marți, 30 aprilie 2024

DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI (P2)

 

2. Datarea lunii întâi, numită Abib (şi Nisan după exil)

 

Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (Geneza 1:14, Exod 13:4) şi începe la Echinocţiul de Primăvară. În anul curent 2024, 1 Abib (zis şi Nisan) a fost în miercurea din data de 20 Martie. Aşadar 14 Abib a fost marţi în data 2 Aprilie. În ziua de 14 Abib nu era nici o sărbătoare, doar se făcea tăiatul mielor de paşte în amurgul zilei şi se pregătea - frigea - mielul. Paştele trebuiau consumate în noaptea de marţi spre miercuri, deoarece la evreii din vechime, în seara zilei de marţi începea prima zi a Sărbătorii Azimelor şi în cadrul acestei sărbători se mânca şi mielul pascal cu azime - pâine fără aluat - şi verdeţuri amare, în amintirea trecerii Îngerului eliberator care a cruţat casele lor, deoarece erau însemnate du sângele mielului, după care a urmat ieşirea din Egipt. De fapt, de aici vine şi cuvântul Paşte - în ebraică Pesach - care înseamnă "Trecerea (Îngerului eliberator)".

Deuteronomul (A doua lege) 16

Conform VDC şi VBO

1. Păzeşte luna spicelor şi prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău; căci în luna spicelor te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

1 "Să păzeşti luna Aviv şi să prăznuieşti Paştile Domnului Dumnezeului tău, pentru că în luna Aviv te-a scos Domnul Dumnezeul tău din Egipt, noaptea.

 

Zilele lunii întîi

 

 -     5  12  19  26 duminica
 -     6  13  20  27 luni
 -     7  14  21  28 marţi
 1    8  15  22  29 miercuri
 2    9  16  23  30 joi
 3  10  17  24       vineri
 4  11  18  25       sâmbăta   

 Citeşte cu atenţie maximă punctul 3.

Va urma -

DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI (P1)

 

Anul biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate

 

1.   Calendarul biblic: Anul biblic şi zilele lunilor

 

La ora actuală există multe discuţii despre calendarul biblic şi anul biblic. Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13).

Pentru a calcula câte zile are o lună a anului biblic, găsim câteva repere exacte:

Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

Textele de mai sus arată că în data de 17 a lunii a doua a început Marele Potop şi posibil a trebuit o zi pentru ca apele să acopere ariile întinse ale pământului. Astfel, după 17 a lunii a doua şi ziua de 17 a lunii a şaptea s-au scurs 150 de zile. Împărţirea celor 150 de zile pe segmente lunare care se armonizează între ele, reiese din următoarea ecuaţie: 12 zile (rămase din luna a doua) + 31 zile (din luna a treia) + 30 zile (din luna a patra) + 30 zile (din luna a cincea) + 31 zile (din luna a şasea) + 16 zile (din luna a şaptea) = 150.

Lunile anului biblic, de la 1 la 12 ar avea următoarele zile: 30+30+31+30+30+31+30+30+31+30+30+31

Din împărţirea lunară de mai sus, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, prima şi a doua lună a fiecărui anotimp având 30 de zile, iar a treia lună 30 de zile. Anul astfel compus are 52 de săptămâni. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.

După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib (prima lună biblică, numită şi Nisan) şi această zi ar fi fost a patra zi din prima săptămână a lunii, în fiecare an, ziua de 1 Abib era a patra zi a săptămânii. 

Citeşte cu atenţie maximă punctul 2.

Va urma -

 

luni, 29 aprilie 2024

DATAREA EXACTĂ A EVENIMENTELOR DIN JURUL PAŞTELUI (P)

 

Această datare este importantă pentru a înţelege corect profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în care urma să stea în “inima pământului.”

 

Controversa celor “trei zile şi trei nopţi”

 “Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona 1:17)

Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu această întâmplare, spunând următoarele:

“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului (mormânt).” (Matei 12:40)

 

Cum au înţeles oamenii această zicere?

“si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia."” (Matei 27:63)

“Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie.” (Marcu 8:31)

“care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia."” (Marcu 10:34)

Totuşi, tradiţia spune că Domnul Isus a murit vineri si a inviat duminică înspre zori, pe când era înca întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Iarăşi, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi o noapte.

 

Vom porni la examinarea celor trei zile şi trei nopţi, dezlegând MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC ANTIC.

Citeşte cu atenţie maximă toate cele 8 puncte ale acestui subiect minunat, ca să nu rămâi în neştiinţă, confuzie şi eroare. Edifică-te şi edifică şi pe alţii, pentru a putea răspunde bine şi la obiect criticilor aduse de neştiutori, necredincioşi şi atei.

 

Va urma -

joi, 25 aprilie 2024

Documentar: Când este Învierea? (Partea 5, final)

 

Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?

 

"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbăta şi sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a stat trei zile şi trei nopţi (cel putţn 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din Sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta că „o veche tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca data a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorării arestării lui Christos".

Deşi susţine cu tărie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a crucificării.

În cartea sa Bible Questions Answered (Răspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill dă această întrebare şi răspuns: "În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc crucificarea".

Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Christos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârsitul zilei de sâmbată la asfinţitul soarelui... Nicăieri nu se afirmă că a fost înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate".

Citatele prezentate aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, fiind semnificative în mod special, deoarece această credinţă nu era poziţia general acceptată a diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... şi a înviat dintre cei morţi foarte devreme în dimineata duminicii următoare. Mulţi cititori ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre vineri după-amiaza târziu şi duminica dimineaţa devreme că este de trei zile şi trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o altă zi.

Soluţia pentru această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o noapte" este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi' şi că evreii din antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă... Sunt multe persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicăieri, nici nu implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasă să speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna că ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună ziua lucrul acesta.

Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După saptezeci şi doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.

Nu există absolut nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, şi câte discrepanţe aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem să înţelegem că Isus a murit miercuri, şi nu vineri".

 

Până când a stat Domnul Isus Christos pe cruce în ziua răstignirii?

 

Dacă Domnul nostru Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, şi prima etapă a fost noaptea de miercuri spre joi, învierea a fost cu siguranţă în noaptea de sâmbătă spre duminică. Şi deoarece la evrei ziua începe seara, la apusul soarelui şi nu la miezul nopţii ca la romani, noaptea de sâmbătă spre duminică era considerată ca parte din prima zi a săptămânii. Deci Domnul Isus a înviat în prima zi a săptămâni (duminica). Dar când anume? Oare la miezul nopţii?

 

Tradiţia bisericească ne spune că Mântuitorul Isus Christos a înviat la miezul nopţii (ora 24), în taina absolută a mormântului, iar îngerul care a ridicat piatra de la mormânt s-a pogorât din ceruri după Învierea lui Hristos din morţi, pentru a arăta Învierea. (Doxologia)

Părerea aceasta nu are sens, dacă cunoaştem detaliile din jurul morţii Domnului. Conform Evangheliei, El a murit la ora 15, însă Scriptura nu arată că la acea oră a fost luat jos de pe cruce. Conform Evangheliei ştim cine l-a dat jos de pe cruce şi în ce fază a zilei:

La Marcu 15:46 avem următorul rezumat: „Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Acest act s-a produs seara. Când este seară? Seara este perioada cuprinsă între sfârșitul după amiezii și noapte când lumina zilei este în scădere. Convenţional, considerăm seara după ora 18, după cină.

Cornilescu are o redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că

„Şi deja seara venind ... „

În Biblia ortodoxă avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.

Marcu 15:42 Si facandu-se seara, ...

La Marcu 15:42 chiar Cornilescu admite: 42 Când s-a înserat. Iar dacă s-a înserat era seară, deci n-a fost „spre seară”.

Concluzia este clară, Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce. Acum, de la această seară, calculaţi înainte trei zile şi trei nopţi, sau ca să nu vă încurcaţi, trei nopţi şi trei zile. Când se vor termina? Oare la miezul nopţii? Nu, este evident. Se vor termina tot seara, sâmbătă seara spre duminică. Aşadar Învierea s-a produs nu în şabat, ci după venirea serii şi nici la miezul nopţii, ci după 72 de ore, socotiţi din seara în care Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce.

Există de mult timp o mare confuzie în acest subiect, deoarece bisericile nu cunosc bine sărbătorile biblice din Vechiul Testament, neacordând suficientă atenţie acestui studiu şi când o fac, unii o fac partinic sau bazânduse pe anumite traduceri greşite. Aşadar, studiul şi reconstituirea acestui calendar biblic despre care am vorbit - dar pierdut şi uitat în negura timpului, nu numai că este benefic, pentru oricine citeşte Biblia, ci şi necesar pentru a înţelege mai bine timpul acestor sărbători, dintre care prima, este legată de moartea şi învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos.

 

Finalul documentarului „Când este Învierea?”