Sabatul pierdut din "Săptămâna Patimilor"

MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC ANTIC

Datarea lunii Nisan

Data evenimentelor din luna Nisan:

Cumpărarea mieilor, Paştele - ziua răstignirii, Marea sărbătoare a Azimelor de şapte zile şi cele două Sabate de sărbătoare din ea, Snopul (Omerul) de legănat, cele trei zile şi trei nopţi în mormânt

Imediat după Paştele din 14 nisan, pe 15 nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se cocea orzul în Israelul de pe timpul lui Moise? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.

Levitic 23:

10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.

11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"

Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.

Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă? Când anume se făcea acest ritual?

Să citim explicaţia unui evreu din primul secol:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii de pe timpul lui Iosif Flaviu se luau după soare, pentru a stabili începutul anului nou şi nu după lună. Aşadar 1 Nisan sau anul nou evreiesc antic, începea la echinocţiul de primăvară. Pe 16 Nisan era legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim. În Talmud, se menționează că au existat ani cănd orzul nu a fost încă copt la Paște. Pentru a fi în măsură să aducă Omerul de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale.

Dacă s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise - descris în Sulurile de la Marea Moartă, s-ar putea evita această oscilaţie a datei Pastelui. Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. 

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.

Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:

Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6

Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal

Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2

Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2

Marţi 14 Nisan - este Paştele la evrei şi ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14; o parte din popor, ca exemplu Domnul Isus şi ucenicii săi, au celebrat în această zi Paştele

Miercuri 15 Nisan - este primul "mare" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă; foarte important de reţinut că între calendarul folosit de Domnul Isus şi calendarul folosit de saduchei era un decalaj de o zi, a se compara cu Ioan 18:28:
"Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile."

Joi 16 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat

Vineri 17 Nisan - zi normală de sărbătoare, se puteau face anumite munci

Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal

Duminică 19 Nisan - este ziua invierii în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol

         

  Cuvântul "sabat" (odihnă) are diferite semnificaţii. Sabatul - în functie de context - poate fi un sabat săptămânal (de ziua a şaptea), poate fi un sabat de sărbătoare anuală, care nu este legat de ziua a şaptea, şi poate fi o referire la ziua sărbătorii lunii noi sau la un an sabatic în care nu se lucra un lot de pământ după al şaselea an. 

Legea dată de Dumnezeu prin Moise, cerea ca pe 15 Nisan, prima zi de după Paştele din 14 Nisan, să fie un sabat de sărbătoare:

 "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întai, era cea dintâi din cele 7 zile ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numită ziua întâi a Paştelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu sirul anual de sărbători (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau distinct specificate ca fiind "afară de sabatele Domnului" ["afara din Sabatele lui Iehova" - trad. Nitulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnă făceau parte din legea ceremonială; deci, spre deosebire, memorialul creaţiei din ziua a 7-a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau să fie împlinite în Hristos. 
"A doua zi după Sabat - Sabatul de sărbătoare după Paşti - adică la 16 Nisan, venea ceremonia snopului de legănat, roadele cele dintâi ale recoltei de orz. Până nu se făcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele noi. Sărbătoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sărbătoare (Lev 23,8, vezi vol I p.709)." http://cercetatiscripturile.intercer.net/article.php?id=3191

Mulţi păgâni care au trecut formal la creştinism, fără o innoire a minţii, şi trăiau departe de Iudeea, nefiind familiarizaţi cu aceste noţiuni din cărţile Vechiului Legământ, au făcut o confuzie când au citit relatările din evanghelii, neputând face distincţie când anume se vorbeşte de un sabat de ziua a şaptea şi când de un sabat de sărbătoare. 

În această conjunctură a neştiinţei, aceşti creştini slabi în cunoştinţe biblice, au tras concluzia că sabatul ce urma imediat după răstignire, a fost un sabat de ziua a şaptea, deşi după cum dovedeşte lucrarea citată "Sărbătoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi.... era un Sabat de sărbătoare, în care trebuia să nu se facă nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu era un Sabat săptămânal, care să cadă în ziua a şaptea a săptămânii, ci cădea într-o anumită zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferită a săptămânii în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu şirul anual de sărbători..."

Conform profeţiei din Matei 12:40 Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt:
"Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului." (Mat.12:40)

În unele traduceri şi interlineare, cum ar fi cel de pe biblehub.com, Kingdom Interliniar, etc., Matei 28:1 sună aşa "După sabate, ... înspre ziua întâi după sabate", cuvântul "sabat" fiind aici la plural.
Există şi câteva traduceri care urmează forma de plural, redând "sabate" în loc de "sabat".

Berean Literal Bible
"And after the Sabbaths, it being dawn toward the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary came to see the tomb."

International Standard Version
"After the Sabbaths, around dawn on the first day of the week, Mary Magdalene and the other Mary went to take a look at the burial site."


Young's Literal Version
"And on the eve of the sabbaths, at the dawn, toward the first of the sabbaths, came Mary the Magdalene, and the other Mary, to see the sepulchre,"

Aşadar, festivalul Sărbătorii Azimilor începea la 15 Nisan cu un sabat de sărbătoare şi se termina la 21 Nisan cu un alt sabat de sărbătoare, conform cu Levitic 23:8. Între ele nu erau alte sabate de sărbătoare, doar un sabat de ziua a şaptea.

Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63). Domnul Isus a murit într-o zi de miercuri, dar ziua de miercuri nu se pune, pentru că a fost pus în mormânt abia spre seara, după ce Iosif s-a dus la Pilat în audienţă, aşadar drumul de dus întors, plus aşteptatul la audienţă, plus pregătirea trupului au necesitat un anumit timp considerabil.

Luna Abib a fost numită Nisan în exilul babilonian, şi este prima lună a anului biblic ebaic, este Luna Spicelor de orz: Exod 12:2 Anotimp Primăvara, Semn Constelaţia Berbecului: Geneza 1:14, Exod 13:4

       5  12  19  26 Duminică
       6  13  20  27 Luni
       7  14  21  28 Marţi
 1    8  15  22  29 Miercuri, ziua răstignirii, 14Nisan în calendarul saducheu
 2    9  16  23  30 Joi
 3  10  17  24  31  Vineri
 4  11  18  25        Sâmbătă