Despre suflet ca totalitatea simţurilor (definiţia sufletului uman)

Despre suflet 

 

Sufletul este un capitol mult dezbătut în lingvistica din toate timpurile. Însă cine l-ar putea cunoaşte mai bine decât Cel ce l-a creat, deoarece şi Creatorul are un suflet al Său:

"Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu (ebr. nafşi). Am pus Duhul Meu (ebr. ruhi) peste El; El va vesti neamurilor judecata." (Isaia 42:1)

În textul citat vedem cuvintele "sufletul meu" şi "duhul meu" ca două stări care arată două aspecte diferite: sufletul este legat de plăcere (senzaţie), iar duhul de judecată (intelect).

De reţinut: cuvântul "suflet", în ebraica este "nepheşh" (nefeş), în greacă este "psyche", iar în latină este “anima”.

Să vedem aşadar cum este descris "sufletul" în Biblie, de către Dumnezeu:

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" este în sânge şi s-ar fi putut mânca împreuna cu sângele (lucru interzis în Legea lui Dumnezeu, dată lui Moise):

"Ak (Dar) basar (carnea) benafsow (cu sufletul în) damow (sânge) lo (nu) tokelu (mâncaţi) Geneza 9:4

"Pentru că sufletul (nefeş) cărnii (basar) este în sânge (damow) şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel care face ispăşire pentru suflet." Levitic 17:11

Locul sufletului în trupul uman, conform ştiinţei lui Dumnezeu este în sânge:

"Numai ia aminte să nu mănânci sângele; pentru că sângele (damow) are în el sufletul (nefeş); şi să nu mănânci sufletul (nefeş) cu carnea (basar)." (Deuteronom 12:23).

- Conform cu textul ebraic, "sufletul" poate mânca sânge (lucru interzis) şi carne, deoarece sufletul este în sângele care inundă tot trupul - deci şi în gură, arătând prin asta că sufletul este partea senzorială din om, însumând totalitatea simţurilor umane (gustă, simte, place, etc.):

"Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită şi nu se va ţine în seamă celui ce a adus-o: ci va fi un lucru urâcios şi, sufletul (nefeş) care va mânca din ea, îşi va purta nelegiuirea."

Sufletul vinovat de nerespectarea Legii lui Dumnezeu, trebuia pedepsit şi dat spre nimicire (moarte), fapt ce arată că nu era nemuritor şi nu era separabil de trup, cum credeau filozofii păgâni:

"dar sufletul (nefeş) care, găsindu-se în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mulţumire care este a DOMNULUI, să fie nimicit din poporul său." Levitic 7:20

"Sufletul (nefeş) care va mânca sânge de orice fel va fi nimicit din poporul său." Levitic 7:27

Sufletul este antropomorf ca şi trupul, căci de fapt sufletul ghidează trupul, la fel cum un program ghidează un robot în ingineria robotică:

"De aceea am zis fiilor lui Israel: "Nici un suflet (nefeş) dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge." Levitic 17:12

Poziţia lui Dumnezeu este clară în aceste texte, aici El vorbeşte nu Moise. Moise a fost doar o gură folosită de Dumnezeu, ca să spunem aşa. Dumnezeu este cel mai mare dintre toţi lingviştii şi folozofii lumii din toate timpurile. Ne vom ghida după ce spune El, nu după cum spunea Platon. Avem aşadar “poziţia oficială” a lui Dumnezeu despre suflet, nu a unui om pe nume Moise, cum cred unii:

"Orice suflet (nefeş), fie născut în tară, fie străin, care va mânca dintr-un animal sălbatic mort sau sfâşiat, să-şi spele hainele, să se scalde în apa şi va fi necurat până seara; apoi va fi curat." Levitic 17:15

Aşadar, sufletul totalizează simţul omenesc. Sufletul este echivalent (sinonim) cu simţul, sufletul fiind simţul. Altfel spus simțul este un program special de percepţie a omului creat de Dumnezeu sau altfel spus capacitatea fiziologică a organismelor care asigură date pentru percepție.

Simțurile au fost cunoscute şi clasificate din antichitate:

- a vedea, percepție vizuală cu ochii

- a auzi, percepție auditivă cu urechile

- a mirosi, percepție olfactivă cu nasul

- a gusta, percepție gustativ cu limba

- a pipăi, percepție tactilă cu pielea

- intuiţia - numită şi „al șaselea simț”

- senzaţia intelectuală (bună, confuză sau rea: plâns, râs, durere, nesiguranţă, etc.)

Exemple de simțuri

Simțul vizual (văzul)

Simțul auditiv (auzul)

Simțul olfactiv (mirosul)

Simțul gustativ (gustul)

Simțul tactil (mecanorecepția)

Simțul termic (termocepția)

Simțul timpului (cronocepția)

Simțul spațiului

Simțul setei

Simțul foamei

Simțul mâncărimii

Simțul presiunii

Simțul orientării

Simțul durerii (nocicepția)

Simțul mișcării (propriocepția)

Simțul preaplinului

Simțul nevoii de oxigen

Simțul echilibrului (echilibriocepția)

Simțul oboselii

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" se poate usca (ofili):

"Şi acum ni s-a uscat sufletul (nefeş): nu mai este nimic! Ochii nostrii nu văd decât mana aceasta." Numeri 11:6

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate atinge lucruri necurate:

"Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat; şi sufletul (nefeş) care se va atinge de el să fie necurat până seara." Numeri 19:22

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate fi sfâşiat ca de un leu:

"Scapă-mă de toţi cei care mă urmăresc şi eliberează-mă, ca să nu sfâşie sufletul (nefeş) meu ca un leu care te face bucăţi, ..." Psalmii 7:1,2

- Iată de ce conform cu textul ebraic, "sufletul" poate merge în groapă (mormânt):

"ca să-i păzească sufletul (nefeş) de groapa şi viaţa de loviturile sabiei."

"sufletul (nefeş) i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii."

"Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"

"ca să-i ridice sufletul (nefeş) din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:18,22,28,30

"DOAMNE, Tu mi-ai scos sufletul (nefeş) din Locuinţa morţilor (şheol), Tu m-ai ţinut cu viaţă în mijlocul celor ce se coboara în groapă." Psalmii 30:3

Şi iată de ce poţi vorbi din simţământ, "simţind cu alţii":

Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. (1Petru 3:8)

Explicaţii la mostra veche din Vestea Bună (Evanghelia) după Matei

 
1 Textul din versiunea Shem Tov omite “în Galileea” (scăpând de atenţia revizorului B, vezi finalul comentariului), ceea ce arată că la origini, îngerul nu făcea trimitere la mersul în Galileea, ci doar le promitea o întâlnire cu Domnul Isus. Mai apoi, Christos pomeneşte de Galileea (Matei 28:10), dar este vorba mai degrabă la un anumit fel de mers, un fel de mers ca la o întâlnire comună. Din nefericire, traducătorul timpuriu al textului autograf, scris în limba ebraică de atunci, nu a înţeles despre ce trimitere este vorba şi din această cauză avem azi trei texte din Matei 28 ce contrazic spusele Domului Isus consemnate în Luca 24:49, conform cărora ucenicii nu trebuiau să părăsească Ierusalimul, până la revărsarea duhului sfânt. Conform ebraiştilor George Howard, T. Hegg şi J. S. Trimm versiunea Shem Tov a suferit modificări din mâna a cel putin doi recenzori, unul timpuriu (revizorul A) care a introdus note eretice de ideologie ebionită, iar unul târziu (revizorul B) care a europenizat textul, făcându-l mai aproape în conţinut de cel existent în Europa, de pe timpul lui.
          
2Verset luat în conformitate cu Biblia prezbiterului (episcop conform altor surse) erudit Lucian al Antiochiei (martir creştin care a trăit în secolul III-IV), moştenită de discipolul său episcopul (mare istoric) Eusebiu de Cesareea, şi citată înainte de Conciliul de la Niceea. Eusebiu De Cesareea şi Aprahates, doi episcopi pezenţi la Conciliul de la Niceea din 325, citează diferit acest verset. Episcopul Lucian al Antiochiei a făcut o recenzie a Bibliei, restabilind textul original acolo unde a fost alterat de scribii care au dorit să susţină anumite dogme eretice, prin modificările textuale pe care le-au făcut.
Referinţe:  Levy, Rosalie Marie (1984): Heavenly Friends, Boston, St. Paul Editions, p. 32; Jerome: De Viris Illustribus, III. I, XXVI Adversus Rufium, Epistle, XXVII Praef. Ad Paralip. 160
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii evanghelici este că toţi aceia care au fost botezaţi în formula "în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt" sunt de fapt botezaţi după modelul moştenit de la Biserica Romano-Catolică şi nu după cel al apostolilor. Biserica Romano-Catolică este o adunătură mai moderată a curentelor gnostice timpurii. Episcopul Marcellus al Ankirei (eretic modalist), un alt participant la Conciliu, avertiza că neognosticii "Ariomaniaci” au popularizat doctrina Trinităţii. Avea perfectă dreptate. Arius era trinitarian, cum reiese foarte clar din cartea ce a scris-o, Banchetul: "Este cert că există o Trinitate”. Arius discuta definirea Trinităţii, nu negarea ei, nu nega Trinitatea, ci anumite concepţii despre ea. La Niceea era o discuţie între semi-păgâni , nici păgâni, nici creştini în faţa unui Constantin semi-păgân. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (sec.  IV) îi descrie pe participanţi ca pe nişte câini înfierbântaţi când se sfâşie între ei.
Cardinal iezuit  Augustin Bea, avertiza: "Papa este "tatăl tuturor credincioşilor", şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă." (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ce înseamnă "botez valabil", după părerea Bisericii Romano-Catolice? Iată un mic comentariu, care explică toate:"Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma (ce s-a şi întâmplat în sens vag). Papa Ioan a folosit următoarea formulă: "v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru"."
„În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.” ( F.C. Conybeare). Cine a făcut să dispară aceste pagini şi de ce? Este lesne de priceput, căci “învingătorii (re)scriu istoria”, nu-i aşa?

Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

 

Mostră veche din Vestea Bună după Matei 28

5 Şi îngerul, răspunzând, le-a spus femeilor: „Nu vă temeţi; pentru că ştiu, voi îl căutaţi pe Ieşhua cel răstignit. 6  Nu este aici, pentru că a fost înviat, după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el. 7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat dintre cei morţi. Şi, iată, el merge înaintea voastră1; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“. 8 Şi, plecând repede de la mormânt, cu teamă şi cu mare bucurie, ele au alergat să dea de veste ucenicilor săi. 9 Şi iată, Ieşhua le-a şi întâmpinat, spunând: „Iehova să vă mântuiască!“ Şi ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. 10 Atunci Ieşhua le-a spus: „Nu vă temeţi; mergeţi, daţi de veste fraţilor mei ca să meargă ca în Galileea şi acolo mă vor vedea“. 11 Şi, pe când mergeau ele, iată, unii din gardă au venit în cetate şi au vestit preoţilor de seamă toate cele petrecute.

12  Şi, după ce s-au adunat cu  bătrânii  şi  au  ţinut  sfat,  au  dat mulţi arginţi ostaşilor,  zicând: 13 „Spuneţi: «Ucenicii săi, venind noaptea, l-au furat pe când dormeam noi». 14 Şi, dacă se va auzi aceasta la guvernator, îl vom convinge noi şi vă vom scăpa de orice grijă“. 15 Şi ei au luat arginţii şi au făcut după cum fuseseră învăţaţi. Şi s-a răspândit vorba aceasta printre iudei până astăzi. 16 Dar cei unsprezece ucenici au mers ca în Galileea, când se întâlneau la munte, cum le rânduise Ieşhua. 17 Şi, când l-au văzut, s-au închinat dar unii s-au îndoit. 18 Şi Ieşhua, apropiindu-se, le-a vorbit, spunând: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer  şi pe pământ. După cum m-a trimis Tatăl meu, aşa vă trimit eu pe voi. (Biblia Aramaică) 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele meu2,   20 Învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit! Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“.

42

SURPRIZĂ DE PROPORŢII: Martorii lui Iehova şi Armaghedonul

ARMAGHEDONUL E AICI (în sens de apropiere)

 Martorii lui Iehova aveau un cântec, care spunea: "Armaghedonul e aici, voi oameni vă-nturnaţi"

Toţi ştim povestea ciobănaşului glumeţ, care striga "Lupul mă!" Şi când a venit lupul cu adevărat nimeni nu a sărit să-l ajute. În schimb tot oamenii au păţit-o, că lupul le-a mâncat oile. 

Morala de aici se desprinde că uneori şi cei ce mint spun adevărul, dar prea târziu.

Ce ar trebui să faci, ca lupul să nu-ţi mănânce oile?

În primul rând un cioban serios, care să nu te mintă de la început şi abia la final să-ţi spună adevărul.

 https://armaghedon2036.blogspot.com/2024/10/armaghedon-2036-suntem-avertizati.html