vineri, 13 septembrie 2019

Proiectul “Versiunea Biblia Antică” (VBA)


Cât de necesar este să avem o Biblie nemodificată ideologic de către “cărturari”?

Proiectul “Versiunea Biblia Antică” (VBA)

Descrierea Proiectului VBA


Proiectul Versiunea Biblia Antică (VBA)

Proiectul VBA este o încercare temerară de reconstrucţie a textului Bibliei care a existat înainte de Conciliul de la Niceea, din anul 325, reconstruind cuvintele şi fragmentele eliminate şi eliminând adstraturile care s-au suprapus peste textul autorilor biblici, fie din motive doctrinare, fie de altă natură. Textul de faţă e lucrarea mea ca amator, ce poate suferi modificări în funcţie de informaţiile ce se vor contabiliza şi analiza pe parcurs de specialişti.

Avantajele unei asemenea versiuni ar fi:
Textul grec ar fi transliterat, însoţit de traducerea cât mai apropiată în limba română, având toate cuvintele şi topica textului tradus (ordinea cuvintelor în propoziţie), atât cât s-ar putea. Astfel, se poate verifica fidelitatea textului tradus în celelalte limbi. VBA ar cuprinde note istorice şi de exegeza (comentariul) textului, acolo unde necesită textul. De asemenea ar fi prezentate diferenţele textuale din manuscrise. Cititorii ar putea lăsa mesaje, dacă cunosc amănunte în plus, care dacă se vor considera necesare, vor fi adăugate într-o viitoare ediţie VBA.



"Analiza Textuală Comparativă Este Ştiinţă şi Artă".
De ce este necesară?
(Este vorba de analiza textuală comparativă a manuscriselor biblice)

"Din păcate nu există manuscrise originale (numite "autografe") a oricăreia dintre cărţile biblice care au fost recuperate, iar din moment ce nu există manuscrise existente care ar fi de acord unele cu altele în fiecare detaliu, analiza textuală comparativă este necesară pentru a rezolva problemele de variaţie. Alfred E. Housman, un analist al textelor comparate de lucrări clasice, arată că analistii textelor comparate se bazează pe "bunul simţ şi folosirea raţiunii." Pe scurt spus, analiza textuală comparativă este ştiinţă şi artă, care urmăreşte să determine modul [iniţial] de redactare a unui text. Este o ştiinţă pentru că norme specifice reglementează evaluarea diferitelor tipuri de erori de copist şi lecturi, dar este de asemenea o artă, deoarece aceste norme nu pot fi aplicate rigid în orice situaţie."
Aşadar trebuie să avem cunoştinţe specifice acestei ramuri a ştiinţei şi intuiţie/abilitate, dar aceasta trebuie să fie conectată la Dumnezeu.





Mostră în lucru la prima ediţie

In memoriam Vasile Şhandru

A doua şi a treia epistolă a apostolului Ioan

Textul se poate consulta în lucrarea remarcabilă de referinţă Nestle Aland, NOVUM TESTAMENTUM Graece et Latine, sau pe siteuri biblice de specialitate, în comparaţie cu versiunile actuale.

VBA 3Ioan 1:1. Bătrânul (Ho presbyteros), către Gaiu (Gaiō tō), iubitul (agapētō) pe care (hon) eu (egō) îl iubesc (agapō) în (en) adevăr (alētheia).
Versiunea Dumitru Cornilescu
VDC 3Ioan 1:1 Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc în adevăr.
Versiunea Pr. Dr. Emil Pascal
VEP 3Ioan 1:1 Bătrânul, către iubitul Gaiu, pe care îl iubesc în adevăr.
Versiunea World English Bible
Versiunea WEB 3Ioan 1:1 The elder to Gaius the beloved, whom I love in truth.
Versiunea Young's Literal Translation
VYLT  3Ioan 1:1 The Elder to Gaius the beloved, whom I love in truth!


Autorul, apostolul Ioan - în ebraică Yohanan, a trăit aproximativ între anii 6 - 100 şi a fost un evreu din Betsaida, Galileea, stabilit ulterior la Efes, unde a trăit mulţi ani, învăţând foarte bine limba greacă. Origene din Alexandria, scriitor grec care a trăit în secolul al doilea şi al treilea îl laudă pe renumitul apostol Yohanan (Ioan) pentru că el cunoştea “frumusețea limbii greceşti”, locuind multă vreme la Efes. Sursa: Origen, Comentariului Evangheliei lui Ioan, Cartea II, capitolul 2.
Efesul a fost un oraș antic (azi în ruină) pe coasta de vest a Asiei Mici. A fost întemeiat în secolul XI î.Hr. de coloniști ionieni (greci). Aşadar, pe timpul apostolului Ioan în oraş şi împrejurimi se vorbea limba greacă. Cele trei epistole şi evanghelia după Ioan şi cartea Apocalipsa, sunt adresate anumitor credincioşi de limbă greacă, proveniţi din această zonă. Nu există mărturii, că aceste lucrări ar fi fost scrise mai întâi în ebraică sau aramaică şi traduse mai apoi în greacă.

Textul original al acestor scrieri a fost compus în limba greacă, având în vedere mărturia lui Origen. În acel timp, se scria pe suluri de papirus sau pergament. Papirusul este un material asemănător cu hârtia, produs din planta Cyperus papyrus, pe care se scria în perioada Antichității, în special în Egipt. Pergamentul este o piele de animal prelucrată special pentru a se putea scrie pe ea. A fost folosită odinioară, în loc de hârtie.

Despre alfabetul și scrierea din Grecia antică
“Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. Începând din secolul II î.Hr. literele grecești au fost folosite și pentru a marca numeralele.” E. L. Wikipedia
„În formele sale clasice și moderne, alfabetul are 24 litere, ordonate de la alfa la omega. Ca latina și chirilica, greaca a avut inițial o singură formă pentru fiecare literă; acesta a dezvoltat cazul distincției între litere cu forma de majuscule și minuscule în paralel cu latina în epoca modernă.” E. L. Wikipedia
Literele alfabetului grec sunt: α (alfa), β (beta), γ (gamma), δ (delta), ε (epsilon), ζ (zeta), η (eta), θ (theta), ι (iota), κ (kappa), λ (lambda), μ (mu), ν (nu), ξ (ksi), ο (omicron), π (pi), ρ (rho), σ și ς (sunt sigma în ambele cazuri, numai că ς se scrie la final de cuvânt pe când σ în celelalte cazuri, ca de exemplu la Ὀδυσσεύς Odysseus), τ (tau), υ (upsilon), φ (phi), χ (chi), ψ (psi), ω (omega).
Transcrierea clasică pentru α (alfa) este "a", transcrierea modernă "a".
Transcrierea clasică pentru β (beta) este "b", transcrierea modernă "v".
Transcrierea clasică pentru γ (gamma) este "g", transcrierea modernă "g".
Transcrierea clasică pentru δ (delta) este "d", transcrierea modernă "d".
Transcrierea clasică pentru ε (epsilon) este "e", transcrierea modernă "e".
Transcrierea clasică pentru ζ (zeta) este "z", transcrierea modernă "z".
Transcrierea clasică pentru η (eta) este "e", transcrierea modernă "i".
Transcrierea clasică pentru θ (theta) este "th", transcrierea modernă "th".
Transcrierea clasică pentru ι (iota) este "i", transcrierea modernă "i".
Transcrierea clasică pentru κ (kappa) este "k", transcrierea modernă "k".
Transcrierea clasică pentru λ (lambda) este "l", transcrierea modernă "l".
Transcrierea clasică pentru μ (mu) este "m", transcrierea modernă "m".
Transcrierea clasică pentru ν (nu) este "n", transcrierea modernă "n".
Transcrierea clasică pentru ξ (ksi) este "x", transcrierea modernă "x".
Transcrierea clasică pentru ο (omicron) este "o", transcrierea modernă "o".
Transcrierea clasică pentru π (pi) este "p", transcrierea modernă "p".
Transcrierea clasică pentru ρ (rho) este "r", transcrierea modernă "r".
Transcrierea clasică pentru σ şi ς (sigma) este "s", transcrierea modernă "s".
Transcrierea clasică pentru τ (tau) este "t", transcrierea modernă "t".
Transcrierea clasică pentru υ (upsilon) este "y", transcrierea modernă "y".
Transcrierea clasică pentru φ (phi) este "ph", transcrierea modernă "f".
Transcrierea clasică pentru χ (chi) este "kh", transcrierea modernă "ch".
Transcrierea clasică pentru ψ (psi) este "ps", transcrierea modernă "ps".
Transcrierea clasică pentru ω (omega) este "o", transcrierea modernă "o".
Prin urmare redarea mai potrivită este "Christos" nu "Cristos" nici "Hristos", având în vedere că litera χ (chi), în transliterarea clasică este "kh" iar în cea modernă "ch".
Exegetii celor mai erudite popoare, englezii si francezii, redau litera χ "chi" prin "ch", Christ, nu Hrist sau Crist.
A se compara cele mai importante versiuni englezeşti si franceze:
Matei 1:1
King James Bible
The book of the generation of Jesus Christ, the son of David, the son of Abraham.
Holman Christian Standard Bible
The historical record of Jesus Christ, the Son of David, the Son of Abraham:
Marcu 1:1
World English Bible
The beginning of the Good News of Jesus Christ, the Son of God.
Young's Literal Translation
A beginning of the good news of Jesus Christ, Son of God.
Matei 1:1
Louis Segond Bible
Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Martin Bible
Le Livre de la Généalogie de Jésus-Christ, fils de David, fils d'Abraham.
Marcu 1:1
Martin Bible
1Le commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu;
Louis Segond Bible
Commencement de l'Evangile de Jésus-Christ, Fils de Dieu.




A doua epistolă a apostolului Ioan

2Ioan 1. Ho presbyteros (Bătrânul), eklektē (alesei) doamne (kyria) şi (kai) tois (acelor) teknois (copiii) autēs (ai ei), hous (pe care) egō (eu) agapō (îi iubesc) en (în) alētheia (adevăr), şi (kai) nu (ouk) eu (egō) monos (numai), alla (ci) kai (şi) pantes (toţi) hoi (cei) egnōkotes (care cunosc) ten alētheian (adevărul),
2. dia (prin) tēn alētheian (adevărul) tēn menousan (care rămâne) en (în) hēmin (noi) kai (şi) meth’ (cu) hēmōn (noi) estai (va fi) eis (în) ton aiōna (veac):
3. estai (va fi) meth’ (cu) hēmōn (noi) charis (har), eleos (îndurare), pace (eirēnē) para (de la) Dumnezeu (Theou) Tatăl (Patros) kai (şi) para (de la) Iēsou (Isus) Christou (Christos), tou Huiou (Fiul) tou Patros (Tatălui), en (în) alētheia (adevăr) kai (şi) agapē (dragoste)!
4. Echarēn (M-am bucurat) lian (foarte mult) hoti (pentru că) heurēka (am găsit) ek (din) teknōn (copiii) sou (tăi) peripatountas (umblând) en (în) alētheia (adevăr), kathōs (după cum) entolēn (poruncă) elabomen (am primit) para (de la) tou Patros (Tatăl).
5. Kai (Şi) nyn (acum), erōtō (te rog) se (pe tine), kyria (doamnă), ouch (nu) hōs (ca) entolēn (poruncă), graphōn (scriind) soi (ţie) kainēn ((ceva) nou), alla (ci) hēn (aceea) eichomen (având-o) ap’ (de la) archēs (început): hina (ca) agapōmen (să ne iubim) allēlous (unii pe alţii).
6. Kai (Şi) hautē (aceasta) estin (este) hē agapē (dragostea): hina (ca) peripatōmen (să umblăm) kata (potrivit) tas entolas (cu poruncile) autou (lui). Hautē (Această) hē entolē (poruncă) estin (este), kathōs (după cum) ēkousate (aţi auzit) ap’ (de la) început, hina (ca) en (în) autē (ea) peripatēte (să umblaţi).
7. Hoti (Pentru că) polloi (mulţi) planoi (înşelători) exēlthon (au intrat) eis (în) ton kosmon (lume); hoi (aceia) mē (nu) homologountes (mărturisesc) Iēsoun (pe Isus) Christon (Christos) erchomenon (venind) en (în) sarki (carne). Houtos (Acesta) estin (este) ho planos (înşelătorul) kai (şi) ho antichristos (antichristul).
8. Blepete (Vegheaţi) heautous (la voi înșivă), hina (ca să) mē (nu) apolesēte (pierdeţi) ha (ce) eirgasametha (aţi lucrat) alla (ci) mishton (să primiţi) plērē (deplină) apolabēte (răsplată).
9. Pas (Oricine) proagōn (merge înainte) kai (şi) mē (nu) menōn (rămâne) en (în) tē didachē (învăţătura) tou Christou (lui Christos), Theon (Dumnezeu) ouk (nu) echei (are). Ho (Cine) menōn (rămâne) en (în) tē didachē (învăţătură), houtos (acela) kai (şi) ton Patera (pe Tatăl) kai (şi) ton Huion (pe Fiul) echei (îl are).
10. Ei (Dacă) tis (cineva) erchetai (vine) pros (la) hymas (voi) kai (şi) tautēn (această) tēn didachēn (învăţătură) ou (nu) prehei (o aduce), mē (nu-l) lambanete (primiţi) auton (pe el) eis (în) oikian (casă) kai (şi) chairein ("Bucură-te!") autō (lui) mē (nu-i) legete (ziceţi).
11. Ho (Cine) legōn (zice) gar (pentru) autō (el) chairein ("Bucură-te!"), koinōnei (împărtășește) tois (acele) ergois (lucrări) autou (ale lui), tois (acele) ponērois (rele).
12. Polla (Multe) eichon (aveam) hymin (vouă) graphein (să vă scriu), ouk (nu) eboulēthēn (am vrut) dia (cu) chartou (hârtie) kai (şi) melanos (cerneală), alla (ci) elpizō (sper) genesthai (să vin) pros (la) hymas (voi) kai (şi) stoma (gură) pros (la) stoma (gură) lalēsai (să vă vorbesc), hina (pentru ca) hē chara (bucuria) hēmōn (noastră) peplērōmenē ē (să fie deplină).
13. Aspazetai se (Te salută), ta tekna (copiii) tēs adelphēs (surorii) sou (tale) tēs eklektēs (alese).
1. Bătrânul, alesei doamne şi acelor copiii ai ei, pe care eu îi iubesc în adevăr, şi nu eu numai, ci şi toţi cei care cunosc adevărul,
2. prin adevărul care rămâne în noi şi cu noi va fi în veac:
3. va fi cu noi har, îndurare, pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Christos, Fiul Tatălui, în adevăr şi dragoste!
4. M-am bucurat foarte mult că am găsit din copiii tăi umblând în adevăr, după cum am primit poruncă de la Tatăl.
5. Şi acum, te rog pe tine, doamnă, nu ca o poruncă, scriindu-ţi ţie o noutate, ci aceea având-o de la început: ca să ne iubim unii pe alţii.
6. Şi aceasta este dragostea: ca să umblăm potrivit cu poruncile lui. Această poruncă este, după cum aţi auzit de la început, ca în ea să umblaţi.
7. Pentru că mulţi înşelători au intrat în lume; aceia nu mărturisesc pe Isus Christos venind în carne1. Acesta este înşelătorul şi antichristul.
8. Vegheaţi la voi înșivă, ca să nu pierdeţi ce aţi lucrat, ci să primiţi deplină răsplată.2
9. Oricine merge înainte şi nu rămâne în învăţătura3 lui Christos, Dumnezeu nu are. Cine rămâne în învăţătură, acela şi pe Tatăl şi pe Fiul îl are.
10. Dacă cineva vine la voi şi această învăţătură nu o aduce, nu-l primiţi pe el în casă şi "Bucură-te!" lui nu-i ziceţi.
11. Cine zice pentru el "Bucură-te!", împărtășește acele lucrări ale lui, acele rele.
12. Multe aveam vouă să vă scriu - nu am vrut cu hârtie şi cerneală, ci sper să vin la voi şi gură către gură să vă vorbesc, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13. Te salută copiii surorii tale alese.

Nota 1. Deşi unii forţează textul cu împlinire la viitor, el este formulat la trecut, având în vedere contextul scrisorii şi cadrul istoric, care confirmă această realitate. Cei care credeau aşa ceva erau aşazişii “doceţi” (dokētaí) - de care vorbesc enciclopediile şi apologeţii, fiind o ramură eretică a creştinilor din secolul I (a se vedea 1Ioan 2:18,19). Încercând să explice Christologia în termeni dualişti, aceştia au respins naşterea şi moartea Fiului lui Dumnezeu ca om, spunând că materia este rea, fiind creată de un dumnezeu rău, numit Demiurgul, aşa că acesta nu s-a născut ca om şi nici nu a murit ca om, ci doar s-a unit cu un om, un rabin merituos care avea numele Isus, pe care l-a instruit/insuflat ce să spună, iar apoi l-a lăsat pradă morţii pe cruce. Din punctul lor de vedere, nu Fiul lui Dumnezeu a murit pe cruce, ci doar omul, rabinul Isus, cei doi fiind două persoane distincte, care au colaborat.
Nota 2. Nu putem exclude ipotetic nici redarea “Tu veghează la voi înșivă, ca să nu pierdem ce am lucrat, ci să primim deplină răsplată.” - în ipoteza în care persoana în cauză - fie prezbiterul care era liderul adunării, sau o altă persoană importantă - era un colaborator al apostolului Ioan, sau o colaboratoare, poate chiar o femeie pe nume Kyria, alături de care el a plantat acea adunare (ekklēsia). Însă, dacă această ipoteză nu este corectă, dar cineva - un copist - din antichitate aşa a perceput textul în cauză, atunci se poate înţelege modificarea pe care a făcut-o textului, ca această ipoteză să poată fi sprijinită şi textual.
Nota 3. Un scrib a dorit să accentueze "învăţătura de aici a lui Christos", adică să dea tărie respingerii christologiei docete care nu era specifică acelui loc, ci după cum se spune, a fost adusă din Siria.

Diferenţe textuale sesizate (diferenţele dintre manuscrise):
2 Ioan 3 "Isus" vs. "Domnul Isus"
2 Ioan 8 "vegheaţi" versus "veghează" ("tu veghează" Irenaeus, Împotriva Ereziilor p.443) 
2 Ioan 8 "să nu pierdeţi" vs. "să nu pierdem"
2 Ioan 8 "să primiţi" vs. "să primim"
2 Ioan 8 "aţi lucrat" vs. "am lucrat"
2 Ioan 9 "învăţătura" vs. "învăţătura de aici"
2 Ioan 12 "voastră" vs. "noastră"
2 Ioan 13 adăugat "Amen" la sfârșit
Unele manuscrise adaugă post scriptum, "A doua epistolă a lui Ioan" 

A treia epistolă a apostolului Ioan

 3Ioan 1:1. Ho presbyteros (Bătrânul), Gaiō tō (către Gaiu), agapētō (iubitul) hon (pe care) egō (eu) agapō (îl iubesc) en (în) alētheia (adevăr).
2. Agapēte (Iubite), peri (asupra) pantōn (a toate) euchomai (doresc) se (tu) euodousthai (să prosperi) kai (şi) hygiainein (fii sănătos), kathōs (la fel cum) euodoutai (prosperă) sou hē (al tău) psychē (suflet).
3. Echarēn (M-am bucurat) lian (foarte mult) erchomenōn (venind) adelphōn (fraţii) kai (şi) martyrountōn (mărturisind) sou tē (al tău) alētheia (adevăr), kathōs (cum la fel) sy (tu) en (în) alētheia (adevăr) peripateis (umbli).
4. Meizoteran (Mai mare) toutōn (ca acestea), ouk (nu) echō (am) charan (bucurie), hina (decât ca) akouō (să aud despre) ta ema (ai mei) tekna (copii) en (în) tē alētheia (adevăr) peripatounta (umblând).
5. Agapēte (Iubite), piston (cu credincioşie) poieis (faci) ho (orice), ean (dacă) ergasē (vei lucra) eis (faţă) tous (de) adelphous (fraţi); kai (şi) touto (ei sunt) xenous (străini),
6. hoi (care) emartyrēsan (au mărturisit) sou tē (a ta) agapē (dragoste) enōpion (înaintea) ekklēsias (adunării). Hous (Vei) kalōs (bine) poiēseis (face) propempsas (înainte trimiţându-i) axiōs (vrednic) tou Theou (faţă de Dumnezeu).
7. hyper (fiindcă) gar (pentru) tou onomatos (numele său) exēlthon (au plecat), mēden (nimic) lambanontes (lunâd) apo tōn (de la) ethnikōn (naţiuni).
8. Hēmeis (Noi) oun (deci) opheilomen (trebuie) hypolambanein (să-i primim) tous toioutous (pe asemenea (fraţi)), hina (ca) synergoi (împreună-lucrători) ginōmetha (să fim) tē alētheia (cu adevărul).
9. Egrapsa (Am scris) tē ekklēsia (adunării), all’ (dar) ho philoprōteuōn (cel de întâietate-iubitor) autōn (dintre ei), Diotrephēs (Diotref), ouk (nu) epidechetai (ne primeşte) hēmas (pe noi).
10. Dia (De) touto (aceea), ean (dacă) elthō (voi veni), hypomnēsō (voi aminti) autou (lui) ta erga (lucrările) ha (care) poiei (le face) logois (cu cuvinte) ponērois (rele), phlyarōn (clevetind) hēmas (pe noi); kai (şi), mē arkoumenos (nesatisfăcut) epi (cu) toutois (acestea), oute (nici) autos (el însuşi) epidechetai (neprimind) tous (pe aceşti) adelphous (fraţi) kai (şi) tous (pe aceia) boulomenous (ce voiesc), kōlyei (îi interzice) kai (şi) ek tēs (din) ekklēsias (adunare) ekballei (îi dă afară).
11. Agapēte (Iubite), mē (nu) mimou (imita) to (ce-i) kakon (răul), alla (ci) to (ce-i) agathon (binele). Ho (Cine) agathopoiōn (bine-face) ek (din) tou Theou (Dumnezeu) estin (este); ho (cine) kakopoiōn (rău-face), ouch (nu) heōraken (l-a văzut) ton Theon (pe Dumnezeu).
12. Dēmētriō (Dimitrie) memartyrētai (e mărturisit) hypo (de) pantōn (toţi), kai (şi) hypo (de) autēs (însuşi) tēs alētheias (adevărul); kai (şi) hēmeis (noi), de (de asemenea), martyroumen (mărturisim) kai (şi) oidas (ştii) hoti (că) hē martyria (mărturia) hēmōn (noastră) alēthēs (adevărată) estin (este).
13. Polla (Multe) eichon (aveam) grapsai (să scriu) soi (ţie), all' (dar) ou (nu) thelō (doresc) dia (cu) melanos (cerneală) kai (şi) kalamou (condei) soi (ţie) graphein (să scriu);
14. elpizō (sper) de (de asemenea) eutheōs (în curând) se (a te) idein (vedea) kai (şi) stoma (gură) pros (la) stoma (gură) lalēsomen (vom vorbi). Eirēnē (Pace) soi (ţie)! Aspazontai se (Te salută) hoi (aceşti) philoi (prieteni). Aspazou (Salută) tous (acei) philous (prieteni) kat’ (pe) onoma (nume).
1. Bătrânul, către Gaiu, iubitul pe care eu îl iubesc în adevăr.
2. Iubite, asupra a toate doresc ca tu să prosperi şi fii sănătos, la fel cum prosperă al tău suflet.
3. M-am bucurat foarte mult venind fraţii şi mărturisind al tău adevăr, cum la fel tu în adevăr umbli.
4. Mai mare ca aceastea, nu am bucurie, decât ca să aud despre ai mei copii în adevăr umblând.
5. Iubite, cu credincioşie faci orice, dacă vei lucra faţă de fraţi; şi ei sunt străini,
6. care au mărturisit a ta dragoste înaintea adunării. Vei bine face înainte trimiţându-i, vrednic faţă de Dumnezeu;
7. fiindcă pentru numele său au plecat, neluând nimic de la naţiuni1.
8. Noi deci trebuie să-i primim pe asemenea (fraţi), ca împreună-lucrători să fim cu adevărul.
9. Am scris adunării, dar cel de întâietate-iubitor dintre ei, Diotref, nu ne primeşte pe noi.
10. De aceea, dacă voi veni, voi aminti lui lucrările care le face prin cuvinte rele, clevetindu-ne pe noi2; şi nesatisfăcut cu acestea, nici el însuşi nu-i primeşte pe aceşti fraţi şi pe aceia ce voiesc, îi interzice şi din adunare îi dă afară3.    
11. Iubite, nu imita răul, ci binele. Cine face bine din Dumnezeu este; cine face rău, nu l-a văzut pe Dumnezeu.
12. Dimitrie e mărturisit de toţi şi de însuşi adevărul; şi noi, de asemenea, mărturisim şi ştii că mărturia noastră adevărată este.
13. Multe aveam să-ţi scriu ţie, dar nu doresc cu cerneală şi condei ţie să-ţi scriu;
14. sper de asemenea în curând a te vedea şi gură către gură vom vorbi. Pace ţie! Te salută aceşti prieteni. Salută acei prieteni pe nume.    

Nota 1. Este vorba de un grup de credincioşi evrei, care făceau o misiune printre credincioşii dintre neevrei.

Nora 2. În secolul I şi II AD, din cauza anumitor rebeliuni a evreilor (inclusiv din diaspora), dar şi din alte motive (religioase, economice, proasta înţelegere a Sfintelor Scripturi, etc.) s-a creat o atmosferă antisemită (anti-iudaică), susţinânu-se idea că evreii sunt rebeli şi antisociali. În aceste condiţii, un anumit cerc de credincioşi dintre neevrei, din dorinţa de a nu fi confundaţi ca o partidă evreiască, şi-au renegat moştenirea ebraică. În ce consta clevetirea şi vorbirea de rău? În faptul că ei şi-au creat o versiune şi o interpretare proprie a evangheliei, respingând orice legătură cu evreimea, argumentând că evreii nu au fost niciodată în legătură cu un Dumnezeul bun, ci doar cu un dumnezeu rău, care crează suferinţă în lume, Demiurgul. Aşa au apărut cei pe care apostolul Ioan i-a numit “antichrişti”.

Nota 3. Aceştia nu au rămas numai la cuvinte, ci au produs chiar o altă grupare, rupând orice legătură de comunicare cu foştii tovarăşi. Făcând astfel ei şi-au atins scopul, au scăpat de eticheta de evreu antisocial şi după cum arată scriitorii antici, ca Iustin Martirul şi alţii, aceştia nu erau persecutaţi, ci erau priviţi bine de opinia publică şi de către organele statale păgâne (1Ioan 4:5).

Variaţii textuale sesizate (diferenţele dintre manuscrise):
3Ioan 3 unele manuscrise conțin "pentru că m-am bucurat foarte mult venind fraţii", altele conțin "m-am bucurat foarte mult venind fraţii"
3Ioan 5 unele manuscrise conțin "şi ei sunt cei străini",
altele conțin "şi ei sunt străini"
3Ioan 7 unele manuscrise conțin "fiindcă pentru numele său au plecat, neluând nimic de la naţiuni", altele conțin "fiindcă pentru numele au plecat, neluând nimic de la naţiuni"
3Ioan 9 unele manuscrise conțin "am scris ceva adunării", altele conțin "am scris adunării"
3Ioan 11 unele manuscrise conțin "dar cine face rău", altele conțin "cine face rău"
3Ioan 12 unele manuscrise conțin "şi ştii", altele conțin "şi ştiţi“"
3Ioan 13 unele manuscrise conțin "să-ţi scriu", altele conțin "să scriu"
La final unele manuscrise conțin "Amen", urmată de fraza "A treia epistolă comună a apostolului Ioan", altele nu conțin acest cuvânt, nici această frază.
 
Greşelile de transliterare, traducere şi celelalte variante din manuscrisele timpurii sau evul mediu, pot fi trimise spre examinare, la comentarii.
Îi rog pe toţi cei interesaţi de proiect să se implice adânc în apariţia acestei versiuni,  şi să ne rugăm în numele Domnului nostru Isus Christos, ca Tatăl nostru ceresc să binecuvânteze toate eforturile ce se vor depune! Veniţi alături de mine în grupul de iniţiativă!
Caut specialişti în limba greaca veche, pentru a se angaja la acest proiect. Vă rog să daţi mai departe acest anunţ.
Vă mulţumesc din inimă!





































luni, 18 martie 2019

Postarea anului (ceea ce atât de puţini cunosc)

 

Ce opinie aveţi despre Matei 28:19?

http://bibliaantica.blogspot.com/2015/02/ce-opinie-aveti-despre-matei-2819.html

Aici puteţi consulta lista tuturor articolelor de pe acest blog:

Biblia Antică: Cele mai citite articole ale acestui blog

13 feb. 2015, 5 comentarii
2219








1143








941








676








579








459








449








325








316

 

Har şi pace tuturor, de la Dumnezeu Tatăl şi de la Fiul său ceresc!
Azi doresc să vă prezit despre formularea de la botez al primilor creştini.
Dacă citim Matei 28:19 în VDC, BOR, NTR, BF-C, etc. găsim o formulare "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh", pe care, dacă citim tot Noul Testament, nu îl vom găsi în altă parte, ci în mod curios vom afla că primii creştini botezau doar în numele Fiului, Isus. Citind următoarele versete vom observa că atât învăţătura cât şi mântuirea şi botezul se primea doar în numele Domnului Isus: Faptele Apostolilor. 4:12, Filipeni 2:10, Coloseni 3:17, Efeseni 5:20, Fapte 2:38, 3: 6, 4:18, 5:40, 8:12, 8:16, 9: 27-29, 25:26, 16:18, 19: 5, 19:13, 21 13, 2Tesaloniceni 3:6, 1Ioan 3:23.
Majoritatea traducătorilor, pastorilor şi credincioşilor nu au sesizat această neconcordanţă şi au trecut peste ea, însă au fost unii care au sesizat-o şi şi-au pus anumite întrebări pentru a dezlega acest mister.
În ce priveşte pe cei care susţin doctrina trinităţii şi botezului trinitar, îi îndemn să studieze în paralel mai multe traduceri şi dacă pot, să citească materiale de comparaţie textuală a manuscriselor şi a redărilor vechi.
Aşa vor putea descoperii de exemplu, că Matei 28:19 are şi o formă mai scurtă, de care din păcate, foarte puţini traducători, pastori şi credincioşi ştiu:
"Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Meu" (Episcopii Eusebiu de Cesareea şi Afraat Sirianul, care au trăit în sec. III-IV, ambii fiind participanţi la Conciliul de la Niceea din 325; mai sunt şi alţii, am enumerat doar cei mai importanţi).
De ce ştiu atât de puţini traducători, pastori şi credincioşi despre formularea scurtă despre botez? Deoarece episcopii trinitarieni, care practicau botezul întreit, au interzis această formulare, modificând formularea şi rupând ultima filă din Evanghelia după Matei. "În singurul Codice (Codex, manuscris biblic) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute." F.C. Conybeare, istoric, de confesiune catolică. Frederick Cornwallis Conybeare, FBA (14 septembrie 1856 - 9 ianuarie 1924) a fost un orientalist britanic, membru al Colegiului Universitar din Oxford și profesor de teologie la Universitatea din Oxford. A susţinut istoricitatea lui Isus, în opoziţie cu cei care susţineau că omul Isus a fost doar un mit.
Din păcate aşa s-a întamplat şi cu Biblia Ariană, tradusă de episcopul Wulfila în limba gotă, din care au fost sustrase ultima filă din Matei şi cum era de aşteptat şi prima filă din Evanghelia după Ioan - ceea ce arată că nici Ioan 1:1 nu a scăpat de imixtiunile episcopilor trinitarieni. 


Ioan 3:16 ne arată dragostea mare a Tatălui şi a Fiului său. El, Tatăl şi-a dat Fiul pentru noi. Iar Fiul a acceptat, constrâns de această mare dragoste. Primii creştini nu au crezut nici în doctrina trinităţii, deoarece erau evrei, iar evreii nu au avut o asemenea doctrină. Evreii aveau un singur Dumnezeu, pe Yehowah, creatorul cerului şi al pământului, al celor văzute şi al celor nevăzute.

Fondatorul creştinismului, Rabinul Yeşhua - cunoscut nouă ca Isus, nu s-a îndepărtat de la acest monoteism ebraic, se poate vedea acest lucru clar, atunci când citim cele relatate în Ioan 17:1-3 Ioan 17VDC 1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. 3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Asta nu înseamnă că Domnul Isus nu are origini cereşti, cum încearcă mulţi să argumenteze. Chiar şi Rabinul Yohanan "Botezătorul" – cunoscut nouă ca Ioan Botezătorul, era în clar că Domnul nostru Isus Christos a venit din cer: Ioan 3VDC 31. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai presus de toţi. Iar mărturia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus este foarte clară: Ioan 3VDC 13. Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.

Ioan 6VDC 38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Dar după moartea apostolilor, au început să fie fie mediatizate, pe de o parte doctrina trinităţii, iar pe de altă parte respingerea originii cereşti a Domnului Isus. Primii se numeau gnostici, iar ultimii ebioniţi. "Niciunul dintre cei rai nu va intelege" Daniel 12:10 Fără pocainţă adevărata nu există cunoaştere adevărată. Christos a înviat cu adevărat şi stă la dreapta Tatălui, în slavă, de unde va veni să judece vii şi morţii, iar pe cei vrednici să-i ducă în slava Tatălui său, în împărăţia veşnică a iubirii.

Har şi pace fraţilor, ce iubiţi adevărul, cu o inimă curată!


Fiţi binecuvântaţi prin adevăr!
 

Postarea lunii

Dragi prieteni ai Bibliei Antice,

În luna Februarie 2019, cel mai citit articol a fost postarea nr 48.

Ce se întâmplă cu sufletul omului după moarte?

Un verdict cu privire la suflet


stabilit în urma comparării Bibliei cu manuscrisele timpurii

 

https://bibliaantica.blogspot.com/2015/01/ce-se-intampla-cu-sufletul-omului-dupa.html

În luna Marie 2019, cel mai citit articol a fost postarea nr 49.

Manuscrisul ebraic Nr. 132


https://bibliaantica.blogspot.com/2015/01/manuscrisul-ebraic-nr-132.html

În luna Aprilie 2019, cel mai citit articol a fost postarea nr 200.

The Sopherim and the Alterations of the Hebrew Text

http://bibliaantica.blogspot.com/2019/03/the-sopherim-and-alterations-of-hebrew.html

 

duminică, 17 martie 2019

The Sopherim and the Alterations of the Hebrew Text

Referință: manuscrise biblice (articolul este din anii 1930)

Articol principal: manuscrise biblice. Multe codexuri din antichitate au supraviețuit, pentru că în perioada Marelui Templu (Primul Templu) din Ierusalim se ocupau cu copierea Bibliei, care era permisa (l. Soferim). Mari exegeți medievali mentionau mai multe din acestea. Cele mai vechi codexuri ale Bibliei existente astăzi sunt: manuscrisul biblic, al fostei biblioteci imperiale din Sankt Petersburg, care este cel mai vechi si al carui Pentateuch este din Daghestan, fiind din 604 al erei noastre. De asemenea, tot din Sankt Petersburg este manuscrisul biblic din 916 cu proorocii ulteriori, include textul cu adnotarile (cu mentionarile asupra textului) masoretilor. British Museum conține nu mai puțin de 165 de manuscrise biblice, dintre care cel mai vechi text masoretic este din prima parte a secolului IX. Numarul Bibliilor din Oxford Bodleiana este 146 și cele mai multe dintre ele datând din 1104. Colectia Elkan Adler (Londra) care in prezent se gaseste la Seminarul Teologic Evreiesc din New York, deține 100 de manuscrise. In Biblioteca Națională de la Paris sunt 132 de manuscrise biblice și cele mai vechi dintre ele sunt din 1286. Biblioteca prusaca de stat din Berlin are 14, celebra (biblioteca) din Parma are 848, biblioteca Vaticanului dispune de 39 manuscrise biblice. De asemenea, sunt interesante pentru vechimea lor suluri de Biblii vechi din China și Coasta Malabar (India), acestea contin Pentateuchuri (Biblii Samaritene, vezi Samaritenii) care sunt astăzi la Londra. Compara cu Isaac Broydé (Enciclopedia evreiasca); . Ch D. Ginsburg, "Introducere la ediția Masoretico-critică a Bibliei ebraice"; H. Strack, "Prolegomena". "

PS. As dori mai multe informatii despre Pentateuchul din Daghestan, deoarece am putea vedea cum era textul in mss proto-masoretice. 



The Sopherim and the Alterations of the Hebrew Text (A transcript of a message given on June 6, 1998) by Jack M. Lane




But what about the 134 places where the Sopherim substituted "Adonay" in the text for YHVH? There were some general guidelines the Sopherim followed. The guidelines were:
1. Those passages where a man directly addressed God. Apparently they felt it was not proper for a man, even Moses, to address God by name. Even today, we wouldn’t go up to a king and call him by name. We would use a title, such as "Your highness." We wouldn’t call the President by name. We might call him names, but we wouldn’t call him "Bill." (Examples: Exodus 4:10, 13; 5:22; 34:9.)
2. Changes were made in statements that bring God into a personal relationship with the speaker. So, "my YHVH" was changed to "my Adonay." (Examples: Numbers 14:17; Judges 6:15; 13:8.)
3. When God Himself directly intervened in the affairs of men, His name was removed so God wouldn’t seem to be getting so personal with mere humans. (Examples: 2 Kings 7:6; Isaiah 3:17-18; 4:4; 7:14.)
4. If anyone caused a reproach against God, the passage was seen as an affront to God, and God’s name was removed. (Example: 2 Kings 19:23.)
5. If anyone had actually seen YHVH, His name was removed so the person saw "Adonay" instead. (Examples: Isaiah 6:1, 8; Amos 7:7; 9:1.)
6. If "YHVH" was used twice in the same verse, the second one was often changed to "Adonay." (Example: Exodus 4:10.)
One scripture where this apparently was not the case is Psalm 110:1: "The LORD said to my Lord." We discussed this last week. Here the first "LORD" is "YHVH" and the second "Lord" is "Adonay," in the original Hebrew. So we have two Beings shown here, representing the Ones who became the Father and the Son. But in verse 5, there was an emendation by the Sopherim. "The Lord is at Your right hand." It goes on to describe the Messianic things this Lord will do. However, this "Lord" in verse 5 was also "YHVH" in the original Hebrew. So we now have a second YHVH, sitting at the right hand of the first YHVH. The Sopherim changed this double YHVH reference to make the problem go away. It hasn’t gone away.
Let’s look next at some of the 18 emendations listed in Bullinger's Appendix 33.
Genesis 18:22 (KJV):
"And the men turned their faces from thence, and went toward Sodom: but Abraham stood yet before the LORD."
Originally:
"And the men turned their faces from thence, and went toward Sodom: but the LORD stood yet before Abraham."
Apparently, it was demeaning to God to have Him stand before Abraham, so the Sopherim turned it around so that the lesser, Abraham, would stand before the greater, God.
Numbers 11:15
"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see my wretchedness."
Originally:
"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see thy evil."
Apparently, God should not be able to possess evil.
1 Samuel 3:13:
"For I have told him that I will judge his house for ever for the iniquity which he knoweth; because his sons made themselves vile, and he restrained them not."
Originally:
"For I have told him that I will judge his house for ever for the iniquity which he knoweth; because his sons cursed God, and he restrained them not."
This text was softened because it was a harsh thing to think of someone cursing God.
2 Samuel 12:14:
"Howbeit, because by this deed thou hast given great occasion to the enemies of the LORD to blaspheme, the child also that is born unto thee shall surely die."
Originally:
"Howbeit, because by this deed thou hast greatly blasphemed the LORD, the child also that is born unto thee shall surely die."
How could King David be a blasphemer? A man after God’s own heart! So this was changed so that David would be the vehicle through which others -- enemies -- might blaspheme God. Yet, the original shows that God forgives blasphemy upon repentance, and that adultery and murder -- David’s sins in question here -- are considered blasphemy.
I Kings 12:16:
"So when all Israel saw that the king hearkened not unto them, the people answered the king, saying, What portion have we in David? neither have we inheritance in the son of Jesse: to your tents, O Israel: now see to thine own house, David. So Israel departed unto their tents."
Originally:
"So when all Israel saw that the king hearkened not unto them, the people answered the king, saying, What portion have we in David? neither have we inheritance in the son of Jesse: to your gods, O Israel: now see to thine own house, David. So Israel departed unto their tents."
Job 7:20:
"I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?"
Originally:
"I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to thee?"
Could a mere mortal be a burden to God? The Sopherim thought not, but that is what Job said about himself.
Job 32:3:
"Also against his three friends was his wrath kindled, because they had found no answer, and yet had condemned Job."
Originally:
"Also against his three friends was his wrath kindled, because they had found no answer, and yet had condemned God."
But if Job’s three friends had only condemned Job, that wasn’t such a big deal. But if what they had said had condemned God, as it says in the original, we might want to study what they had said, so we can avoid condemning God ourselves!
Psalm 10:3:
"For the wicked boasteth of his heart's desire, and blesseth the covetous, whom the LORD abhorreth."
Originally:
"For the wicked boasteth of his heart's desire, and the covetous man blasphemeth, yea, abhoreth the LORD."
Here is another place where a derogatory reference to God was changed.
Psalm 106:20:
"Thus they changed their glory into the similitude of an ox that eateth grass."
Originally:
"Thus they changed My glory into the similitude of an ox that eateth grass."
Again, a derogatory comment about God is altered.
Ezekiel 8:17:
"Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to their nose."
Originally:
"Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to My nose."
It makes no sense that they would try to spite themselves. Whatever the phrase may mean, putting the branch to God’s nose is definitely an act of rebellion and mischief against God. But the Sopherim apparently felt that it was derogatory to God to refer to Him as having a nose, even when using hyperbole, as this verse does.
Hosea 4:7:
"As they were increased, so they sinned against me: therefore will I change their glory into shame."
Originally:
"As they were increased, so they sinned against me: My glory have they changed into shame."
The real meaning of the verse is that when men sin, they bring shame to God’s glory.
Habbakuk 1:12:
"Art thou not from everlasting, O LORD my God, mine Holy One? we shall not die. O LORD, thou hast ordained them for judgment; and, O mighty God, thou hast established them for correction."
Originally:
"Art thou not from everlasting, O LORD my God, mine Holy One, who diest not? O LORD, thou hast ordained them for judgment; and, O mighty God, thou hast established them for correction."
The emendation transferred immortality from God to men. It makes no sense, and has no bearing on the context. In its original form, it glorifies God who is immortal.
Malachi 1:11-12:
"For from the rising of the sun even unto the going down of the same my name shall be great among the Gentiles; and in every place incense shall be offered unto my name, and a pure offering: for my name shall be great among the heathen, saith the LORD of hosts. But ye have profaned it, in that ye say, The table of the LORD is polluted; and the fruit thereof, even his meat, is contemptible."
Originally:
"But ye have profaned Me, in that ye say, The table of the LORD is polluted; and the fruit thereof, even his meat, is contemptible."
The Sopherim wanted to protect God against men, and made it seem that men were profaning God’s name, rather than profaning God Himself.
Malachi 3:9:
"Ye are cursed with a curse: for ye have robbed me, even this whole nation."
Originally:
"Ye have cursed Me with a curse: for ye have robbed me, even this whole nation."
God’s message to Malachi shows that it is God Himself who is being cursed by the disobedience of those rebellious people who are supposed to be followers of God. It’s not that the people are cursed, but that they have cursed God with a curse.
We’ve seen a number of verses where the Sopherim, ancient scribes, made changes in the scriptures, not all of which were helpful. There were times when they should have let God tell it like it is, and not try to soften, or de-personalize, the relationship God has with His people.
From this study, I’ve seen that the scriptures show God as a Being who created us and wishes to have a relationship with us. He uses down and dirty, shirt-sleeve language, even slang terms and the colloquialisms of the people, to show that He is not the aloof, Wizard of Oz type of character that men should run from in terror. He wants to have a personal relationship with humans. That’s why He uses terms such as "marriage," "sons," etc.
I’ve seen how some of the very scriptures that show God as a personal, acting and reacting Being, were changed by scribes who didn’t see God as being that kind of a God.
Is it too undignified to speak of men blaspheming and abhorring God, thumbing their nose at God? Is it too familiar and demeaning to talk of God standing before Abraham, to talk of "my YHVH"?
We have to take scripture as it comes. There are a great many things in the Bible we don’t understand yet. But it is important that we revere the word of God, and to want to understand what it originally said. As much as the scribes were entrusted with the sacred responsibility of transferring scripture safely from one generation to the next, there was one group of scribes, the Sopherim, who were not as careful about it as perhaps they should have been.
It should have been well known to the scribes that there were many things in scripture they themselves would never be able to understand, for many things were written for a time yet future, for the last days. But they transferred those words faithfully from their time to the time of their children and grandchildren.
But being human, the scribes did make mistakes. Some scribes made mistakes in copying, others, such as the Sopherim, took it upon themselves to "correct" scripture in places. Mistakes can be spotted by comparing various copies. But the emendations of the Sopherim are only found by their own notations, the Massorah, in the manuscripts, and those have not been a part of any Bible in print until The Companion Bible was published, within the last 100 years or so.
Now you are armed with this information. This should keep you busy with your Bibles for awhile. And that's always a good thing.