Unor prieteni de ai mei, le este ciudă că nu le susţin părerea şi anume, că Dumnezeu va chinui etern pe păcătoşii care nu se pocăiesc. Eu nu cred aşa ceva deoarece am convingerea că Dumnezeu nu este sadic. Dacă Dumnezeu ar face aşa ceva ar fi un Dumnezeu sadic. Ateii spun asta, eu doar spun părerea lor, ca să vedeţi şi o astfel de părere. Şi eu cred că ateii au dreptate, o astfel de fiinţă ar fi sadică.
Ce înseamnă a fi sadic?
Iată ce spune DEX-ul
SÁDIC, -Ă, sadici, -ce, adj.
(Despre oameni; adesea substantivat) Care chinuiește sau torturează pe
cineva din plăcerea bolnăvicioasă de a-l vedea suferind; (despre
acțiunile, caracterul etc. oamenilor) plin de sadism; crud. – Din fr. sadique.
Că Dumnezeu nu este sadic, este
opinia Bibliei.
Romani 6:23 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
23 Fiindcă plata păcatului este moartea (şi nu chinul cum ar vrea Satana şi voi), dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.
Şi acum vedeţi ce se întâmplă la judecata viitoare (adică după înviere), căci textul următor vorbeşte de judecată, nota bene:
Biblia în versiunea lui Cornilescu Evrei 10:27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Biblia în versiunea Ortodoxă Evrei 10:27 Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
Biblia în versiunea Baptistă Evrei 10:27 ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu.
Aici textul grec spune aşa:
"ci doar o asteptare înfricoşată a judecăţii (kriseos) şi a focului (kai pyros) zelos (zelos) care va mânca (esthiein) pe cei răzvrătiţi (tous hypenatious).
Întrebare: De ce va fi mistuire şi nu chinuire la judecată?
Răspuns:
Fiindcă Dumnezeu nu este un sadic în gândire şi nici în acţiune.
Cornilescu Evrei 12:29 fiindcă Dumnezeul nostru este "un foc mistuitor".
Ortodoxă Evrei 12:29 Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".
Baptistă Evrei 12:29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor"
De
ce nu scrie că Dumnezeu este un foc chinuitor? Fiindcă e normal la cap,
numai nişte bolnavi mintali ar putea chinui pe cineva veşnic. Nici chiar voi nu aţi putea face asta, dacă v-ar cere cineva! Însăşi firea noastră se îngrozeşte de aşa ceva. Mă refer la oamenii care gândesc şi nu înghit. Păi gândiţi-vă!
Ar putea un tată să-şi chinuie etern un copil, oricât de rău ar fi fost el? Eu cred că nu. Şi atunci, de ce îi puneţi în seama lui Dumnezeu aşa ceva? Oare el nu este Tatăl tuturor oamenilor? Nu aşa zicem în rugăciunea "Tatăl nostru"?
Luca 16:19-31 este un text fals, care contrazice multe versete, de exemplu Daniel 12:2.
How the scholars seeing this:
"Some hold that the story, in its entirety, can be attributed to Jesus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266-7) while others consider it as a pre-Christian tale attributed to Jesus (Bultmann 1963, 203), later Apocryphal interpolation (the entire story, Cairus 2006, 35-45) or Lucan redaction (Drury, 159-60)."
For example, the so called APOSTLES' CREED was written in Greek
language, around 135 AD in Rome as a synthesis of what the apostles
believed, to oppose the virulent pseudo-christian Gnostic sects.
The Apostles’ Creed is the earliest known extra-biblical Christian creed. The idea of God as a trinity, Christ’s descending in hell, the immediate after-death judgement and the endless torment of the sinners is not hinted. In Italy and Gaul, in the fifth century, the phrase “he descended into hell” came into the creed.
Reconstruction:
“I believe in God, the Father All-powerful; and in Jesus Christ, his only begotten Son, our Lord, who was born of the Virgin Mary by the Holy Spirit, was crucified under Pontius Pilate, buried in the grave, rose from the dead on the third day, ascended to the heavens, and sits on the right hand of the God Father All-powerful; whence he will come, to judge the living and the dead: and in the Holy Spirit; the holy church; the remission of sins; and the resurrection of the flesh.”
Credo in Deum, Patrem omnipoténtem
(pantokratora - Hippolytus and Marcellus),
creatórem cæli et terræ.
Et in Iesum Christum,
Fílium eius únicum,
Dóminum nostrum,
qui concéptus est de Spíritu Sancto,
natus ex María Vírgine,
passus sub Póntio Piláto,
crucifíxus, mórtuus et sepúltus,
(descéndit ad ínferos, - from Rufinus (Aquileia) 404, Hippolytus c. 215 and Marcellus 340 don't mention it)
tértia die resurréxit a mórtuis,
ascéndit ad cælos,
sedet ad déxteram Dei Patris omnipoténtis,
inde ventúrus est iudicáre vivos et mórtuos.
Credo in Spíritum Sanctum,
sanctam Ecclésiam (cathólicam - Rufinus, Hippolytus and Marcellus don't mention it),
sanctórum communiónem,
remissiónem peccatórum,
carnis (sarkos - Hippolytus and Marcellus) resurrectiónem,
[et] vitam ætérnam. Amen.
"Some hold that the story, in its entirety, can be attributed to Jesus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266-7) while others consider it as a pre-Christian tale attributed to Jesus (Bultmann 1963, 203), later Apocryphal interpolation (the entire story, Cairus 2006, 35-45) or Lucan redaction (Drury, 159-60)."
"The story seems abrupt in its present place (Reiling
and Swellengrebel, 569-70). Aecio Cairus argues for,
while excluding 16:19-31, a smooth transition from 16:18
to 17:1 (Cairus, 43). He sees vv. 19-31 as an interruption of
the flow and that 17:1-2 belongs “to the same condemnation of Pharisaic
doctrine introduced in 16:15-17” (Marshall, 632)."
Daniel Berchie, Samson Dakio, Luke 16:19-31: Intermediate State of the Soul
Cum văd savanții:
„Unii susțin că povestea, în totalitatea ei, poate fi atribuită lui Isus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266- 7), în timp ce alții o consideră o poveste pre-creștină atribuită lui Isus (Bultmann 1963, 203), o Apocrifă mai târziu
interpolată (întreaga poveste, Cairus 2006, 35-45) sau Lucan redacti (Drury, 159-60). "
„Povestea pare bruscă în locul ei actual (Reiling
și Swellengrebel, 569-70). Aecio Cairus susține că,
excluzând 16: 19-31, este o tranziție lină de la 16:18
la 17: 1 (Cairus, 43). El vede vv. 19-31 ca întrerupere a fluxului și faptul că 17:1-2 aparține „aceleiași condamnări a doctrinei fariseice introdusă în 16: 15-17” (Marshall, 632). "
Daniel Berchie, Samson Dakio, Luca 16: 19-31: Starea intermediară a sufletului
Alte dovezi:
„Unii susțin că povestea, în totalitatea ei, poate fi atribuită lui Isus (Bauckham 1991, 45; Marshall, 634; Blomberg, 203-5; Jeremias 1972, 186; Fitzmyer 1985, 1127; Hock, Vol. 4, 266- 7), în timp ce alții o consideră o poveste pre-creștină atribuită lui Isus (Bultmann 1963, 203), o Apocrifă mai târziu
interpolată (întreaga poveste, Cairus 2006, 35-45) sau Lucan redacti (Drury, 159-60). "
„Povestea pare bruscă în locul ei actual (Reiling
și Swellengrebel, 569-70). Aecio Cairus susține că,
excluzând 16: 19-31, este o tranziție lină de la 16:18
la 17: 1 (Cairus, 43). El vede vv. 19-31 ca întrerupere a fluxului și faptul că 17:1-2 aparține „aceleiași condamnări a doctrinei fariseice introdusă în 16: 15-17” (Marshall, 632). "
Daniel Berchie, Samson Dakio, Luca 16: 19-31: Starea intermediară a sufletului
Alte dovezi:
The Apostles’ Creed is the earliest known extra-biblical Christian creed. The idea of God as a trinity, Christ’s descending in hell, the immediate after-death judgement and the endless torment of the sinners is not hinted. In Italy and Gaul, in the fifth century, the phrase “he descended into hell” came into the creed.
Reconstruction:
“I believe in God, the Father All-powerful; and in Jesus Christ, his only begotten Son, our Lord, who was born of the Virgin Mary by the Holy Spirit, was crucified under Pontius Pilate, buried in the grave, rose from the dead on the third day, ascended to the heavens, and sits on the right hand of the God Father All-powerful; whence he will come, to judge the living and the dead: and in the Holy Spirit; the holy church; the remission of sins; and the resurrection of the flesh.”
Credo in Deum, Patrem omnipoténtem
(pantokratora - Hippolytus and Marcellus),
creatórem cæli et terræ.
Et in Iesum Christum,
Fílium eius únicum,
Dóminum nostrum,
qui concéptus est de Spíritu Sancto,
natus ex María Vírgine,
passus sub Póntio Piláto,
crucifíxus, mórtuus et sepúltus,
(descéndit ad ínferos, - from Rufinus (Aquileia) 404, Hippolytus c. 215 and Marcellus 340 don't mention it)
tértia die resurréxit a mórtuis,
ascéndit ad cælos,
sedet ad déxteram Dei Patris omnipoténtis,
inde ventúrus est iudicáre vivos et mórtuos.
Credo in Spíritum Sanctum,
sanctam Ecclésiam (cathólicam - Rufinus, Hippolytus and Marcellus don't mention it),
sanctórum communiónem,
remissiónem peccatórum,
carnis (sarkos - Hippolytus and Marcellus) resurrectiónem,
[et] vitam ætérnam. Amen.
De exemplu, așa-numitul CREDEU APOSTOLIC a fost scris în limba greacă, în jurul anului 135 d.Hr., la Roma, ca sinteză a ceea ce credeau apostolii, pentru a se opune sectelor pseudo-creștine gnostice virulente.
Crezul Apostolilor este cel mai vechi crez creștin extra-biblic cunoscut. Ideea unui Dumnezeu ca o trinitate, coborârea lui Christos în iad, judecata imediată după moarte și chinul nesfârșit al păcătoșilor nu sunt sugerate. În Italia și în Galia, în secolul al V-lea, expresia „a coborât în iad” a intrat în crez.
Reconstrucţie:
„Cred în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic; și în Iisus Christos, singurul său Fiu născut, Domnul nostru, care s-a născut din Fecioara Maria de la Duhul Sfânt, a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, îngropat în mormânt, a înviat din morți în a treia zi, s-a înălțat la ceruri, și se așază la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl Atotputernic; de unde va veni, pentru a judeca pe vii și pe morți: și în Duhul Sfânt; biserica sfântă; iertarea păcatelor; și învierea trupului.”
Crezul Apostolilor este cel mai vechi crez creștin extra-biblic cunoscut. Ideea unui Dumnezeu ca o trinitate, coborârea lui Christos în iad, judecata imediată după moarte și chinul nesfârșit al păcătoșilor nu sunt sugerate. În Italia și în Galia, în secolul al V-lea, expresia „a coborât în iad” a intrat în crez.
Reconstrucţie:
„Cred în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic; și în Iisus Christos, singurul său Fiu născut, Domnul nostru, care s-a născut din Fecioara Maria de la Duhul Sfânt, a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, îngropat în mormânt, a înviat din morți în a treia zi, s-a înălțat la ceruri, și se așază la dreapta lui Dumnezeu, Tatăl Atotputernic; de unde va veni, pentru a judeca pe vii și pe morți: și în Duhul Sfânt; biserica sfântă; iertarea păcatelor; și învierea trupului.”
Credo in Deum, Patrem omnipoténtem
(pantokratora - Hippolytus și Marcellus),
creatórem cæli et terræ.
Et in Iesum Christum,
Fílium eius únicum,
Dóminum nostrum,
qui concéptus este de Spíritu Sancto,
natus ex María Vírgine,
passus sub Póntio Piláto,
crucifíxus, mórtuus et sepultus,
(descéndit ad ínferos, - din Rufinus (Aquileia) 404, Hippolytus c. 215 și Marcellus 340 nu menționează)
tértia die resurréxit a mórtuis,
ascendit ad cælos,
sedet ad déxteram Dei Patris omnipoténtis,
inde ventúrus est iudicáre vivos et mórtuos.
Credo in Spíritum Sanctum,
sanctam Ecclésiam (cathólicam - Rufinus, Hippolytus și Marcellus nu menționează),
sanctórum communiónem,
remissiónem peccatórum,
carnis (sarkos - Hippolytus și Marcellus) resurrectiónem,
[et] vitam ætérnam. Amin.
(pantokratora - Hippolytus și Marcellus),
creatórem cæli et terræ.
Et in Iesum Christum,
Fílium eius únicum,
Dóminum nostrum,
qui concéptus este de Spíritu Sancto,
natus ex María Vírgine,
passus sub Póntio Piláto,
crucifíxus, mórtuus et sepultus,
(descéndit ad ínferos, - din Rufinus (Aquileia) 404, Hippolytus c. 215 și Marcellus 340 nu menționează)
tértia die resurréxit a mórtuis,
ascendit ad cælos,
sedet ad déxteram Dei Patris omnipoténtis,
inde ventúrus est iudicáre vivos et mórtuos.
Credo in Spíritum Sanctum,
sanctam Ecclésiam (cathólicam - Rufinus, Hippolytus și Marcellus nu menționează),
sanctórum communiónem,
remissiónem peccatórum,
carnis (sarkos - Hippolytus și Marcellus) resurrectiónem,
[et] vitam ætérnam. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu