Cum putem avea “ştiinţa şi arta” de a întelege corect Ioan 1:1,2?

Putem oare întelege Biblia dacă nu avem o inimă curată (Matei 15:19)? Dacă nu avem o inimă curată nu vom avea nici o minte curată spre a înţelege lucrurile sfinte (Daniel 12:10) ... O inimă necurată poate duce mintea să creeze impresii şi simpatii ce pot fi total opuse adevărului.

Iată ce spunea un autor de analiză (critcă) textuală comparativă: "analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă" 

(Este vorba de analiza textuală comparativă a manuscriselor biblice)

"INTRODUCERE 

Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."

Sursa:

http://bible-translation.net

Aşadar trebuie să avem o curăţie sentimentală (emotivă) şi mentală, care vor produce o intuiţie corectă, deoarece va fi conectată la Dumnezeu.

Monoteismul este o piatră de hotar. O piatră eternă, ce nu se poate muta în nici o direcţie. Domnul Isus a fost un monoteist convins (Ioan 17:1-3), deci nu avea cum să producă o învăţătură contrară acestui curent, nici măcar una amestecată cu politesim, ca la filozoful evreu Philo. Nu cred că apostolii au dormit la enunţul Mântuitorului, consemnat la Ioan 17:1-3. Din păcate, după moartea apostolilor şi a ucenicilor acestora, s-a creat o doctrină monoteistă amestecată cu politeism, care a dus la o sterilitate ideologică, faţă de înţelegerea anumitor termeni folosiţi de apostolul Ioan.

Despre monoteism:

Credinţa într-un singur Dumnezeu, văzut ca Lider Suprem, având toate puterile în posesia lui.

Probabil, pentru a proteja monoteismul, ideologii saducheilor susţineau o notă extremistă, încercând să argumenteze că Dumnezeu este singura fiinţă din cer. Ei argumentau - evident greşit - că îngerii sunt de fapt arătarea (epifania) în diferite forme ale aceluiaş Dumnezeu.

Despre politeism:

Credinţa în mai mulţi dumnezei, având fiecare puterea lui înnăscută. Gruparea aceasta a dumnezeilor era numita panteon - uniunea dumnezeilor. Uneori dumnezeii din panteon se bat pentru supremaţie, de exemplu dumnezeul Cronos este detronat de dumnezeul Zeus.

Biblia nu poate fi interpretată în sens politeist - panteistic, deoarece Dumnezeu dă sau revocă puteri fiilor săi cereşti, numiţi îngeri. El nu poate fi detronat, deşi îngăduie rebeliunea.

Problema e cât se implică aceşti rebeli în afacerile pământului, inclusiv cele religioase. Foarte mult! Inclusiv în promovarea cu orice scop şi mijloc a politeismului, şi a tuturor formelor mascate de politeism, vorba aceea “Să te-nchini la ce vrei tu, numai la adevăratul Dumnezeu nu!”

Psalmul 82 vorbeşte despre oameni - cum arata Evanghelia după Ioan, adică despre judecătorii corupţi care aveau ifose de mici dumnezei, de aceea traducerea ar fi mai potrivită cam aşa: Un psalm al lui Asaf. Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu, el judecă în mijlocul "dumnezeilor" .... Eu am spus: sunteţi "dumnezei"... Textul nu se referă la fiinţe cereşti. Contextul e hotărâtor, nu anumite cuvinte din context. E la mintea copilului, sau ar trebui să fie. Doar teologia unora o încâlceşte.

În celelalte versete (Psalm 136 şi Daniel 2:47) trebuie discutat despre un titlu folosit de păgâni şi apoi preluat şi de evreii din exil, cu privire la Liderul Suprem, dar să nu uităm că e un titlu convenţional, preluat de la sursă fără un conţinut exact, cum sunt preluate mai apoi numele lunilor din calendarul babilonian sau zilele săptămânii la noi, toate făcute după cei mai importanţi dumnezei din mitologia lumii romane. Oare evreii din exilul babilonian credeau în dumnezeul Tammuz, numai pentru că aşa numeau o lună calendaristică? Sau eu cred în dumnezeiţa Lună (Diana), deoarece numesc o zi "Luni"?

Evident că odată ce s-a importat titulatura Dumnezeul dumnezeilor, unii au încercat o sistematizare a dumnezeilor şi în lumea evreiască (în perioada elenistică), atât cât permiteau anumite texte bilice, aşa a ajuns de exemplu filozoful evreu Philon din Alexandria, să vadă în arhanghelul Mihail un "deuteros theos" adică un al doilea dumnezeu ca rang, speakerul - vorbitorul - purtătorul de cuvânt de cel mai înalt rang după Liderul Suprem, numit de profetul Daniel "Cel îmbătrânit de zile". Această viziune despre acest tandem ceresc s-a impus mai apoi în faimoasa declaraţie de credinţă din Ioan 1:1,2 care ar trebui redată după topica din textul grec - dar nu după felul cum vedea Philon, un prim şi un al doilea dumnezeu – ci despre Dumnezeu şi "Cineva" care este ca Dumnezeu. Interpretarea trebuie dată în sensul textului grec, acest "Cineva" fiind ca şi "Fiu" monogenetic alături de Dumnezeu “pros ton Theon” ((Ioan 3:16) "monogenes" fiind singurul fiu născut într-o familie la greci), fraza aceasta arătând pe “Cineva” şi nu spre “ceva” impersonal (o idee, un plan, o putere, etc.):

Capitolul I

1. La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu era ‘Cuvântul’, sau “dumnezeu” era ‘Cuvântul’ în sensul celor din Ps. 82:6 – Ioan 10:34. (Trimiteri: Proverbe 30:4, Ioan 14:7-11, Evrei 1:1-3)
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut (Trimiteri: Geneza 1:26, Proverbe 8:22-30).

La început a fost "Cuvântul" şi "Cuvântul" a fost cu Dumnezeu şi "dumnezeu" a fost "Cuvântul".

Cuvântul "dumnezeu" din partea finală a textului este un substantiv calitativ, după cum arată şi apostolul Ioan în evanghelia prezentată de el "cine m-a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl". Ioan 14:9

Aşadar textul poate fi redat dinamic în felul următor: La început a fost "Cuvântul" şi "Cuvântul" a fost cu Dumnezeu şi ca Dumnezeu a fost "Cuvântul".

Noi ne împiedicăm deseori în stereotipii convenţionale, deoarece înţelegem şi folosim termenii diferit, faţă de cum s-au folosit şi înţeles în timpuri îndepărtate. Nu trebuie să ne oprim la un cuvânt ca să îl judecăm în afara contextului şi cadrului istoric în care a fost folosit. De exemplu, se pune întrebarea dacă evreii au aşteptat să vină cineva din cer? Da, chiar dacă nu toţi. Istoricul persan Shahrastani (musulman) în a sa enciclopedie despre istoria ideilor şi cultelor religioase, susţine că Arius şi-a împrumutat ideea de la “oamenii peşterilor”, nişte evrei pustnici pioşi care au trăit cu 300 de ani înainte de ideologul arian. Cine au fost aceşti pustnici şi ce credeau ei? Puteau fi essenienii sau o ramură a acestora, sau poate că essenienii au fost o ramură dizidentă a acestora. Evident, Al-Shahrastani (filosof, teolog și istoric din Iran d. 1153) face referire la ideologia acestora, care a circulat în acel timp şi care a influenţat pe Arius şi pe ceilalţi dinaintea lui, ei fiind cei care cu mult timp înainte de a se naşte Isus, credeau că Arhanghelul Mihail va coborâ pe pâmânt în formă umană şi va deveni Mesia, Izbăvitorul lui Israel. Aşa interpretau aceşti evrei pioşi textul din Daniel 12:1.

"În vremea aceea se va scula (cu sensul complementar de “pentru ceva”) marele prinţ Mihail, care se va scula pentru copiii poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare (cu referire la poporul Israel) cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta (ceea ce s-a şi întâmplat cu acest popor, romanii pur şi simplu au măturat cu ei pe jos). Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit (de jure), şi anume oricine va fi găsit scris în carte (cu referire la acei evrei care au crezut în evanghelia mântuirii)." (O recenzie după traducerea Young's Literal Version)

4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. N-a fost el lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumină.
9. Adevărata lumină este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu,
13. care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14. Şi ‘Cuvântul’ carne a devenit şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slava ca unic-născut de Tatăl, plin de har şi de adevăr.
15. Ioan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. căci Legea a fost data prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus ‘Unsul’.
18. Dumnezeu de nici unul n-a fost văzut vreodată. Unicul-născut al lui Dumnezeu, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt ‘Unsul’."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti ‘Ilie’?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti ‘Prorocul’?" Şi el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui Iehova" cum a zis prorocul Isaia." (Trimiteri: Isaia 40:3)
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti ‘Unsul’, nici ‘Ilie’, nici ‘Prorocul’?"
26. Şi răspunzând, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
29. A doua zi, a văzut pe Isus venind la el şi a zis: "Iată ‘Mielul’ lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"
30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Israel."
32. Şi Ioan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el. (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:51)
33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.’
34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu.”
35. Tot în aceeaşi zi, Ioan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: "Iată ‘Mielul’ lui Dumnezeu."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Isus.
38. Şi Isus s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "Maestre"), unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi mersese după el.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe ‘Mesia’ (care în traducere înseamnă ‘Unsul’).
42. Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Simon, fiul lui Iona, tu te vei chema ‘Chifa’ (care în traducere înseamnă ‘Stânca’).
43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galileea; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"
44. Şi Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei si a lui Petru.
45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moise în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Nazaret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Isus a văzut pe Natanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie."
48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Natanael. Isus a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Răspunzând, Natanael i-a zis: "Maestre, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel!"
50. Isus a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se pe ‘Fiul Omului’.” (Trimiteri: Evrei 1:14, Ioan 1:32)