FINALUL iadului tradiţional ... un IAD NOU este inventat
„Emoţional, găsesc ideea chinuirii conștiente și veșnice ca fiind intolerabilă și nu pot înţelege cum oamenii care o reprezintă pot trăi cu așa ceva fără să li se cauterizeze simţămintele sau să cedeze sub apăsare.” John Stott, Evangelical Essentials: A Liberal Evangelical Dialog („Fundamente evanghelice: un dialog evanghelic-liberal”)
John Stott, în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri, desfășurată în 2003, la Weaton College, spunea: „Niciodată nu ar trebui să vorbim despre Iad fără lacrimi în ochi.“
"Doamnelor și domnilor: Ideea unui iad s-a născut din răzbunare și brutalitate pe de o parte și lașitate pe de altă parte. În opinia mea, poporul american este prea curajos, prea caritabil, prea generos, prea măreț pentru a crede în dogma infamă a iadului veșnic. Nu am nici un respect pentru orice ființă umană care crede în ea. Nu am nici un respect pentru omul care va polua imaginația copilariei cu acea minciună infamă. Nu am nici un respect față de omul care va adăuga la durerile acestei lumi aceasta dogmă groaznică. Nu am nici un respect pentru niciun om care se străduiește să pună acel nor infinit, acea umbra infinită, asupra inimii omenirii. Vreau să fiu sincer cu tine. Nu-mi place această doctrină, o urăsc, o disprețuiesc; Eu sfidez această doctrină." Robert G. Ingersoll, ateu
Acum, după ce savanţii au aflat originile doctrinei despre iad, dezgropând vestigiile ei scârboase de sub molozul istoriei, unii teologi de frunte din Biserica Catolică încearcă să se debaraseze de concepţia ei veche despre iad, argumentând ca iadul nu este altceva decât o metaforă, că nu focul din iad va chinui pe păcătoşi, ci păcătoşii înşişi se vor chinui mental, văzându-se departe de Dumnezeu.
Pentru mai multe detalii despre acest “nou Iad” citiţi cartea Istoria infernurilor, de Georges Minois.
La prezentarea carţii se scrie:
"De-a lungul unei
naraţiuni captivante subtil asezonată cu informaţii erudite, Georges Minois,
adept al curentului „noua istorie“, coboară în trecutul unei idei născute o
data cu conştiinţa răului. Ideea de infern a fost anterioară dogmei creştine,
însă infernul creştin, o data instituit de doctrina oficială a Bisericii, se va
dovedi cel mai crunt şi durabil. In secolul al XIX-lea infernul devine o
constructie intelectuală, ideea ajungând astfel la apogeu. Ea îşi pierde
definitiv în veacul nostru trăsăturile tradiţionale, dar nu dispare, ci
împrumută „culoarea conştiinţei moderne“, în succesiunea de infernuri ale
istoriei se regăsesc fantasmele fiecarei epoci.
Cititorul acestei cărţi are impresia că parcurge – cu mult profit spiritual –
întreaga istorie a umanităţii, înţelegând-o pentru prima oară din interior, ca
istorie a propriei noastre vulnerabilităţi.
Traducere de Alexandra Cuniţă"
Despre autor:
"Georges Minois Georges Minois (n. 1946), doctor în istorie şi
filogie (studii la Ecole Normale Superieure), este unul dintre cei mai reputaţi
experţi francezi în istoria socială şi a mentalităţilor. Este autorul a
numeroase lucrări din care menţionăm Histoire de la vieillesse de
l'Antiquite a la Renaissance (1987), Le Confesseur du roi (1988), Henri
VIII (1989), L'Eglise et la science."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu