Am găsit o
versiune a Bibliei, în care textul de la Geneza 4:26 este diferit faţă de ce
avem noi în versiunea lui Cornilescu:
VDC Geneza 4:26. Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele
Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului.
Versiunea la care mă refer este International
Standard Version:
Seth also
fathered a son, whom he named Enosh. At that time, profaning the name of the
LORD began.
Traducerea: De asemenea, Seth a născut un fiu, pe care l-a numit Enoş. În acel timp începu profanarea numelui DOMNULUI.
În treacăt fie spus, textul acesta (din ISV) se
potriveşte cu contextul acelor vremi, în care oamenii au fost foarte răi,
nesimţiţi; din contră, dacă mergem pe filiera redării agreate de Cornilescu,
acei oameni parcă sunt pioşi...
Un rabin mi-a răspuns la această nedumerire, dându-mi următorul răspuns “În Geneza 4:26,
cuvântul הוחל (”huchal”) face ca ambele variante să fie posibile. Cuvântul
poate proveni fie de la verbul לחלל (”leħalel”) — ”a profana”, cât și de la
cuvântul תחילה (”tħila”) — ”început”. Comentatorii clasici menționează ambele
variante de interpretare."
Mă întreb, ce ar trebui să facem în asemenea cazuri? Oare contexul nu este hotărâtor?
O caracteristică a oamenilor răi este că vorbesc (înjură, înjosesc) şi se comportă foarte urât, nu mumai faţă de semenii lor, ci şi faţă de Dumnezeu. Potopul a fost toacmai pentru a pedepsi aceste fape urâte.
Versetele următoare sunt relevante:
Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Selomit, fata lui Dibri din semintia lui Dan. (Lev.24:11)
"Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit sa-si puna mainile pe capul lui si toata adunarea sa-l ucida cu pietre. (Lev.24:14)
Si oamenii au fost dogoriti de o arsita mare si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii si nu s-au pocait ca sa-I dea slava. (Apoc.16:9)
Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor. (Apoc.16:11)
O grindina mare, ale carei boabe cantareau aproape un talant, a cazut din cer peste oameni. Si oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru ca aceasta urgie era foarte mare. (Apoc.16:21)
O caracteristică a oamenilor răi este că vorbesc (înjură, înjosesc) şi se comportă foarte urât, nu mumai faţă de semenii lor, ci şi faţă de Dumnezeu. Potopul a fost toacmai pentru a pedepsi aceste fape urâte.
Versetele următoare sunt relevante:
Fiul femeii israelite a hulit si a blestemat Numele lui Dumnezeu. L-au adus la Moise. Mama sa se numea Selomit, fata lui Dibri din semintia lui Dan. (Lev.24:11)
"Scoate din tabara pe cel ce a hulit; toti cei ce l-au auzit sa-si puna mainile pe capul lui si toata adunarea sa-l ucida cu pietre. (Lev.24:14)
Si oamenii au fost dogoriti de o arsita mare si au hulit Numele Dumnezeului care are stapanire peste aceste urgii si nu s-au pocait ca sa-I dea slava. (Apoc.16:9)
Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor. (Apoc.16:11)
O grindina mare, ale carei boabe cantareau aproape un talant, a cazut din cer peste oameni. Si oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru ca aceasta urgie era foarte mare. (Apoc.16:21)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu