Cum
a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?
"Scriind în
revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am
susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămâna a Domnului nostru
- sabatul de sâmbăta şi sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au
grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a
stat trei zile şi trei nopţi (cel putţn 72 de ore) în mormânt". El citeaza
dovezi din Sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de
marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta că „o veche
tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi
Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca data
a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea
comemorării arestării lui Christos".
Deşi susţine cu tărie
o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia
spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott,
Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a
crucificării.
În cartea sa Bible
Questions Answered (Răspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill dă
această întrebare şi răspuns: "În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru
crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc
crucificarea".
Dake's Annotated
Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40:
„Christos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost
pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârsitul
zilei de sâmbată la asfinţitul soarelui... Nicăieri nu se afirmă că a fost
înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o
zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate".
Citatele prezentate
aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, fiind semnificative în
mod special, deoarece această credinţă nu era poziţia general acceptată a
diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de
cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau
comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan
de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe
care am prezentat-o aici:
„Potrivit traditiei
comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... şi a înviat
dintre cei morţi foarte devreme în dimineata duminicii următoare. Mulţi cititori
ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre
vineri după-amiaza târziu şi duminica dimineaţa devreme că este de trei zile şi
trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o
altă zi.
Soluţia pentru
această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o
noapte" este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi' şi că evreii din
antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă... Sunt multe
persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie
aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface
deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicăieri, nici nu
implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a
fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasă să
speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua
dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului
Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna că ziua în
care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună
ziua lucrul acesta.
Isus a fost înmormântat
chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După saptezeci şi doua de
ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar
înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.
Nu există absolut
nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se
armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât
de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt
împlinite, şi câte discrepanţe
aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când
ajungem să înţelegem că Isus a murit
miercuri, şi nu vineri".
Până
când a stat Domnul Isus Christos pe cruce în ziua răstignirii?
Dacă Domnul nostru
Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, şi prima etapă a fost noaptea
de miercuri spre joi, învierea a fost cu siguranţă în noaptea de sâmbătă spre
duminică. Şi deoarece la evrei ziua începe seara, la apusul soarelui şi nu la
miezul nopţii ca la romani, noaptea de sâmbătă spre duminică era considerată ca
parte din prima zi a săptămânii. Deci Domnul Isus a înviat în prima zi a
săptămâni (duminica). Dar când anume? Oare la miezul nopţii?
Tradiţia bisericească
ne spune că Mântuitorul Isus Christos a înviat la miezul nopţii (ora 24), în
taina absolută a mormântului, iar îngerul care a ridicat piatra de la mormânt
s-a pogorât din ceruri după Învierea lui Hristos din morţi, pentru a arăta
Învierea. (Doxologia)
Părerea aceasta nu
are sens, dacă cunoaştem detaliile
din jurul morţii Domnului. Conform Evangheliei, El a murit la ora 15,
însă Scriptura nu arată că la acea oră a fost luat jos de pe cruce. Conform
Evangheliei ştim cine l-a dat jos de pe cruce şi în ce fază a zilei:
La Marcu 15:46 avem
următorul rezumat: „Şi Iosif
a cumpărat o pânză subţire de in, a
dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus
într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Acest act s-a produs seara. Când
este seară? Seara este perioada cuprinsă între sfârșitul după amiezii și noapte
când lumina zilei este în scădere. Convenţional, considerăm seara după ora 18,
după cină.
Cornilescu are o
redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar
seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum
venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că
„Şi deja seara venind
... „
În Biblia ortodoxă
avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat
din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
Marcu 15:42 Si
facandu-se seara, ...
La Marcu 15:42 chiar
Cornilescu admite: 42 Când s-a înserat. Iar dacă s-a înserat era seară, deci
n-a fost „spre seară”.
Concluzia este clară,
Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul
Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce. Acum, de la această seară, calculaţi
înainte trei zile şi trei nopţi, sau ca să nu vă încurcaţi, trei nopţi şi trei
zile. Când se vor termina? Oare la miezul nopţii? Nu, este evident. Se vor
termina tot seara, sâmbătă seara spre duminică. Aşadar Învierea s-a produs nu
în şabat, ci după venirea serii şi nici la miezul nopţii, ci după 72 de ore,
socotiţi din seara în care Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce.
Există de mult timp o
mare confuzie în acest subiect, deoarece bisericile nu cunosc bine sărbătorile
biblice din Vechiul Testament, neacordând suficientă atenţie acestui studiu şi
când o fac, unii o fac partinic sau bazânduse pe anumite traduceri greşite.
Aşadar, studiul şi reconstituirea acestui calendar biblic despre care am vorbit
- dar pierdut şi uitat în negura timpului, nu numai că este benefic, pentru
oricine citeşte Biblia, ci şi necesar pentru a înţelege mai bine timpul acestor
sărbători, dintre care prima, este legată de moartea şi învierea Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Christos.
Finalul
documentarului „Când este Învierea?”
