Este Dumnezeu “un Dumnezeu al dragostei”, chiar şi atunci când pedepseşte? (Apologie)

POATE TORTURA LA NESFÂRŞIT “un Dumnezeu al dragostei”?

 

“Dumnezeu este dragoste”. Este această caracteristică nobilă adevărată pe toate planurile? Da! Şi atunci? Să-l promovăm pe Dumnezeu, ca pe un zeu incult, crud pâna la demenţă, inventat de un trib necivilizat din antichitate; un alt "Moloh"? Acest adevăr la început te va mânia, dar pe urmă te va elibera, dacă iubeşti adevărul şi vei medita la el cu smerenie. Căci cine ar putea să îşi chinuie până la nesfârşit victimele şi încă în foc (cea mai gravă tortură), decât un dement, care nu mai are simţul iubirii, dreptăţii şi înţelepciunii? Şi Dumnezeu nu este aşa, glorie lui în veci, amin! Însă cine îl prezintă aşa, are grave probleme, atât cu inima, cât şi cu capul (gândirea)!

Dar ce se întâmplă dacă cineva respinge o astfel de iubire imensă, dacă nu este iad şi nu va fi chinuit veşnic? Va fi iertat? Nu. Păcatul lui nu va fi ispăşit şi va rămâne fără drept la viaţă veşnică, “nu va vedea viaţa” (Ioan 3:36). Căci plata păcatului este moartea veşnică, atât, şi nu chinul veşnic. La judecată va fi condamnat la moarte eternă şi sentinţa va fi definitivă, irevocabilă şi eternă. Pedeapsa aceasta (ca să nu vezi viaţa eternă) este suficientă, este DESPĂRŢIREA DEFINITIVĂ DE DUMNEZEU ŞI DE TOT CE A CREAT EL PENTRU TINE. Deci fiecare trebuie să ne gândim bine...

Mărit să fie Dumnezeul dreptăţii, milei, adevărului şi iubirii, şi Fiul său! Acest Dumnezeu să vă binecuvânteze, prin Fiul său, luminându-va inima şi mintea, să fiţi asemenea lui şi nu semănând cu cei care au inventat un zeu tribal şi incult, pe Moloh!