luni, 13 mai 2013

Din istoria traducerii Bibliei în limba română

Istoria traducerii Bibliei în limba română are o tradiţie vastă şi controversată. Avem Biblii în limba română atât în caractere latine cât şi chirilice (alfabetul slavon sau slavonesc românizat, alfabetul chirilic român). În 1862, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție).
Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele XIV-XV până în 1862.

"Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar fi scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la Conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun, afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. „Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.”
... 
Astfel, scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României timp de peste 400 de ani în Moldova și chiar mai multă vreme în Țara Românească."
...
"Prima traducere completă în limba română a Bibliei a fost făcut în 1688 (cunoscută sub numele Biblia de la București) de către Radu Greceanu și Șerban Greceanu și cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu.
Înainte de frații Greceanu, au fost făcute traduceri parțiale, cum ar fi Evanghelia slavo-română (1551), Evanghelia lui Coresi (1561), Cartea Psalmilor de la Brașov (1570), Palia de la Orăștie (1582), Noul Testament, tipărit la Bălgrad, adică la Alba Iulia, în 1648).
Au urmat Biblia lui Petru Pavel Aron (1760-1761), Biblia de la Blaj (1795), tradusă de Samuil Micu și altele." Wikipedia
 
O enigmă a ortodoxiei în Romania 
S-a pus problema de când sunt românii ortodocşi, enigmă rezolvată de nişte cronicari ortodocşi bulgari.
Din relatările unor istorici ortodocşi bulgari, aflăm că în secolul al XIII-lea valahii (sau vlahii), adică românii, au fost de rit romano-catolic şi citeau în limba latină. Prin deducţie, putem spune că citeau Biblia Vulgata (scrisă într-o latină evoluată, vorbită de popor) editată de Ieronim sau o Biblie mai veche, numită Vetus Latina (pe care a revizuit-o Ieronim) sau de ce nu, poate chiar o versiune autohtonă.
Interesant de remarcat de la aceşti cronicari următoarele: Ţarul Yvan Asen Belgun al II-lea al Bulgariei a domnit între anii 1218-1241 peste bulgari, slavi, cumani, greci şi valahi (români). În 1232 el rupe relațiile cu papalitatea, mânios că nu a fost acceptat ca "ţar" - "împărat", ci doar ca "rege”. Bulgaro-turcul Asen Belgun, a trecut în Valahia (în amândouă: Muntenia şi Moldova) şi le-a cucerit. Se mai vede că popii fruntaşi (ortodocşi) l-au instigat, şi e posibil că ideea de a le tăia limba românilor dacă citesc latineşte, tot de la ei vine.
Într-o carte tipărită în 1844 în limba bulgară, întitulată Ţarstvenic, se spune:
„S-au însemnat în nişte cărţi vechi scrise de mână că, după reposarea patriarhului bulgar, Sfântul Ioan carele a ridicat pe Asan la împărăţie, a chemat Asan dela Ohrida pe părintele Teofilact, a luminat şi a curăţit toată Bulgaria de eresurile de cari multe se aflau atunci în ea.
După aceea a invitat pe împăratul Asan de a trecut în Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul roman, care pe atunci domnea în ea; şi Asan s-a dus şi a supus amândouă Valahiile sub stăpânirea sa, şi a silit pe Valahi, cari până atunci citeau în limba latină, să lese mărturisirea romană, şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară, şi a poruncit ca celui ce va citi în limba latină să i se taie limba, şi de atunci Valahii au început a citi bulgăreşte”.
De aici apare şi zicala veche: "Îţi taie popa limba" pe care academicianul Virgil Enătescu o comentează astfel "Să nu uităm că a fost o perioadă când, pentru a fi rupţi de Bizanţ, de originile noastre latine, a fost impusă limbă slavă. Chiar, mai mult, ne-a fost impus un alfabet, cel chirilic şi nu ştiu unde, şi nu ştiu cum toate documentele, toate scrierile de peste o mie de ani în care au existat şi dispute religioase şi dispute administrative scrise în limba latină s-au evaporat, au dispărut. Ceea ce ne-a rămaş, de atunci, ca amintire este expresia care, se pare, că a avut un suport real: “Îţi taie popa limba”.
Cronicarul bulgar Paisie de la Manastirea Athosului nota în a sa carte istorică, numită «Istoria slavo-bulgară» din 1762 că ţarul (împăratul) Bulgariei Yvan Asen Belgun al II-lea "a poruncit vlahilor (numele vechi al vorbitorilor de limba latina din Europa de Sud-Est), care până atunci citeau în limba latinească, să lepede legea romană şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Şi a poruncit: Care va citi în limba latină, să i se taie limba! Şi aşa vlahii au primit de atunci legea ortodoxă şi au început să citească bulgăreşte".
Da, frica e mare "doamnă".
Dimitrie Cantemir, Principele Moldovei, scria: „înainte de sinodul dela Florenţa, Moldovenii, după exemplul celorlalte naţii cari îşi trăgeau limbile lor din graiul roman, întrebuinţau literile latine.
Dar fiindcă în acel sinod mitropolitul Moldovei trecuse în partea Latinilor, urmaşul său Teoctist, diaconul lui Marcu Efesianul, de neam bulgar, pentru a desrădăcina cu atât mai mult din Moldova sămânţa catolicismului şi să ridice totdeauna tinerilor putinţa de a ceti sofismele Latinilor, a încredinţat pe Alexandru-cel-Bun că, nu numai să surgiunească din ţară pe oamenii de altă credinţă, ci să scoată şi literile latine din toate scrierile şi cărţile, şi să întoarcă în locul lor pe acele slavone.” (Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, redactată în 1716). 
Un cronicar ungur, Simon de Keza, scrie că secuii venind în Ardeal şi amestecându-se cu valahii, au preluat alfabetul acestora. Valahii din Ardeal, nefiind sub stâpânirea bulgarilor, nu au fost afectaţi de decret. Secuii din Ardeal aveau un alfabet runic adus de unde au veniti, pe care l-au abandonat şi au preluat alfabetul latin de la valahii ardeleni, fiind unul mai practic. 
Speriaţi de procesele de maghiarizare forţată, o parte din liderii valahi de aici au emigrat în Moldova, cu tot cu populaţia peste care guvernau, unde au folosit acest aflabet până pe timpul lui Alexandru Cel Bun. Acesta l-a interzis, din considerente politico-religioase ortodoxe, aşa cum aţi putut citi în Descriptio Moldaviae, redactată în 1716, de fostul voievod moldovean Dimitrie Cantemir, refugiat în Rusia, după rebeliunea armată eşuată faţă de turci.

Să fi fost liderii politici ai ortodocşilor aşa de nespirituali, de s-au apucat de tăiat limbile preoţilor catolici? Asta era o pedeapsă mică în comparaţie cu alte pedepse aplicate altor partide (grupări, orientări) creştine.
Să luăm o lucrare mai puțin cunoscută despre istoria bisericii ortodoxe, soarta origenistilor:
Masacrul „Origeniştilor”
Nu numai paulicienii (843/844), hughenoții și evreii au avut un holocaust al lor. Una dintre sângeroasele pagini ale istoriei, care este probabil necunoscută pentru mulți, este "Holocaustul Origeniştilor".
Cine au fost „origeniştii”? 
O sectă creștină în cadrul creștinismului. După cum sugerează și numele lor, ei au fost adepții teologiei lui Origen (sec. II- III), şi din cauza mentorului lor, au fost numiți astfel în Egipt. După exemplul lui Origen, învăţătorul lor, au interpretat Biblia într-un sens alegoric şi trăiau în călugărie. Au fost tolerați o perioadă, apoi au întâmpinat o opoziție furioasă, din partea lui Teofil, Patriarhul Alexandriei (Egipt).
Istoricul de renume mondial, Edward Gibbon, îl descrie pe Teofil drept „un dușman etern al păcii și al virtuții - care se remarcă în acest lucru; un om rău ale cărui mâini au fost alternativ contaminate cu aur și sânge” (Ridicarea și căderea Imperiului Roman)
Aproximativ 10.000 dintre acești călugări sectari au fost uciși la îndemnul Patriarhului Teofil (Theophilus) din Alexandria și din alte părți.
Acești nefericiți erau universalisti, adică credeau în mântuirea tuturor oamenilor, așa că voiau să unifice creștinismul, sau mai bine zis elementele creștinismului, cu filozofia religioasă păgână. De aceea au insistat atât de mult pe alegorizarea Bibliei.
În a doua jumătate a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări - și a făcut campanie - împotriva „Origenismului” pentru că era împotriva unei asemenea opinii. Teofil a murit la 15 octombrie 412, după mai bine de douăzeci și șapte de ani de „păstorire”. Biserica coptă din Alexandria îl consideră pe acesta un sfânt. Anterior, s-a întors împotriva învățăturii lui Origen și a susținătorilor săi. În 401 a reușit să prezinte Origenismul ca o erezie la sinodul convocat la Alexandria. Conducând un corp de soldați și slujitori înarmați, Teofil a atacat călugării nitriteni - Nitria era cetatea origenistilor - și a dat foc caselor acestora, apoi i-a măcelat pe călugării prinși.
Teofil a fost dictatorul religios al Alexandriei între 385 și 412. Din iulie 385 a fost ales în scaunul episcopului Alexandriei. În jurul anului 391, împăratul Teodosie i-a dat permisiunea de a construi un templu pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat apoi confruntarea cu păgânii și pentru a-și însufleţii soldații în timpul bătăliei, el a arătat mai multe obiecte idolatre din templu. În timpul acestei confruntări, Teofil a ordonat distrugerea templului Serapis, peste care a construit o biserică creştină.
Drept urmare, origeniştii supraviețuitori fiind înspăimântați au restructurat rapid operele lui Origene (184-254), reînnoind și rescriind constant operele lui, încercând să înlăture din ele ideile care au fost catalogate oficial ca eretice în secolul al V-lea. 
După cum vedem, dacă s-au comis astfel de crime oribile în spaţiul dominat de ortodoxie, ameninţarea cu tăiatul limbii - şi poate chiar punerea în practică - la valahi trebuia să fi fost o realitate istorică. De aceea nu avem Biblii vechi în limba română arhaică, neolatină.

 În traducerea Bibliei în limba română avem o tradiţie de câteva sute de ani, aducându-se noi îmbunătăţiri, făcându-se noi recenzii (reevaluări) ale textului tradus în româna. Orice încercare de traducere şi revizie care aduce ceva mai bun şi adevărat, este de salutat.
S-au făcut multe încercări începând cu Noul Testament, dar şi cu Biblia per ansamblu, de a se apropia cât mai fidel de textul din limbile originale (ebarică, aramaică şi greacă) în care s-a scris Biblia. Aşadar avem multe ediţii revizuite şi actualizate. 
Începând cu anul 2003 fratele Viorel Raţiu, din biserica baptistă arădeană "Şega", a tradus textul Noului Testament, după un aparat critic textual din limba greacă în limba română, explicat în prefaţa lucrării. Aparat critic = notele explicative care însoțesc un text (vechi), comentat de editor. Aparatul critic (latină apparatus criticus) reprezintă totalitatea notelor lămuritoare introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul modului în care a fost alcătuită lucrarea respectivă. 
Această traducere s-a finalizat în Decembrie 2006, iar prima ediţie a fost tipărită în anul 2007, cu trecerea anilor aducându-i-se noi îmbunătăţiri.
Este vorba de o traducere literară, în care autorul a căutat să redea exactitatea, având un număr impresionant de note de subsol. 
O altă traducere care are note lămuritoare este Noua traducere românească.
"Noua traducere românească (NTR) sau Noua Traducere în Limba Română (NTLR) este o traducere a Bibliei în limba română elaborată de un comitet de traducători în perioada 1998-2006 pentru International Bible Society (Societatea Biblică Internațională), redenumită Biblica, Inc.
Traducerea a fost elaborată de un colectiv baptist de licențiați ai Universității „Emanuel” din Oradea coordonat de James L. Courter." Wikipedia
Noua Traducere Română
http://www.bibleserver.com/text/NTR/Genesa1
http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_traduc%C4%83tori_ai_Bibliei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblia

 Un important şi bogat site biblic, având traduceri paralele şi secţine interlineară în limba engleza este www.biblehub.com - fostul www.biblos.com - aici putând fi verificate diferenţele dintre traduceri şi redările corecte din punct de vedere gramatical şi semantic.
Semantic: Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri.
În ce priveşte verificarea diferenţelor dintre traducerile ortodoxe şi protestante în limba română, unii folosesc "Biblia Ortodoxa" în comparaţie cu "Biblia Cornilescu" (pe limba poporului), sau alte versiuni, după caz.
www.bibliaortodoxa.ro
www.biblia.resursecrestine.ro
www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/genesa/1/

 Ale siteuri biblice folositoare
Publicat de la
Etichete: , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)