătă, 14 februarie 2015

O intrebare gresita: Se pot folosi cuvintele "Dumnezeu" si "dumnezeire", daca ele au fost preluate din paganism?

Şhalom şi binecuvântări!

Articol dedicat lui: Ratiu V., Alin I., Laurentiu N., Ioan O., Lavinia G.

Unii intreaba daca anumite cuvinte - cum ar fi: Dumnezeu, Dumnezeire, dumnezeiesc, religie - care dupa opinia lor au fost preluate de la politeisti, mai pot fi folosite de catre crestinii monoteisti? 

Eu cred ca intrebarea lor este gresita din start, deoarece aceste cuvinte nu provin din "politeism", ci din limbile noi generate de Dumnezeu la Turnul Babel. Politeismul a venit in existenta in mod progresiv, dupa incurcarea limbi triburilor de atunci, care erau trei la numar, tribul lui Iafet, tribul lui Sem si tribul lui Ham. La inceput, toate aceste trei triburi aveau o limba comuna, limba data in Eden. Deci prima data au fost generate limbile si apoi politeismul.
Geneza 11:
7 Haidem să ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, pentru ca ei să nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia.
Astfel a venit in existenta limba hamita, limba iafetita si limba semita, iar prin evolutia acestor limbi s-au produs dialecte ce au evoluat in directii diferite.
A facut Dumnezeu ceva rau, prin faptul ca a incurcat (scindat) limba unitara? In nici un caz.
Iata un exemplu concludent: In iafetita veche (indo-europeana veche), lui Dumnezeu i se spunea "Gudan" (de aici provine cuvantul englezesc "God"si cel german "Gott") si insemna aproximativ "Cel chemat". Iafetitii, fiind fii lui Iafet si nepotii lui Noe, nu au fost pagani dintotdeauna, ci au devenit ulterior. Ei stiau din relatarea lui Noe si Iafet ca exista un Creator, care poate fi chemat, si de aceea i-au dat aceasta denumire. Ulterior, cand au cazut in paganism (politeism) au adaugat zei noi langa "Gudan" si i-au numit tot "gudan". Este acest cuvant "gudan" gresit prin faptul ca ar exprima ceva neadevarat sau nepoliticos? Nici vorba, daca el este intrebuintat corect, aplicandu-se doar Creatorului. Asadar cuvantul "God" sau "Gott" (Cel chemat) poate fi folosit, fara nici o problema, daca este aplicat Creatorului.
Pe langa popoarele germanice, o alta ramura a iafetitilor au fost iavanitii (Geneza 10:2), din care provin grecii si latinii. Iavanitii il numeau pe Creator "Deiwos", iar din aceasta forma arhaica provine cuvantul grecesc "Theos"  si cel latin "Deus".
Ce insemna "Deiwos" in iavanita veche? Insemna aproximativ "Cel Ceresc". Este ceva gresit sau nepoliticos in aceasta denumire? Nici vorba, daca se aplica Creatorului. Deci poate fi aplicat Creatorului.

Un alt dialect iafetit a fost sanscrita. Sanscritii numeau pe Creator atat de frumos: Djaus-pitar! Adica "Tatal Cel Ceresc"! 

Si in final, am ajuns la limba romana. Cuvantul "Dumnezeu", provine din limba latina, latinii fiind si ei urmasii lui Iafet, care dupa ce au pierdut razboiul din Troia, au fost nevoiti sa emigreze departe de fata cuceritorilor greci (dealtfel neamuri inrudite cu ei). Daca ne uitam mai cu bagare de seama, cuvantul "Dumnezeu" nu inseamna "Domnul Dumnezeilor", fiindca nu vedem un sufix de plural, ci mai degraba vedem in aceasta constructie doua forme de singular "Dumne + Zeu", insemnand "Domn Zeu", iar daca transpunem in terminologia din antichitate, in latina veche, el inseamna "Domn Cel Ceresc". Este ceva rau sau nepoliticos in a te adresa Creatorului cu acest apelativ? Nici vorba! Este ceva sublim!

Alte lamuriri:
La Fapte 17:29 avem cuvantul grec "theion" iar la Romani 1:20 este cuvantul grec "theiotes". In greaca pentru cuvantul "dumnezeu" avem "theos". Radacina este comuna la toate trei cuvintele "Θε" diferenta fiind in sufixe, care schimba sensul, de aceea "theion" este adjectiv iar "theiotes" este substantiv. Traducerile englezesti difera intre ele, cele vechi redand "godhead" iar cele noi "divine", in maghiara este "istensege". Un cuvant inrudit este in 2Petru 1:3,4 (theias). Tot ce are Dumnezeu este 'dumneze-iesc', la fel cum tot ce are un om este "ome-nesc".
Dumnezeu isi propune sa ridice pe cei alesi si credinciosi la starea (firea) pe care o are el (2Petru 1:3,4). Eu cred ca toate aceste cuvinte (theio-n, theio-tes, thei-as) sunt in legatura cu firea dumnezeiasca. Una dintre multele insusiri ale acestei firi dumnezeiesti este sfintirea, care ni se cere si noua, "fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" Evrei 12:14.



Dumnezeu provine din latina veche. Etimologic înseamnă "Domn Ceresc". Este un titlu foarte frumos şi se poate aplica Creatorului, numai că la români latina fiind corcită cu limba slavă nu se mai înţelege frumuseţea limbii latine vechi. Limbile corcite au marele defect de a fi pe alocuri limbi technice. Theos se traduce în mod consecvent Deus atât în Latina Veche, cât și în Vulgata lui Ieronim. În Septuaginta şi toate scrierile Noului Testament, Theos redă pe Elohim. Deus înseamnă ceresc, theos înseamnă făcător, iar elohim înseamnă foarte puternic. Etimologic, la origini, toate aceste trei cuvinte sunt titluri şi nu nume şi se pot aplica Creatorului. Dacă unii le-au aplicat greşit divinităţilor fictive, e fix problema lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu