Geneza 19:24: Câţi Iehova există?

VDC Geneza 19:24. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. 

Textul Masoretic Geneza 19:24. Atunci YHWH (Iehova) a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la YHWH (Iehova) din cer. 
The Holy Scriptures According To The Masoretic Text
https://jps.org/wp-content/uploads/2015/10/Tanakh1917.pdf

Citind Geneza 19:24 unii au ajuns la concluzia - greşită - că ar fi doi Iehova, unul care era în cer şi altul care era pe pământ.

Dar capitolele 18 şi 19 din Geneza au anumite semne de întrebare. Conform Masorei studiate de C. D. Ginsburg, E. W. Bullinger, traducătorii NIV, etc., Geneza 18:22 conţine o modificare timpurie a scribilor, cu privire la cine a stat în faţa Avraam.

De fapt, în acest text exisă două modificări. Prima este o modificare despre care masoreţii nu au ştiut nimic. Prima modificare s-a făcut atunci când s-a umblat la text din motive doctrinare. În încercarea de a apăra monoteismul, unii dintre preoţii evrei de după exil (primii saduchei), au susţinut că Dumnezeu este singur şi nu există nimeni alături de el în cer, compară cu Fapte 23:8. "Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă."

Aşa s-a ajuns la negarea îngerilor, iar textele care vorbeau de îngeri au fost rescrise.

Textul de înainte de a doua modificare era:

Geneza 18:22. "Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi îngerul lui Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."

Acest fapt este posibil, conform marturiei din Evrei 12:2:

"Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri."

Apoi acest text a fost modificat pentru a nega existenţa îngerilor şi s-a ajuns la următoarea formulare:

Geneza 18:22. "Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."

Acest fapt este imposibil, conform mărturiei din 1Timotei 6:16:

"singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu l-a văzut (aşadar nici Avraam), nici nu-l poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin." - textul este clar, nu numai că nici un om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu, DAR NICI NU-L POATE VEDEA.

Preoţii sus numiţi, crezându-se mai înţelepţi decât erau, au eliminat cuvântul înger, nu numai aici, ci şi în alte locuri. Aşa a apărut prima modificare, de care masoreţii nu au ştiut nimic.

Masoreţii ştiau de o altă modificare. Ştiau că iniţial textul era: "Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; dar Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."

A doua modificare, care era mai recentă de timpul masoreţilor şi era ştiută de masoreţi, s-a făcut deoarece se considera înjositor față de Dumnezeu ca să stea în fața lui Avraam; aşa că soferimii au modificat textul din nou, în aşa fel ca Avraam să stea în faţa lui Dumnezeu.

Aşa s-a ajuns la textul:

Geneza 18:22. "Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi Avraam stătea încă înaintea lui Iehova."

Graţie notei din Masora, putem face încă un pas spre adevărata formă textuală a textului ebraic antic:

Geneza 18:22. "Şi bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodoma; şi îngerul lui Iehova stătea încă înaintea lui Avraam."

A se vedea nota de subsol de la New International Version:
New International Version Genesis 18:22 The men turned away and went toward Sodom, but Abraham remained standing before the LORD. d 22 Masoretic Text; an ancient Hebrew scribal tradition but the LORD remained standing before Abraham

Mai jos anexez o scrisoare pe care am trimis-o unui grup în speranţa că mă pot ajuta în găsirea unui manuscris care ar putea elucida anumite lucruri ce au fost complicate de scribii evrei premasoretici:
 -------------------------------------------------------------------------------

"V-am contactat în speranţa că mă puteţi ajuta. Am deosebita onoare a mă adresa Dumneavoastră, în speranţa că voi putea găsi răspuns la verificarea unei ipoteze, pentru cititorii blogului meu, denumit Biblia Antică. Lucrez la un vast proiect biblic din 2013 (Biblia Antică Ante-Niceeană) şi mai am un manuscris de verificat. Am apelat la diverşi specialişti şi nu cunosc textul manuscrisului. Acest manuscris se numeşte Pentateuhul din Derbent, după oraşul în care a fost descoperit. Derbent este un oraş din Daghestan. Conţine cele cinci cărţi ale lui Moise (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul) şi a fost copiat în anul 604. Manuscrisul a fost descoperit în anul 1843 de către un evreu karait şi a fost cumpărat de către fosta Bibliotecă Ţaristă din Sankt peresburg unde se află şi în prezent. Textul din manuscris nu conţine vocale şi este un text mai vechi decât textul numit “Masoretic”. Cei care l-au cercetat susţin că în unele privinţe nu este de acord nici cu Textul Masoretic, nici cu textul Septuagintei (LXX). Din păcate nu am mai multe informaţii despre el. Comunitatea evereiască care l-a păstrat a fost la origini strămutată din Persia în Sciţia - Derbent aflându-se în Vechea Sciţie, cucerită mai apoi de către parţi şi apoi perşi, care au dus în Sciţia triburi de khazari şi colonişti evrei. Deci coloniştii evrei au adus manuscrisul din Persia. „Imperiul Sasanid sau Imperiul Persan Sasanid ('Ērānshahr' sau 'Ērān' în persana medievală) a fost ultimul imperiu persan preislamic condus de dinastia sasanidă între 224 și 651. În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de arabi. Imperiul Sasanid, succedând Imperiul part, a fost o putere în Asia Centrală și Orientul Apropriat, amenințând granița romano-bizantină timp de aproximativ 400 de ani.” Wikipedia

Mă interesează ÎN MOD SPECIAL acest manuscris vechi, deoarece o notă din Masora (masora înseamnă comentarii) spune că textul original din Geneza 18:22 a fost modificat. Acest fapt este curios. De unde au ştiut masoreţii acest lucru? Au existat mai multe versiuni şi pe timpul lor sau din comentariile anumitor cărţi vechi? Având această notă din Mosora, vreau să verific dacă nu cumva Pentateuchul acesta are o altă redare aici, dacă nu cumva aici există redarea "dar îngerul Domnului stătea tot înaintea lui Avraam".

Preocupările mele ţin de verificarea acurateţii redării textului. Pentru liniştea mea şi a altora care susţin că avem nevoie de mărturiile celor mai vechi manuscrise, vreau să mă asigur că textul pe care îl citesc, este cel original, nu unul "botezat" de diverşi scribi sau traducători.

De ce chestionez redarea actuală? Fiindcă ştiu că a greşi este omeneşte. Şi deseori nici nu ne dăm seama, fiindcă avem prea mare încredere în sursele noastre. Eram în clasa a VIII, la ora de matematică. Profesoara se străduia din greu să armonizeze rezultatul ei cu rezultatul oficial, arătat în cartea de matematică. Nu se potrivea. A doua zi, la urmatoarea oră, ne-a comunicat, că rezultatul arătat în carte, este greşit.

În urmă cu câţiva ani, căutam o strada, în oraşul Constanţa. Adresa mi-a fost data de patroana mea. Eram trimis ca delegat şi trebuia să ajung la adresa dată de firma care m-a trimis. Strada era de negăsit. Abia dupa câteva luni, am aflat că ceea ce căutam era de fapt în oraşul Cluj. În loc de oraşul Cluj, mi s-a scris oraşul Constanţa. În ambele cazuri, sursele erau foarte-foarte demne de încedere. Şi exemplele ar putea continua.

De exemplu, o enigmă a ortodoxiei în Romania este că a fost o perioadă când toţi românii au fost catolici – şi bănuiesc că foarte puţini ştiu lucrul acesta, crezând că au fost ortodocşi din strămoşi în strămoşi. S-a pus problema de când sunt românii ortodocşi, enigmă rezolvată de nişte cronicari ortodocşi bulgari.

Din relatările unor istorici ortodocşi bulgari, aflăm că în secolul al XIII-lea vlahii, adică românii, au fost de rit romano-catolic şi citeau în limba latină. Prin deducţie, putem spune că citeau Biblia Vulgata (scrisă într-o latină evoluată, vorbită de popor) editată de Ieronim sau o Biblie mai veche, numită Vetus Latina (pe care a revizuit-o Ieronim) sau chiar o versiune autohtonă.

Interesant de remarcat de la aceşti cronicari următoarele: Ţarul Yvan Asen Belgun al II-lea al Bulgariei a domnit între anii 1218-1241 peste bulgari, slavi, cumani şi valahi (români). În 1232 el rupe relațiile cu papalitatea, mânios că nu a fost acceptat ca ţar - "împărat", ci doar ca "rege”. De origine bulgaro-turc după tată şi vlah după mamă, Asen Belgun, a trecut în Valahia (în amândouă: Muntenia şi Moldova) şi le-a cucerit. Se mai vede că popii fruntaşi ortodocşi l-au instigat, şi e posibil că ideea de a le tăia limba românilor dacă citesc latineşte, tot de la ei vine.

Într-o carte tipărită în 1844 în limba bulgară, întitulată Ţarstvenic, se spune:
„S-au însemnat în nişte cărţi vechi scrise de mână că, după reposarea patriarhului bulgar, Sfântul Ioan carele a ridicat pe Asan la împărăţie, a chemat Asan dela Ohrida pe părintele Teofilact, a luminat şi a curăţit toată Bulgaria de eresurile de cari multe se aflau atunci în ea.

După aceea a invitat pe împăratul Asan de a trecut în Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul roman, care pe atunci domnea în ea; şi Asan s-a dus şi a supus amândouă Valahiile sub stăpânirea sa, şi a silit pe Valahi, cari până atunci citeau în limba latină, să lese mărturisirea romană, şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară, şi a poruncit ca celui ce va citi în limba latină să i se taie limba, şi de atunci Valahii au început a citi bulgăreşte”.

De aici apare şi zicala veche: "Îţi taie popa limba" pe care academicianul Virgil Enătescu o comentează astfel "Să nu uităm că a fost o perioadă când, pentru a fi rupţi de Bizanţ, de originile noastre latine, a fost impusă limbă slavă. Chiar, mai mult, ne-a fost impus un alfabet, cel chirilic şi nu ştiu unde, şi nu ştiu cum toate documentele, toate scrierile de peste o mie de ani în care au existat şi dispute religioase şi dispute administrative scrise în limba latină s-au evaporat, au dispărut. Ceea ce ne-a rămaş, de atunci, ca amintire este expresia care, se pare, că a avut un suport real: “Îţi taie popa limba”.

Cronicarul bulgar Paisie de la Manastirea Athosului nota în a sa carte istorică, numită «Istoria slavo-bulgară» din 1762 că ţarul (împăratul) Bulgariei Yvan Asen Belgun al II-lea "a poruncit vlahilor (numele vechi al vorbitorilor de limba latina din Europa de Sud-Est), care până atunci citeau în limba latinească, să lepede legea romană şi să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară. Şi a poruncit: Care va citi în limba latină, să i se taie limba! Şi aşa vlahii au primit de atunci legea ortodoxă şi au început să citească bulgăreşte".

Dimitrie Cantemir, Principele Moldovei, scria: „înainte de sinodul dela Florenţa, Moldovenii, după exemplul celorlalte naţii cari îşi trăgeau limbile lor din graiul roman, întrebuinţau literile latine.

Dar fiindcă în acel sinod mitropolitul Moldovei trecuse în partea Latinilor, urmaşul său Teoctist, diaconul lui Marcu Efesianul, de neam bulgar, pentru a desrădăcina cu atât mai mult din Moldova sămânţa catolicismului şi să ridice totdeauna tinerilor putinţa de a ceti sofismele Latinilor, a încredinţat pe Alexandru-cel-Bun că, nu numai să surgiunească din ţară pe oamenii de altă credinţă, ci să scoată şi literile latine din toate scrierile şi cărţile, şi să întoarcă în locul lor pe acele slavone.” (Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, redactată în 1716). Un cronicar ungur, Simon de Keza, scrie că secuii venind în Ardeal şi amestecându-se cu vlahii, au preluat alfabetul acestora. Vlahii din Ardeal, nefiind sub stâpânirea bulgarilor, nu au fost afectaţi de decret. Secuii din Ardeal aveau un alfabet runic adus de unde au veniti, pe care l-au abandonat şi au preluat alfabetul latin de la vlahii ardeleni, fiind unul mai practic. Speriaţi de procesele de catolicizare şi maghiarizare forţată, o parte din liderii vlahi de aici au emigrat în Moldova - la vecinii lor vlahi ortodocşi - cu tot cu populaţia peste care guvernau. Aici au folosit acest aflabet până pe timpul lui Alexandru Cel Bun, care l-a interzis, din considerente politico-religioase ortodoxe, aşa cum aţi putut citi în Descriptio Moldaviae, redactată în 1716, de fostul voievod moldovean Dimitrie Cantemir, refugiat în Rusia, după rebeliunea armată eşuată faţă de turci.

Prin urmare se naşte o întrebare: Având în vedere că trăim într-o lume imperfectă, cât de sigure pot fi uneori sursele foarte demne de încredere? Şi având în vedere imperfecţiunea celor ce au tradus Biblia, cât de mult trebuie să ne punem încrederea în traducătorii şi copistii Bibliei? Errare humanum est.

Înapoi la enigmele din textul ebraic actual, veritabile noduri gordiene:

O relatare din Talmud (după o sursă ortodoxă), spune că în curtea celui de al doilea Templu din Ierusalim au fost găsite trei manuscrise diferite cuprinzând Tora - cărtile scrise de Moise, având diferenţe între ele (scribii nefiind atunci atât de scrupuloşi ca astăzi); diferenţele dintre cele trei versiuni au fost uniformizate în urma unor adunări ale celor înţelepţi. Altfel spus, din trei versiuni diferite s-a făcut o singură versiune. Se pune întrebarea fundamentală “Oare cât de corect?”.

Se spune că Septuaginta (LXX) originală a fost prima traducere a Torei într-o altă limbă, iniţiată de Dimitrie din Phaleron, bibliotecarul şef al regelui Ptolemeu II Philadelphus din Egiptul ptolemaic. Traducerea Torei a fost efectuată în 72 de zile, fiind terminată în ziua de 8 Tebet (decembrie-ianuarie) a anului 250 BC, devenită zi de doliu şi post la evreii care au dezagreat iniţiativa şi traducerea care a urmat, deorece textele nu au putut fi traduse aşa cum ar fi trebuit.

Existenţa unor modificări chiar semnificative a textelor din versiunea greacă Septuaginta reiese şi din mărturiile timpurii, după cum urmează:

O sursă din perioada talmudică, numită Mesechta Sofrim spune: "Ziua [în care Tora a fost tradusă în greacă pentru împăratul Ptolemeu] a fost la fel de dificilă pentru poporul evreu ca și ziua în care au venerat vițelul de aur, pentru că Tora nu a putut fi tradusă suficient de bine."

O altă sursă, Meghilat Taanit, din aproximativ aceeași perioadă spune: "În ziua de 8 Tevet a fost realizată traducerea Torei în greacă în zilele împăratului Ptolemeu și întunericul a coborât asupra lumii timp de trei zile."

Episcopul AMBROZIU DE MILAN, 330-397, Exaemeron III, 5, 20, este critic referitor la textul tradus de cei LXX şi cunoaşte mai multe locuri schimbate: "Putem constata cu ușurință că cei LXX de traducători ai textelor Scripturii în grecește au făcut numeroase adăugiri la textul ebraic și foarte multe completări pe alocuri."

Găsim nişte lucruri tulburătoare în opera unui poliglot şi om de cultură eminent, evreu de origine, Episcopul EPIFAN DE SALAMINA (310-403), De Mensuris et Ponderibus III, PG 43, col 242, care ne spune cu nonşalanţă că traducătorii de la LXX fie au eliminat, fie au adăugat anumite cuvinte.

"Un număr de 72 de oameni, în partea de sus a insulei Pharos, în fața Alexandriei, în 36 de căsuțe, închiși de la răsăritul soarelui până la apus, când venea seara, erau transportați în 36 de bărci la palatul lui Ptolemeu Philadelphus. Luau cina cu el și mergeau la culcare doi căte doi în 36 de camere. Toate acestea erau pentru a evita sa se sfătuiască între ei și astfel, de la începutul și până la sfârșitul lucrului să traducă fără nicio intervenție străină.

Ptolemeu despre care este vorba, construise cele 36 de căsuțe pe partea cealaltă a apei, pe o insulă, și-i închisese pe traducători doi câte doi, după cum am spus, iar cu ei închisese de asemenea și doi sclavi pentru a le pregăti mesele și a fi în slujba lor, precum și niște stenografi. În aceste căsuțe, în loc să spargă ferestre în pereți, a deschis pe acoperiș ceea ce se numește lucarne (mici ferăstruici). În aceste condiții, închiși cu cheia de dimineața până seara, au înfăptuit traducerea. Fiecărei perechi îi era atribuită o carte, de pildă, Facerea lumii, unei perechi; Ieșirea copiilor lui Israel, unei alte perechi; Leviticul, unei alteia și așa mai departe. Astfel au fost traduse cele 27 de cărți, proverbe și sentințe, 22, dacă numărăm după alfabetul evreilor... Când lucrarea a fost isprăvită, regele s-a așezat pe un tron înalt, 36 de lectori s-au așezat pe pământ având în mâini cele 36 de copii ale fiecărei cărți, un altul având în mână o copie a versiunii ebraice corespunzătoare. Un cititor citea, ceilalți urmăreau: nu s-a aflat nicio diferență și printr-o minune nemaipomenită a lui Dumnezeu s-a văzut că a fost datorită darului Duhului Sfânt că acești oameni au fost întru toate în acord în traducere, acolo unde era adăugat un cuvânt, toți erau unanimi, iar acolo unde trebuia înlăturat un cuvânt, cu toții îl înlăturau în perfect acord; ceea ce înlăturau era inutil, iar ceea ce adăugau era necesar. Pentru a vă face să înțelegeți ceea ce vă spun, adică faptul că au tradus într-un mod impecabil, datorită unei intervenții divine și în acord cu Duhul Sfânt, în mod unanim, fără divergențe între ei, vă voi demonstra în puține cuvinte, pentru ca apoi, fiind bine informați și convinși, să aprobați afirmațiile mele... Să știți deci, într-un cuvânt, că în acordul lor pentru a adăuga, pretutindeni unde acești traducători au adăugat, acest lucru s-a făcut cu mare iscusință în vederea instruirii și învățăturii popoarelor care într-o zi vor trebui să vină la credința în Dumnezeu și la moștenirea vieții a cărei izvor sunt cuvintele Vechiului și al Noului Testament... Trebuie să dăm mai multe detalii despre toate aceste subiecte; cunoașterea acestor personaje vă va fi utilă... și vă va dezvălui numele fiecăruia, originea, data, familia lor și cum au ajuns să lucreze la această traducere. Primii care au tradus Sfânta Scriptură din ebraică în grecește erau 72 și au înfăptuit această primă traducere sub Ptolemeu Philadelphus; au fost aleși din cele 12 triburi ale lui Israel, câte șase din fiecare trib, după cum scrie Ariste în lucrarea sa."

Să ne uităm încă odată la ce s-au pretat aceşti scribi: "... acolo unde era adăugat un cuvânt, toți erau unanimi, iar acolo unde trebuia înlăturat un cuvânt, cu toții îl înlăturau în perfect acord; ceea ce înlăturau era inutil, iar ceea ce adăugau era necesar. (...)  Să știți deci, într-un cuvânt, că în acordul lor pentru a adăuga, pretutindeni unde acești traducători au adăugat, acest lucru s-a făcut cu mare iscusință în vederea instruirii și învățăturii popoarelor (...).

Este posibil ca una dintre aceste modificări să fi fost făcută pentru a contracara posibila interpretare în sens politeist a Torei. Astfel îngerii au fost reduşi la stadiul de epifanii (revelaţii) ale Dumnezeirii în speranta că astfel nu vor fi venerati ca divinităţi, după cum era practica la păgâni.

Iată de ce mă interesează Pentateuhul din Derbent, Daghestan, aflat acum la ruşi în Sankt Petersburg. Fiind un manuscris foarte vechi, premasoretic, vreau să văd dacă nu cumva are următoarea redare de mai jos. Mă gândesc, că poate aveţi fraţi în Rusia şi ar putea verifica acel manuscris.

Toate cele bune!

---------------------------------------------------------------------------------

Geneza 18 - O ipoteză

1. Îngerii lui YHWH i s-au arătat la stejarii lui Mamre, pe când el şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei.

2. El a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor, de la uşa cortului, şi s-a plecat până la pământ.

3. Apoi a zis: "Domnul meu (Adonai), dacă am căpătat favoare în ochii vostrii, nu treceţi, rogu-vă, pe lângă robul vosru.

4. Îngăduiţi să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.

5. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru." "Fă cum ai zis", i-au răspuns ei.

6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara, şi a zis: "Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte."

7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă.

8. Apoi a luat unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi le-a slujit până ce au mâncat.

9. Atunci ei i-au zis: "Unde este nevasta ta, Sara?" "Uite-o în cort", a răspuns el.

10. Unul dintre ei a zis: "La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu." Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.

11. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor.

12. Sara a râs în sine, zicând: "Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu (adoni), bărbatul, de asemenea, este bătrân."

13. Îngerul lui YHWH a zis lui Avraam: "Pentru ce a râs Sara, zicând: "Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?"

14. Este oare ceva prea greu pentru Dumnezeu (Biblia Vulgata-Ieronim)? La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu."

15. Sara a tăgăduit şi a zis: "N-am râs!" Căci i-a fost frică. Dar el a zis: "Ba da, ai râs!"

16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.

17. Atunci îngerul lui YHWH a zis: "Să ascund eu oare de Avraam ce am să fac?…

18. Căci Avraam va ajunge negreşit un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.

19. Căci eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Dumnezeu să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit"…

20. Şi îngerul lui YHWH a zis: "Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.

21. De aceea mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti."

22. Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea îngerului lui YHWH.

23. Avraam s-a apropiat şi a zis: "Vei nimici tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?

24. Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?

25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de tine aşa ceva! Departe de tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?"

26. Şi îngerul lui Iehova a zis: "Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor."

27. Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc doamne (adonai), eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.

28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?" Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni."

29. Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: "Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni." Şi îngerul lui lehova a zis: "N-o voi nimici pentru cei patruzeci."

30. Avraam a zis: "Să nu te mânii, doamne (adonai), dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni." Şi îngerul lui YHWH a zis: "N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni."

31. Avraam a zis: "Iată, am îndrăznit să vorbesc, doamne (adonai). Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni." Şi îngerul lui YHWH a zis: "N-o voi nimici, pentru cei douăzeci."

32. Avraam a zis: "Să nu te mânii, doamne (adonai), dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni." Şi îngerul lui YHWH a zis: "N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni."

33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, îngerul lui YHWH a plecat. Şi Avraam s-a întors la locuinţa lui." 

----------------------------------------------------------------------------------

Iată de ce eu mă gândesc că textul din Geneza 19:24 ar fi putut suna la origini, în felul următor:

Geneza 19:24. Atunci îngerul lui Iehova a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Iehova din cer. 

Deci, ar fi doar un singur Iehova, Dumnezeu, Tatăl ceresc.