Pedeapsa hotărâtă de Creator este suficientă (Apologie)

 

Plata păcatului este moartea şi această pedeapsă este suficientă

 

Aşa-numitul "Credeu Apostolic", din jurul anilor 120-130 AD, confirmă indirect modificările survenite mai târziu la textul Bibliei antice. De exemplu, textul original din Luca 23:43 a fost modificat prin reaşezarea unei virgule în propoziţie. Cum să fie Domnul Iesus cu tâlharul pocăit  în rai în acea zi, când trei zile şi trei nopţi a fost în mormânt? N-a fost oare confirmat acest fapt chiar de cel ce a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu (Ioan 20:17)? Doar n-o fi raiul în mormânt... 

Iată Credeul Apostolic din anii 120-130 (copiat în secolul IV de către episcopul Marcellus din Ankira), înainte de textele falsificate de scribii catolici:

Crezul Apostolic

“Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului şi al pământului. Şi în Iesus Christos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la duhul sfânt, s-a născut din Maria fecioara; a pătimit sub Ponţiu Pilat, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. A treia zi a înviat din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vină să judece viii şi morţii. Cred în duhul sfânt, sfânta adunare, părtăşia sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică. Amin!” 

Nici o menţiune despre "coborârea în iad" sau "chinul veşnic". Şi asta deoarece în acel timp se credea încă ferm că plata păcatului este moartea şi nu “chinul vesnic”: “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iesus Christos, Domnul nostru.” Romani 6:23. De ce este această pedeapsă suficientă? Deoarece a fixat-o un Dumnezeu al cărui judecăţi sunt “adevărate şi drepte” (Apocalipsa 19:2).

Să nu fim noi "mai justiţiari" decât Creatorul însuşi!