Problema originalului Evangheliei după Matei, a autorului şi
a traducerii acesteia
Din
start vreau să spun că eu cred astfel: Evanghelia după Matei face parte din
Sfintele Scripturi, este inspirată de Dumnezeu şi în original a fost scrisă de
apostolul Matei, în limba ebraică. Apoi a fost tradusă în greacă, de un ucenic
al apostolului.
Când
au disparut originalele Noului Testament?
Nu
se ştie.
Colectarea
manuscriselor Noului Testament este oarecum legată de munca unui misionar creştin
pe nume Pantainos (latinizat
Pantaneus) din secolul II, un fost filozof stoic trecut la creştinism, care a
călătorit mult în toată lumea şi peste tot unde mergea se interesa de scrierile
creştinilor şi le colecţiona. A ajuns la o cantitate însemnată de manuscrise,
mostenită de Pamfil
din Cezareea
(n. ca. 240, Beirut - d. 309, Caesarea Maritima) un teolog și traducător
creștin, personalitate marcantă din secolul al treilea, profesorul lui Eusebiu de Cezareea, marele istoric creştin.
Eusebiu din
Cezareea raportează că Pantaenus a fost pentru o vreme un misionar, călătorind
până în India (de nord vest) unde, potrivit lui Eusebiu, a găsit comunități
creștine de limbă ebraică (diaspora) folosind Evanghelia după Matei scrisă în
„litere ebraice”. Acest lucru poate indica faptul că apostolul Matei într-adevăr
a scris evanghelia în limba ebraică.
În acea perioadă, Serapion era patriarh al Antiohiei (191–211), fiind un mare luptător împotriva gnosticismului (doctrină dualistă de origine persană), care a început să fie amestecat cu creştinismul. El l-a hirotonit pe Pantaenus ca episcop în Edessa, care s-a remarcat şi el în lupta teologică contra dualiştilor.
Biblioteca
lui Pantaneus şi Pamfilius de la Cesareea conţinea copiile originalelor Noului
Testament, dacă erau printre ele şi originalele, nu se ştie. La invazia
musulmană, această bibliotecă a dispărut, aceştia folosind cărţile contrare lor
în diferite scopuri, de exemplu încălzeau băile publice. Ei spuneau că dacă
toată înţelepciunea este în Coran, lumea nu mai are nevoie şi de altele.
Mărturii
ale scriitorilor timpurii arată că existau în biserici şi scrieri în limba
ebraică, pe care Marcion arhiereticul dualist le colecta şi le ardea în secolul
II, fiind “securistul” imperiului, ca să spunem aşa. Acestea puteau fi copii
ale Vechiului Testament, dar şi copii ale unor cărţi Nou Testamentale scrise în
ebraica acelor timpuri, cum ar fi Evanghelia după Matei, Epistola către Evrei,
Epistola lui Iacov şi Epistola lui Iuda. Marcion agrea numai Evanghelia după
Luca şi scrierile apostolului Pavel, pe care le modifica după bunul său plac.
Alţi arhieretici le acceptau pe toate, cu modificările de rigoare.
Aşadar
este clar că au existat două tipuri de copii ale Sfintelor Scripturi, cele ale
Bisericii lui Dumnezeu şi cele ale bisericilor eretice şi nici Evanghelia după
Matei n-a scăpat de mâna acestora, care au modificat formularea de la botez
(Matei 28:19), după cum ne dăm seama din citatele celor din vechime (Eusebiu,
Afraates).
Cu
privire la Evanghelia după Matei avem mărturii clare că a fost scrisă în limba
ebraică a secolului I. Cel mai timpuriu citat din aceasta carte este din jurul
anului 110, de la episcopul Ignatie al Antiochiei, martirizat în anul 117.
Prima mărturie despre autorul scrierii Evanghelia după Matei, vine de la
Papias, episcopul din Hierapolis, care a scris în jurul anului 130.
Evanghelia după Matei
se aseamănă cu Evanghelia după Marcu şi Evanghelia după Luca, toate trei fiind
numite Evangheliile sinoptice.
Papias a scris despre Matei că acesta şi-a scris cartea
în dialectul evreilor. Iar filozoful Pantaneus care a trecut la creştinism -
poreclit "albina siciliană" pentru râvna sa de a colecta scrieri
creştine, dar stabilit la Alexandria (sec. II), scria că în călătoria sa prin
India, a constatat că creştinii de acolo (probabil coloniştii evrei care au
trecut la creştinism) studiau încă această Evanghelie (sau o variantă a ei) în
limba ebraică, pe care el a dus-o în Egipt.
De
aici putem trage două concluzii logice:
1. Originalul a fost
o carte în dialectul ebraic (neo-ebraică, un mixaj de limbă cu un substrat
ebraic şi un adstrat aramaic)
2. A existat o
traducere a ei în greacă
Varianta pe care o
avem astăzi, nu dezvăluie numele traducătorului. Unii susţin că ar fi vorba de
un traducător din Siria, un grec sau unul care a cunoscut foarte bine limba
greacă, un ucenic al apostolului Matei. Textul cărţii originale a fost adnotat
într-o anumită măsură, posibil de către traducător, care s-a inspirat din
relatarea apostolului după cum reiese şi din următorul citat:
"De
acolo, Isus a mers mai departe, şi a văzut pe un om, numit Matei, şezînd la
vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după Mine``. Omul acela s'a sculat, şi a mers după
El." (Matei 9:9; vezi şi 10:2). Matei n-ar
fi scris aşa ceva despre el însuşi, doar un ucenic care cunoştea acest amănunt
de la apostol.
Din cauza acestui amănunt unii au impresia greşită că nu apostolul Matei ar fi autorul Evangheliei.
Episcopul Papias
scrie şi de o tradiţie orală ce exista la ora aceea, pe care unii probabil
încercau să o armonizeze cu scrierile creştine apărute între timp. În scrierile
lui Iustin Martirul (130 - 160) găsim (spun unii) un mixaj al Evangheliei
"După Matei" cu cel al Evangheliei "După Luca". Poate
exista deja o scriere compilată, fie de el însuşi fie de altul, ca de exemplu
ucenicul său Tatian din Siria, căruia i se atribuie complirarea celor patru
Evanghelii (Diatessaron), cu tendinţe eretice encratite. Acestea au fost
colectate de prin bisericile siriene şi arse, dar influenţa lor nefastă a rămas
mult timp.
Evanghelia "După
Matei" face parte din Evangheliile Sinoptice (care se aseamănă: Matei,
Marcu, Luca). Cel mai mult se aseamănă cu Evanghelia "După Marcu",
ceea ce l-a făcut pe renumitul om de biserică şi teolog, "fericitul"
Augustin (sec. V) să remarce că Marcu a prescurtat Evanghelia "După
Matei", ceea ce nu pare logic. Evanghelia după Marcu conţine informaţii pe
care Evanghelia după Matei nu le are şi viceversa. Este clar că sunt doi autori
diferiţi.
Textul original al
Evangheliei după Matei după spusele lui Papias episcop din Hierapolis (sec.
I-II) conţinea în mod cert "logia" adică "cuvintele"
(învăţătura) Domnului Isus. Nu avem de ce să ne îndoim.
Nu trebuie să ne
speriem de critici, ci să le tratăm cu calm, înţelepciune şi frică de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu