Lunile anului
Câte luni are calendarul într-un an?
CALENDARUL GĂSIT ÎN CĂRŢILE BIBLIEI poate fi reconstituit, pe baza datelor ce le găsim aici.
Anul (ebr. Șana) ebraic avea 12 luni (conf. 1Regi 4:7; 1Cronici 27:1-15; Geneză 52:31; Ezechiel 32:1; Daniel 4:26).
Cele 12 luni ale anului biblic sunt: abib (nisan), zif (iyar), sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar;
În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea
an al regelui Ahasveros, au aruncat Pur, adica sorţul, înaintea lui Haman,
pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică
luna Adar. (Estera 3:7)
Estera 3:7 arată clar că încă din antichitate calendrul lumii avea 12 luni.
Calendarul biblic începea cu luna Nisan (Abib) - prima luna din an - şi se încheia
cu luna Adar, a doisprezecea luna din an.
Fiecare an a început primăvara în luna Abib (luna spicelor de orz) și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminile de pe cer, care să arate lunile, anotimpurile și anii.
Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu