CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 9

 

CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 9

 

Biblia arată clar că Dumnezeu este singurul nemuritor din tot Universul:

singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica! Amin. (1Tim.6:16)

Însă Dumnezeu va da “nemurirea” - adică viaţa veşnică - şi tuturor acelora, care o caută şi o vor fi vrednici:

Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; (Rom.2:7)

Această promisiune se va onora abia la înviere, nu la moartea fiecăruia:

Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan 6:40)

Deci în prezent nu există - şi nici nu a fost dată nemurirea – sub nici o formă vreunui om.

Doresc să facem cât mai de înţeles acest subiect, şi să continuăm conferinţele pe această temă (care au încetat în timpul aşazisei pandemii) şi desigur orice altă temă ce ni se va cere.

 

Iată cele trei răspunsuri la întrebarea: De ce trebuie să ne pocăim? (Matei 4:17)

1. cel nepocăit rămâne în afara împărăţiei lui Dumnezeu

2. cel nepocăit pierde privilegiului de a trăi etern

3. cel nepocăit rămâne înşelat de Diavol şi va avea partea lui

(Luca 13:1-5; Ioan 3:36, Matei 25:41).

 

Expunerea nr 9, Despre răspunsul al treilea. De ce trebuie sa ne pocăim?

 

Trebuie să ne pocăim, deoarece cine nu se pocăieşte este înşelat de Diavolul (Daniel 12:10, Apocalipsa 12:9).

Citiţi textele de mai sus cu maximă atenţie şi fiţi credincioşi, nu creduli...

După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile pocăinţei, care sunt legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi versetele şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine deoarece s-au bazat pe o dogmatică emotivă, care a respins realitatea.

Deci trebuie să te pocăieşti, ca să poţi scăpa de Satana. Dacă nu o faci, pierzi împărăţia şi viaţa veşnică. Dacă nu mai vrei să fi înşelat de Cel Viclean, Diavolul, pocăieşte-te cu adevărat ca să ieşi definitiv de sub puterea celui rău, unde zace lumea (1 Ioan 5:18,19)...

 

Reforma (Trezirea) blocată de Calvin

 

În timpul Reformei protestante, multe ţinuturi au fost eliberate de catolicismul nebiblic, una dintre argumente fiind că dacă toţi sfinţii dorm în ţărâna pământului până la înviere, nu are rost să te rogi la ei, că oricum nu te pot ajuta. Din păcate Luther a cedat după un timp, la insistenţele lui Jean Clavin (dictatorul religios al Genevei) şi cum era de aşteptat catolicismul a învins din nou în unele ţări, cum ar fi Cehia, Ungaria, etc.. Sunt ferm convins că dacă pastorii protestanţi şi neoprotestanţi ar reveni la ideea biblică, că sufletul este muritor, ar aduce multe suflete la pocăinţă, de la închinarea către idolii deşarţi, care nu aud, nu văd, şi nu ştiu ajuta în nici un fel pe cei care apelează la ei, la adevăratul Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos (Ioan 17:1-3,17).

 

Trezirea este blocată şi de traducători

 

Vina pentru această situaţie o au şi traducătorii neatenţi, care s-au lăsat furaţi de Satan Vicleanul.

Un singur exemplu, ar fi de ajuns ca să vedem în ce situaţie slabă sunt majoritatea acestor traducători (echivalentul cărturarilor de pe timpul Domnului Isus), dacă nu ştiu să pună corect o virgulă în propoziţia de la Luca 23:43.

Aşadar, repet întrebarea, unde punem virgula în Luca 23:43, după cuvântul “astăzi” sau înainte de acest cuvânt?

Pentru locului virgulei în Luca 23:43, trei posibilități au fost propuse:

1. Pentru a pune o virgulă înainte de cuvântul "astăzi", ca și când Domnul Isus și tâlharul pocăit ar fi fost deja în acea seara în Paradis; aceştia propun un lucru imposibil, având în vedere că încă nu exista un paradis pe pământ, iar în paradisul ceresc Domnul Isus încă nu s-a dus în acea seară (Ioan 20:17)

2. Pentru a pune o virgulă după cuvântul "astăzi", arătând o promisiune solemnă făcută în acea zi memorabilă

3. Pentru a pune o virgulă atât înainte, cât și după "astăzi", lăsând cititorului opțiunea interpretării

A se vedea "Understanding and Translating 'Today' în Luke 23.43" (Înțelegerea și traducerea cuvântului "astăzi" in Luca 23:43), de J. Hong, publicat în "The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417.

 

Retrospectivă istorico-literară

Manuscrisele grecești timpurii nu au avut semne de punctuație, însă cu timpul au început să apară, cum este cazul în manuscrisul Vaticanus 1209 unde Luca 23.43 are un punct inferior (hypostigme) după cuvântul “semeron” (astăzi). Manuscrisul Vaticanus 1209 (B) a fost redactat în prima parte a secolului IV și este cea mai veche Biblie completă aflată în custodia bisericii romano-catolice, a doua ca vechime, după Biblia Codex Sinaiticus.

În ceea ce privește punctuația utilizată de către acest manuscris, s-a constatat că, în general, manuscrisul Vaticanus 1209 (B) are punctul de sus pentru oprire (punct), iar punctul de jos pentru o scurtă pauză (virgulă). (A. T. Robertson, "A Grammar of the Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242)

Cerneala literelor unciale din Codexul Vaticanus 1209 (B) a fost de culoare maro decolorat, iar un secol mai târziu un scrib a trasat peste multe dintre literele și semnele de punctuație. Cu toate acestea, în Luca 23:43, cerneala din punctul inferior este aceeași ca și literele textului autograf, arătând că din fericire nu s-a operat o modificare ulterioară în acest caz.

 

Un alt manuscris biblic (evangheliar) scris în secolul IV sau V e.n. numit Manuscrisul Curetonian Siriac (de limbă siriacă) redă Luca 23:43 astfel: “Amin, îți spun astăzi că cu mine vei fi în Grădina Edenului”. -- F.C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels", Vol. I, Cambridge, 1904.

 

“Tines men houtos anaginoskousin*_Amen lego soi semeron*_kai hypostizousin* eita epipherousin, hotiet' emou ese e to paradeiso._" “Într-adevăr unii citesc astfel: ‘Adevărat îți spun astăzi,’ și au pus o virgulă, apoi au adăugat: 'Vei fi cu mine în Paradis'.” -- Hesychius din Ierusalim, un scriitor eclesiastic, care a murit aproximativ în anul 434 e.n. Text grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.

 

"Alloi de ekbiazontai to rhema, stizontes eis to <<Semeron>> hin'e to legomenon toiouton* <<Amen ego soi semeron*>> eita to, <<met'emou ese en to paradeiso,>> epipherontes".

"Dar alții pun semnul de punctuație după "astăzi", așa că s-ar putea spune astfel: 'Adevărat îți spun astăzi', iar apoi adaugă expresia : 'vei fi cu mine in Paradis'.” -- Theophylact, un scriitor eclesiastic care a murit în jurul anului 1112 E.n. Editia: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.

 

"alloi -- to rethon ekbiazontai* legousin gar dein hypostizontas (254: hypostizantas) anaginoskein* amen lego soi semeron*>> eith'houtos epipherein to* met'emou ese etc."

"Alții iau în considerare ceea ce se spune; aceșitia spun că trebuie să fie citit prin punerea virgulei astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' și apoi adaugă expresia în felul următor: 'vei fi cu mine' etc." -- Scholia 237, 239, 254. Text gasit în Novum Testamentum Graece, editio octavia critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, după Luca 23:43.

Asadar, au fost cititori in antichitate care au inteles textul din Luca 23:43 ca "Adevărat iti spun astăzi, tu vei fi cu mine in Paradis". In acea zi, in care Isus a murit, el a fost in Sheol sau Hades, si nu in Paradis. (Psalmul 16:8-11; Faptele Apostolilor 2:22-32). El a fost mort si in mormant pană in a treia zi si a fost inviat ca "pargă" a invierii. (Faptele Apostolilor 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18). Prin urmare, cuvantul "astăzi" din Luca 23:43 nu ne spune timpul in care talharul e cu Isus in Paradis. 

 

Deci nu mai daţi vina pe martori şi adventişi, că nu pun corect virgula, că marea vină o purtaţi voi, voi nu o puneţi bine: pastorii şi traducătorii neatenţi, fiind la un loc, înşelaţi de Satan, Diavolul Viclean.

 

Dar cum se intră pe calea pocăinţei? Cum se ajunge la mântuire?

 

La mântuire nu se poate ajunge prin aderarea şi supunerea orbească faţă de culte şi liderii lor, nici prin duhovnici sau nu ştiu ce om mare al credinţei, ci prin ce spune Sfânta Scriptură. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a spus că cine vrea să fie mântuit trebuie să se nască din nou, în sens duhovnicesc, din apă şi duh: Ioan 3:3,5,7. Această naştere din nou înseamnă că omul trebuie să se transforme mental ca să poată corespunde cerinţelor lui Dumnezeu, adică să devină o fiinţă schimbată, nouă, care să fie întru totul după voia lui Dumnezeu: Romani 12:1,2, Efeseni 4:17-24. Botezul a fost făcut şi trebuie făcut în numele Domnului Isus Christos, versetul din Matei 28:19 fiind falsificat (Luca 24:47, Coloseni 3:17, Fapte 19:1-5).

Naşterea din nou este un act ce cuprinde două părţi:

a. naşterea din apă

b. naşterea din duh

Naşterea din apă este ceremonia scufundării sub apă şi ieşirea din apă - adică botezul - care semnifică în chip duhovnicesc, moartea omului vechi şi consacrarea omului nou, prin sfinţirea care o dă jertfa lui Christos, printr-o cerere publică, către Dumnezeu, pentru primirea unui cuget curat (cererea pentru primirea unei conştiinţe curate), după ce în prealabil a avut loc într-un om, un proces interior de conştiinţă, urmat de pocăinţă: 1Corinteni 6:9-11, Fapte 2:37,38, Fapte 20:21, 1Petru 3:21. Copiii nu pot face asta, aşadar acel tip de botez al bebelaşilor, nu este valid. Naşterea din duh, este rodul acceptării veştii bune (evangheliei) că omul poate fi salvat din păcat şi moarte eternă, prin harul şi iubirea lui Dumnezeu şi a Fiul lui Dumnezeu, arătată faţă de oameni. Dacă acceptăm pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn, Mântuitor (Salvator), Mare Preot şi „Miel” rânduit de Dumnezeu pentru a fi jertfă de ispăşire şi faptul că suntem păcătoşi din fire ce avem nevoie de această jertfa de ispăşire şi deasemenea că avem mare nevoie de pocăinţă şi de o transformare a vieţii noastre după Cuvântul lui Dumnezeu, atunci putem fi mântuiţi: Ioan 3:16, Romani 3:9-26, Luca 13:1-5, Matei 18:3. Cei care cred asta şi se conformează acestui mesaj, pocăindu-se şi primindu-l pe Domnul Isus ca Domn, Mântuitor şi Mare Preot rânduit de Dumnezeu Tatăl sunt născuţi din nou, născuţi din cuvântul lui Dumnezeu, căci cuvintele lui Dumnezeu, transmise prin Fiul său sunt duh, care dau naştere la o nouă viaţă: Ioan 6:63, 1Petru 1:22,23.

Dacă omul cu firea păctoasă s-ar putea mântui prin fapte bune, sau daca ar putea să dea ceva în schimb pentru mântuirea sa, jertfa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost inutilă: Galateni 2:21, Romani 11:6, Psalmul 49:7-9, Matei 16:26. Mântuirea este nespus de preţioasă, căci conduce la viaţă veşnică, de aceea, mântuirea şi viaţa veşnică sunt un mare har de la Dumnezeu, pe care omul păcătos nu le-ar merita. Acestea se dau gratuit, în dar, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu: Efeseni 2:8,9, Romani 3:23,24, Tit 3:5-7. Faptele bune pe care le facem, le facem prin credinţă şi din dragoste pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Fiul său şi din dragoste pentru semeni. Oricât de mari şi multe ar fi ele nu pot echivala cu mântuirea, nici cu viaţa veşnică, ele rămân inferioare: Luca 17:7-10, Romani 4:2, Matei 20:1-16.

 

Pentru cei care doresc astfel de conferinţe, să îmi lase un mesaj la comentarii.

 

Dragi fraţi și surori, dragi prieteni, în cazul în care Dumnezeu v-a luminat prin aceste expuneri, vă rugăm să transmiteţi lumina mai departe. VĂ MULȚUMIM DIN INIMĂ! Şi Dumnezeu vă va binecuvânta.