Cum l-a numit apostolul Petru pe Domnul Isus, conform consemnării din 2Petru 1:1?

Origene din Alexandria (secolele II-III) descrie situaţia deplorabilă a scribilor creştini din secolul III:
"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

Ca urmare a acestei stări, în manuscrisele timpurii avem două variante importante de redare la textul din 2Petru 1:1, unde anumite manuscrise îl descriu pe Domnul Isus ca "Dumnezeu şi Mântuitor" iar altele ca "Domn şi Mântuitor":
- "Dumnezeului (Theou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)" 
- "Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)" 
Care manuscrise conţin formularea originală a apostolului Petru?

Să ne reamintim că apostolul Petru a participat cu Domnul Isus la ultima cină de Paşti a acestuia, care a fost încheiată cu o rugăciune impresionantă, din care redau aici doar Ioan 17:1-3, pentru că este partea cea mai evidentă faţă de subiect:

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Şi acum o întrebare importantă: mai putea fi numit Domnul Isus "Dumnezeu" dacă acest oficiu unic îl ocupase deja Tatăl său?

Traducerile actuale redau acest verset astfel, fără să menţioneze nimic cititorului, că ar mai fi o variantă importantă:

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (în continuare VDC)

În câteva codexuri (codice) antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici importanţi, acest verset apare în felul următor:

"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului (Sōtēros) Isus Hristos:"

Codexuri cu această redare sunt:
- manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II, având sigla cop^sa
- manuscrisul grec Codex Sinaiticus din prima parte a secolului I, având sigla a (א)
- manuscrisul latin Vulgata din secolul IV, având sigla vg^mss
- manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI, având sigla syr^ph

Patru ţări şi patru limbi prin care vestea buna (evanghelia) a pătruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia şi Siria. Acest fapt arată că, din nefericire, pe alocuri anumite versete din Biblie au fost "stilizate doctrinar" ulterior scrierii lor de către Biserica Catolică şi Ortodoxă şi este nevoie urgentă de "destilizarea doctrinară" a textelor în cauză. 

Unii susţin că în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros" apostolul Petru se referă de fapt la două persoane, în prima parte la Tatăl (Theou hēmōn) şi apoi la Fiul (kai Sōtēros). Însă apostolul Petru foloseşte de mai multeori fraza "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" cu referire la Domnul Isus. De ce nu ar fi folosit-o şi în 2Petru 1:1? La Tatăl şi la Fiul său, luaţi împreună se referă abia în versetul 2.

A se compara cu:

"În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos." (2Petru 1:11) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

"În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi." (2Petru 2:20) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

"ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri." (2Petru 3:2) VDC

Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou kai Sōtēros" (fără hēmōn) şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

 

"ci creşteti în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin." (2Petru 3:18) VDC
Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?

Aşadar ei înşişi se contrazic prin includerea a două persoane în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros". Nu este de mirare de ce toate traducerile importante din limba engleză (YLV, ESV, NIV, NAS, etc.) redau "our God and Savior" şi nu "our God and the Savior". Nu redau aşa fiindcă n-au suport. Decât să încercăm imposibilul textual, mai degrabă să recunoaştem că aici avem de a face cu o corupere a textului, aşa cum ne spun cei nouă martori textuali. După legea lui Dumnezeu ajung doi sau trei martori. Noi avem nu trei, ci cu mult peste.

Lista manuscriselor ce conţin varianta "Domn şi Mântuitor" la 2Petru 1:1 (nouă "martori" textuali): a (א) Ψ 398 442 621 l596 syr^ph vg^mss cop^sa  

Ce înseamnă "monogenes": "singurul” sau ”singurul născut"?

Am primit următoarea sesizare, faţă de o redare agreată de mine: Şi Cuvântul a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slavă ca a unui singur născut al unui tată, plin de har şi de adevăr.

"La Ioan 1:14 monogenes înseamnă și se traduce ”singurul”, nu ”singurul născut”."

După ce am reconsultat pagina cu dicţionare de pe siteul www.biblehub.com şi anumite traduceri paralele, pot să scriu următoarele:

Nu! Dacă ar fi aşa, am avea de a face cu un cuvânt simplu "monon" (monon) ca şi la Ioan 17:17 "singurul (...)"
Însă "monogenes" este format din două cuvinte unite mono + genes = monogenes. "Mono" înseamnă singur în sens de unic iar "genes" înseamnă născut.
https://biblehub.com/nasec/greek/3439.htm

Viorel Raţiu traducător autodidact redă astfel:

"Şi Cuvântul S-a făcut carne, şi a locuit între noi; şi noi am privit gloria Lui, o glorie ca a unui unic-născut (monogenous) de la un Tată. El era plin de har şi de adevăr."
"Pentru că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Cel unic-născut (monogenes); pentru ca oricine crezând în El, să nu fie pierdut, ci să aibă viaţă eternă." Ioan 3:16
Noul Testament Traducerea Fidelă

La fel redau multe alte traduceri, fie româneşti, fie ungureşti, fie englezeşti, etc.. 

 Young's Literal Translation

And the Word became flesh, and did tabernacle among us, and we beheld his glory, glory as of an only begotten of a father, full of grace and truth.
...
for God did so love the world, that His Son -- the only begotten -- He gave, that every one who is believing in him may not perish, but may have life age-during.

Din păcate există anumite traduceri care nu traduc monogene după sensul lui strict literal, ci se încumetă să cioplească din el, după bunul lor plac, o practică foarte veche folosită de traducătorii extremişti: 
"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"
Origene din Alexandria, secolele II-III




 

Care este numele duhului sfânt (Matei 28:19)?

Internetul - biblioteca online a omenirii - adună dovezi suficiente în demonstrarea coruperii textului din Matei 28:19, care în original suna astfel:

 "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu."

Apostolii nu au ieşit din limitele acestei porunci, şi au botezat pe toţi cei ce au crezut, doar în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, rânduit de Tatăl nostru din ceruri:

 
"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Christos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul sfântului duh.

Fapte 2:38

Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. 

Fapte 8:16

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Christos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. 

Fapte 10:48 

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 

Fapte 19:5 

Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Christos, am fost botezaţi în moartea Lui? 

Romani 6:3

12. Vreau să spun că fiecare din voi zice: "Eu sunt al lui Pavel!" - "Şi eu, al lui Apolo!" - "Şi eu, al lui Chifa!" - "Şi eu, al lui Christos!" -

13. Christos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?

1Corinteni 1:12-13 

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Christos v-aţi îmbrăcat cu Christos. 

Galateni 3:27

Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. 

Coloseni 3:17

Corupţia textului din Matei 28:19 este vizibilă şi din cauză că duhul sfânt nu are un nume. Dumnezeu Tatăl are un nume, Fiul lui Dumnezeu are un nume, dar unde este numele duhului sfânt în Biblie?

Ca să botezaţi în numele duhului sfânt, ar trebui ca duhul sfânt să fie o persoană şi să aibă un nume. Dar este duhul sfânt o persoană? Căci dacă nu este, nu poate avea un nume, ci o denumire, fiindcă este "ceva" şi nu "cineva". 

1. Ce înseamnă cuvântul duh? Dumnezeu este duh (Ioan 4:24), Fiul lui Dumnezeu este un duh dătător de viaţă (1Corinteni 15:45), cuvintele lui sunt duh (Ioan 6:63), Satana este un duh ce lucrează în fii rătăcirii (Efeseni 2:2), îngerii şi demonii sunt duhuri (Evrei 13:14, 1Timotei 4:1), credincioşii sunt duhovniceşti (Romani 8:9).

2. De ce toţi apostolii trimit salutări de la Tatăl şi de la Fiul său, dar niciodată de la duhul sfânt? Romani 1, Corinteni 1, Tesaloniceni 1, etc.: 

1Corinteni 1:3. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Christos!

3. De ce Apocalipsa îl prezintă pe Tatăl pe tron şi pe Fiul său lângă El, dar niciodată nu apare o a treia persoană lângă ei? 

4. De ce duhul sfânt apare ca un porumbel sau ca limbi de foc şi nu apare niciodată ca formă asemănătoare oamenilor, dacă este o persoană, cum apare Tatăl şi Fiul său? 

5. De ce Dumnezeu şi Fiul său sunt prezentaţi ca două persoane distincte, un duo ceresc şi nu ca un trio ceresc, dacă duhul sfânt este persoană în toată cartea Apocalipsa? 

6. De ce nici într-o viziune biblică duhul sfânt nu este prezentat ca o persoană, cum este Tatăl şi Fiul său? (vezi Fapte7: 55,56; Isaia 6:1,2; Apocalipsa 4:2). 

7. De ce vorbeşte Biblia de duhul sfânt ca fiind duhul lui Dumnezeu şi duhul Fiului său (Romani 8:9), dacă duhul sfânt este o persoană distinctă de ei, şi nu o manifestare a lor (Ioan 15:26)?

8. De ce Biblia vorbeşte de relaţia de intimitate şi afecţiune dintre Tatăl şi Fiul său şi credincioşi, însă nu şi de o astfel de relaţie cu duhul sfânt? 

Ioan 14:23. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. 

9. De ce apostolul Ioan vorbeşte de părtăşia comună cu Tatăl şi cu Fiul său (1Ioan 1:3), dar nu şi cea cu duhul sfânt?  

1Ioan 1:3. deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Christos.

10. De ce în Biblie găsim cereri la Tatăl şi Fiul, însă nicăieri în Biblie nu găsim adresate duhului sfânt? 

Ioan 15:16. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. 

11. De ce la Apocalipsa 14:1 nu este trecut şi numele duhului sfânt pe fruntea celor 144.000? 

12. Dacă Tatăl are un duh, iar Fiul său are un duh, atunci însemnă că şi duhul sfânt ca o persoană distinctă de Tatăl şi de Fiul său are un duh?

13. Dacă duhul sfânt este descris ca fiind "degetul" sau "mâna" lui Dumnezeu (Ezechiel 3:14; Iov 26:13; Psalm 8:3; Luca 11:20) ce sens are să spunem că acesta este co-egal şi co-etern cu Tatăl? Dacă este al Tatălui, nu este etern ci co-etern? Cum putem vorbi despre egalitate în acest caz din moment ce "degetul" şi "mâna" sunt supuse celui care le controlează? 

14. Dacă duhul adevărului (Ioan 14:17) este o persoană separată de Tatăl, însemnă că şi duhul rătăcirii este o persoană diferita de Satan conform 1 Ioan 4:6? 

15. O persoană este indivizibilă, nu poate fi dată cu măsură sau fără măsură (Ioan 3:34). De ce duhul sfânt este divizibil şi poate fi dat cu măsură, dacă este o persoană? 

16. Ştim numele Tatălui (Yehowah, românizat Iehova) şi ştim numele Fiului său (Yeşhua, românizat Isus), dar care este numele duhului sfânt dacă este o persoană?