CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 6

 

CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 6

 

Biblia arată clar că Dumnezeu este singurul nemuritor din tot Universul:

singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica! Amin. (1Tim.6:16)

Însă Dumnezeu va da “nemurirea” - adică viaţa veşnică - şi tuturor acelora, care o caută şi o vor fi vrednici:

Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; (Rom.2:7)

Această promisiune se va onora abia la înviere, nu la moartea fiecăruia:

Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan 6:40)

Deci în prezent nu există - şi nici nu a fost dată nemurirea – sub nici o formă vreunui om.

Doresc să facem cât mai de înţeles acest subiect, şi să continuăm conferinţele pe această temă (care au încetat în timpul aşazisei pandemii) şi desigur orice altă temă ce ni se va cere.

 

Expunerea nr 6, Conform Bibliei antice, unde sunt acum bogaţii şi săracii care au murit?

 

Exegeza textului din Luca 16:19-31

 

(Exegeză DEX: EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse.)

 

Luca 16:19-31 “Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr”

 

Din păcate, Luca 16:19-31 este considerat de către cei înșelați de către minciuna Diavolul, că omul este nemuritor cu sufletul, din naştere, ca fiind cel mai concludent text care vorbește deslușit despre nemurirea sufletului. Într-adevăr, textul aşa vorbeşte, dar nu este un text autetic, rostit de Domnul nostru Isus Christos.

Căci Dumnezeu a vorbit prin Duhul Său sfânt profeților, iar altora le-a dat înțelepciune, tot prin Duhul sfânt, ca de exemplu împăratului Solomon, făcându-l cel mai înțelept om al timpului său (1Impăraţi 3:1-28, 2Cronici 1:7-12, 9:1-8). Tot ce a scris el în cele trei cărți inspirate, Cartea Proverbelor, Cartea Eclesiastul și Cântarea Cântărilor a fost scris înainte de căderea lui spirituală, care a fost târzie, la bătrânețe. De aceea cred că cine susține Biblia ca fiind inspirată sută la sută, dar respinge ca fiind neinspirate cuvintele lui Solomon din Eclesiastul 9:10, este fie un mincinos (unul care nu crede ce spune), fie un om care nu este conștient de ceea ce spune când spune „Cred că Biblia este inspirată sută la sută” Ce spune întreaga Biblie despre Avraam și despre orice om, unde s-a dus după moartea lui şi în ce stare este el acolo? “Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!” Ecclesiastul 9:10

Ce spune autorul predicii apocrife Bogatul şi Lazăr despre unde s-a dus Avraam şi în ce stare este el acolo? Exact contrariul! Deși admite că Avraam este în locuinţa morților (hades), susține exact contrariul mărturiei Scripturii citate! Aici se susține că acolo unde s-au dus Avraam, săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, există lucrare, chibzuință, știință și înțelepciune. “Cu vremea săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam ... A murit şi bogatul ... Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri a vazut ... pe Lazar ... şi strigând, a zis: Părinte Avraam! ...”. Cu toţii cunoaştem această istorisire cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv din Luca 16:19-31. Însă, acest text contrazice flagrant Biblia de la Geneza şi până la Apocalipsa, atat spiritul cât și armonia ei textuală. Importanţa armoniei interioare a textelor Bibliei este pentru acest caz făţiş contrară faţă de acest text şi îl “declară” ca un text străin.

Unde se duce omul după moarte, conform Bibliei?

Iată ce declară Biblia antică:

Geneza 3:19. "În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, pâna te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce." Şi aici vorbeşte nu un om, care simpatizează cu ideea că sufletul este muritor, ci chiar Dumnezeu, creatorul omului.

Daniel 12:2. "Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." (traducerea "mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului" este greşită şi alimentează idei false, textul autentic spune ca toţi morţii se vor scula) Vă rog frumos ssă vă notaţi, că acolo nu Daniel vorbeşte, ci chiar un înger al lui Dumnezeu. Şi el foloseşte aceeaşi terminologie ca în primul caz arătat, unde vorbeşte Dumnezeu.

Şi acum să vedem, că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus, confirmă şi el acest adevăr sfânt şi divin:

Ioan 3:13. "Nimeni nu s-a suit în cer, dacă n-a ieşit din cer, coborând ca Fiul omului." Versiunea Biblia Antica Ioan 5:28. "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată."

Dar cineva a falsificat adevărul şi combate tot ce se spune în aceste versete ale Bibliei antice, spunând: "A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

Interesant… Toţi merg în ţărână, ca să doarmă somnul morţii până la înviere, un somn de moarte unde nu vezi, nu auzi, nu gândeşti şi nu vorbeşti, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi mă întreb: Dar aceia care au murit înainte de Avraam, unde o fi mers? Se vede clar că textul este un fals atasat la Biblie de către creduli, deoarece nu concordă cu armonia interioară a Bibliei.

Trebuie să înţelegem că omul este un produs compus din două entităţi: "ţărâna pământului" şi "duhul lui Dumnezeu". Aceste două elemente compun un produs nou, produs pe care Biblia numeşte "sufletul omului". La moarte, aceste doua elemente se desfac din uniunea formată şi sufletul omului încetează să mai existe conştient, moare odată cu trupul... Omul nu mai există, ca fiinţă vie. Moare şi trup şi suflet.

Dar ce se întâmplă cu duhul omului?

Biblia spune - şi nu simpatizanţii ideii că sufletul este muritor - că după ce iese din om, duhul (spiritul) omului (şi nu sufletul omului) se duce la Dumnezeu, care l-a dat: "Şi ţărâna se întoarce în pământ cum a fost şi duhul ("ruach" în ebraică) se întoarce la Dumnezeu care l-a dat". Biblia spune şi mai exact unde anume la Dumnezeu: "Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul ("pneuma" în greacă)" Luca 23:46

Aţi observat unde: "în mâinile lui Dumnezeu". Vedeţi, se întoarce în mâinile lui Dumnezeu, nu în iad, nu în rai şi nu în alte părţi. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos ştie cel mai bine amănuntele. Din nefericire, mulţi interpretează foarte greşit versetele, deoarece se iau după interpretările bisericilor îndepărtate de adevărul lui Dumnezeu, fiind înşelaţi de falsurile adăugate la Biblie şi de traducerile distorsionate a unor versete, prin care susţin lucruri distorsionate, preluate din păgânism... Din nefericire, la ora actuala Ortodoxia şi Catolicismul, precum toate mişcările derivate din ele, arată mai degrabă ca un păgânism filozofic grec, reformat insuficient şi nu ca modelul lăsat nouă de Noul Testament. Miscarea gnostică din secolele I-III a reusit să infiltreze în creştinism principalele elemente ale culturii religioase din păgânism. Puzderia de zei păgâni au fost rebotezaţi cu numele sfinţilor din Biblie şi au devenit aşazişii patroni ai diferitelor meserii şi stări, ca şi în păgânism. Zilele de sărbătoare ale principalelor zeităţi păgâne, acum purtând nume creştine, au devenit principalele zile de sărbătoare ale “păgâno-creştinilor”. Acestor elemente păgâne, care au supravieţuit travestiţi în straie şi denumiri creştine li s-a adus închinare şi au devenit “mediatori” între Dumnezeu şi oameni. Toate acestea au devenit posibile datorită credinţei în nemurirea sufletului.

Iată o mărturie, care ar trebui să fie o mărturie şocantă pentru cei ce cred în nemurirea sufletului. În ultima rugăciune a episcopului martir Policarp al Smirmei (din secolul II, care a învăţat adevărul uceniciei creştine de la apostolul Ioan), el îsi exprimă credinţa că sufletul lui va fi înviat (aspect ce confirmă adevărul că sufletul moare). Repet: El a fost ucenicul apostolului Ioan, deci ştia ce spune.

"Atotputernice Dumnezeule, Tată a iubitului şi binecuvântatului tău slujitor, Isus Christos, prin care am ajuns la cunoştinţa ta, Dumnezeul îngerilor, a puternicilor, a tuturor creaturilor şi a tuturor celor drepţi, care trăim înaintea feţei tale: Te preamăresc, că m-ai socotit vrednic pentru această zi şi acest ceas, ca să am parte la numărul martirilor tăi, în paharul Christosului tău, la învierea sufletului şi a trupului la viaţa veşnică prin neputrezirea din duhul sfânt. Să fiu primit printre ei înaintea feţei tale, ca o jertfă grasă şi plăcută, aşa cum tu, veşnic drept Dumnezeu ai hotărât mai dinainte, mi-ai făcut de cunoscut în prealabil, iar acum împlineşti. Pentru toate acestea te laud, te preamăresc şi te slăvesc prin al tău mare preot ceresc, veşnicul Fiu al tău drag, Isus Christos. Prin el şi împreună cu el, a ta este slava luminoasă în duhul sfânt, acum şi în eternitatea care va veni. Amin."

Nemurirea, atat a trupului, cat si a sufletului este condiţionată de ascultare şi se primeşte numai la învierea celor morţi (Ioan 5:28,29). Nici un om nu s-a nascut nemuritor cu sufletul, nu a fost nici măcar o excepţie.

 

Pentru a vedea dacă Luca 16:19-31 este autentic sau nu, să punem alături două texte biblice:

 

"Mulţimea celor ce dorm în ţărâna pământului se va scula: unii pentru viaţă veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică." Daniel 12:2. YLT

"A venit timpul când săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam." Luca 16:22

 

Interesant… Conform îngerului, toţi merg în tărână, dar acesta merge în sânul lui Avraam. Şi se poate întreba: Dar cei care au murit înainte de Avraam, unde au mers? Şi apoi, ar fi contrazis Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, pe un înger al lui Dumnezeu?

 

Aşadar, cât de credibil poate fi acest pasaj?

 

Cel mai vechi fragment de manuscris care conţine Luca 16 este mss P75, având şi alte tendinţe eretice, dar încă se mai discută dacă manuscrisul este din secolul II sau secolul III. Manuscrisul este pro-gnostic, deoarece exclude agonia lui Christos în grădina Ghetsimani (Luca 22: 43-44). Deci nu ne putem baza pe el în totalitate. Vechimea nu este întotdeauna o garanţie a fidelităţii textuale.

Un mare semn de întrebare este de ce acest fragment din Luca 16:19-31 nu este citat sub nici o formă de către cei mai importanţi autori ai secolului II, doar de cei cu tendinţe eterice, gnostice (Marcion) sau pro-gnostice encratite (Tatian, Clement).

Iată de ce, în ceea ce privește evaluarea și explicația acestui pasaj, în creștinism au apărut trei tradiţii: fie ca o întâmplare reală, fie ca o povestire cu tâlc (pildă), fie că povestea nu a fost spusă de Domnul nostru Isus.

Cum văd cercetătorii acest lucru: „Unii spun că povestea este în întregime atribuită Domnului Isus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266-) 7) în timp ce alții o văd ca o poveste pre-creștină atribuită lui Isus (Bultmann 1963, 203), o inserție apocrifă ulterioară (întreaga poveste, Cairus şi alţii 2006, 35-45) sau o editare proprie a evanghelistului Luca (Drury, 159-60).

Unii erau nedumeriţi încă din antichitate, chiar dacă o preferau ca argument forte în doctrina lor, de exemplu Origene, de ce povestea apare brusc în locația sa actuală (Reiling și Swellengrebel, 569-70). Eruditul Aecio Cairus şi alţii susțin excluderea pasajului 16:19-31 din versiunea originală a Evangheliei, pentru o tranziție lină de la 16:18 la 17:1 (Cairus, 43). El vede versetele 19-31 ca întrerupea fluxului naraţiei, „pentru aceeași condamnare a doctrinei fariseului introdusă în 16:15-17” (Marshall, 632).

Referințe: Daniel Berchie, Samson Dakio, Luca 16: 19-31: The Intermediate State of the Soul

 

 

Pentru cei care doresc astfel de conferinţe, să îmi lase un mesaj la comentarii.