Versete Biblice modificate de-a lungul timpului

 

Versete Biblice modificate de-a lungul timpului

 

Cum vă (mai) spuneam, există multe versete care trebuie clarificate. Există o opoziţie foarte dură a conservatorilor care, din păcate, văd ceva malefic în dorinţa normală a unora de a fi clarificate. Cineva m-a raportat de Fb – şi postarea a fost ştearsă – deoarece printre altele, am scris urmatoarele > „Uneori, din lipsă de argumente, criticii unor păreri se hazardează în a combate prin denigrare. Un astfel de exemplu întâlnim în sfera limbii maghiare, unde preoţii catolici au interzis folosirea cuvântului “szellet” (duh) pentru că în opinia lor cuvântul însemna “beşină”. Însă nici vorbă de aşa ceva, deoarece în limba maghiară cuvântul “beşină” este “fing”. Cuvântul “szellet”, derivă din cuvântul “szél”, care înseamnă “vânt”. Exact acest cuvânt îl avem şi în limba ebraică, unde “רוּחַ “ruach” înseană în prim plan “vânt” şi în al doilea plan “duh”. Păi atunci, pe acest considerent nu ar trebui folosit nici cuvântul ruach la evrei, pentru că ar însemna beşină. Ce ignoranţă, câtă prostie! Din această cauză Bibliile oficiale ale bisericilor tradiţionale ungureşti în limba maghiară n-au cuvântul “duh”, nici expresia “Duhul Sfânt”, având în schimb peste tot “suflet” în loc de duh şi “Sufletul Sfânt” în loc de Duhul Sfânt."

Un traducător maghiar mai apropiat de noi în timp, episcopul reformat Csia Lajos, neânţelegând episodul de controversă dintre traducătorii Bibliei Husite, numită şi "A Tatrosi Biblia" (Biblia de la Trotuş) şi preoţii catolici din acel timp (Büky 1986: 85–93. Hadrovics 1994: 101–103), a scris cu uimire:

„Că duhul și sufletul unei persoane sunt două realități separate nu trebuie dovedit niciunei persoane de altă limbă, doar celui maghiar. Și asta nu pentru că limba maghiară nu a avut două cuvinte pentru aceste două concepte din cele mai vechi timpuri; ci pentru că, dintr-un motiv de neînțeles, traducătorii Bibliei maghiare au tradus cele două nume ale celor două concepte în alte limbi cu un singur cuvânt maghiar, suflet, și astfel au provocat o confuzie în sufletul maghiar care cu greu ar putea fi corectată. (Lajos Csia: Psihologie biblică, pag. 122 - Editura Százszórszép, 1994)

Iată şi poziţia oficială a Bisericii Catolice din Ungaria acelui timp, luat din cronica superiorului franciscan Balázs Szalkay:

„În vremea aceea, doi bărbați scriitori din același oraș Kamenec, anume Tamás și Bálint, vorbind cu niște nebuni și femele, au scăpat în timp de noapte și s-au dus în Moldova, unde acei doi preoți, răspândind mai departe erezia menționată, au tradus scrierile ambelor legăminte în limba maghiară. Câtă și câtă erezie este în aceasta, pe care am citit-o și eu, nici măcar un mirean nu poate socoti... întrucât această vorbă este de Spiritus Sanctus, s-a tradus astfel: Duhul Sfânt” (citat: Cele patru evanghelii ale codexului München 1466). , p. 8 - Európa Könyvkiadó 1985)

Un blogger pe nume Medveczky László scria: "Nu simțim oare perversitatea situației, că Bibliile cu folosirea corectă a cuvintelor trebuie publicate în străinătate sau în ediții private, pentru că sunt încă persecutate acasă? Și este, de asemenea, trist că bisericile protestante, dar mai ales bisericile istorice, susțin deja poziția catolică pe această temă și nu vor să rezolve această situație.

„Originea și structura cuvintelor ebraice, grecești și maghiare corespund exact unele cu altele. Tocmai această împrejurare ridică o acuzație și mai gravă împotriva acelor teologi care nu „știu” să găsească cuvintele maghiare corespunzătoare pentru psükhe și pneuma”. (Lajos Csia - Psihologie biblică, pag. 183)

https://varadikaroli.hu/2023/01/05/lelek-vagy-szellem-hagyomany-vagy-korrektseg/

 

Situaţia din Ungaria nu este unică. În mod cert nu aşa sunau versetele pe care acum le citim modificate:

Matei 28:6  Nu este aici, pentru că a fost înviat [2], după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el.

7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat [3] dintre cei morţi. Şi, iată, el iese în calea voastră; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“.

[2] [3]  Verbul de la versetele 6 şi 7 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față așa-zisul „pasiv divin” care arată că Domnul Iisus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.

Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu. – există dovezi în acest sens în scrierile a doi episcopi care au participat la Conciliul de la Niceea, dar şi alte surse.

Luca 24:

6 Nu este aici, ci a fost înviat [2]. Amintiţi-vă cum v-a vorbit, pe când era încă în Galileea,

7 spunând: «Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit şi a treia zi să fie sculat»“.

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

9 Şi, întorcându-se de la mormânt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

[2] Verbul de la versetul 6 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față fiind așa-zisul „pasiv divin” care arată că Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl, iar la versetul 7 avem “să fie sculat” în loc de “să învie”.

În secolul II, din cauza persecuţiei, creştinii scriau codat, pentru a nu fi demascaţi. Ei foloseau o formă de scriere numită "nomina sacra", prin care numele şi anumite cuvinte erau prescurtate, pentru a nu le da persecutorilor motiv să confişte acele scrieri. Astfel cuvântul theos (dumnezeu) şi huios (fiul) era redus la două litere, marcate cu o bară (liniuţă) deasupra. După ce gnosticii au schimbat prima literă, făcând din huios (Fiul) theos (Dumnezeu), textul autentic a fost alterat serios şi astfel înţelegerea corectă a versetului a devenit neclară. Însă reânlocuind cuvântul Fiul, versetul redevine logic, cu un mesaj clar în context şi în armonie cu tot ce spune Evanghelia.

Ioan 1:1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Fiul era Cuvântul. - Se ştia de mult timp că fraza a fost modificată, fiind implicată o literă străină. Prin schimbarea unui cuvânt prescurtat scris în forma Nomina Sacra, fraza a primit cu totul alt sens:

În unele texte biblice vechi cuvântul Υἱός (Huios – adică Fiul), e scris prescurtat ca ΥΣ, aceasta fiind forma numită „nomina sacra”

La fel, cuvântul Θεός (Theos – adică Dumnezeu), este scris prescurtat ca ΘΣ, în forma nomina sacra.

Observaţi că ambele forme au litera Σ la final şi era necesară doar modificarea primei litere.

Tit 2:13 nu are theos, ci theou, ceea ce schimbă radical înţelegerea versetului.

Cu theos am avea înţelegerea “kaì epipháneian tē̂s dóxēs toû megálou theos kaì sōtē̂ros hēmō̂n Christoû Iēsoû”

Cu theou am avea înţelegerea “kaì epipháneian tē̂s dóxēs toû megálou theoû kaì sōtē̂ros hēmō̂n Christoû Iēsoû”

Care ar fi diferenţa?

La prima variantă am putea admite că este vorba de aceeaşi persoană, Mântuitorul Christos Isus, însă la a doua variantă înţelesul se modifică, întrând în context şi Dumnezeu (Tatăl), aşadar textul ne vorbeşte de două persoane.

Contextul biblic mai larg ne spune cine este Acel glorios:

Efeseni 1:17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei (gloriei), să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,

Construcţia textului din Tit 2:13 este similară cu cea din Iacov 1:1 la fraza având Dumnezeu – ambele versete având Θεοῦ şi nu Θεός,  totuşi aici nimeni nu înţelege ca şi cum ar fi vorba doar de o singură persoană.

1: 1 Ἰάκωβος Θεοῦ καὶ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ δοῦλος ταῖς δώδεκα φυλαῖς ταῖς ἐν τῇ Διασπορᾷ χαίρειν.

1: 1 Iakōbos Theou kai Kyriou Iēsou Christou doulos tais dōdeka phylais tais en tē Diaspora chairein.

VDC 1:1. Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!

Construcţii similare (cu theou şi nu cu theos) avem în Tit 1:4 şi 2Tesaloniceni 1:12, totuşi nimeni nu înţelege că ar fi vorba doar de o persoană:

Tit 1:4 Τίτῳ γνησίῳ τέκνῳ κατὰ κοινὴν πίστιν· χάρις καὶ εἰρήνη ἀπὸ Θεοῦ Πατρὸς καὶ Χριστοῦ Ἰησοῦ τοῦ Σωτῆρος ἡμῶν.

Tit 1:4 Titō gnēsiō teknō kata koinēn pistin; charis kai eirēnē apo Theou Patros kai Christou Iēsou tou Sōtēros hēmōn.

2Tesaloniceni 1:12 ὅπως ἐνδοξασθῇ τὸ ὄνομα τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ ἐν ὑμῖν, καὶ ὑμεῖς ἐν αὐτῷ, κατὰ τὴν χάριν τοῦ Θεοῦ ἡμῶν καὶ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ.

2Tesaloniceni 1:12 hopōs endoxasthē to onoma tou Kyriou hēmōn Iēsou en hymin, kai hymeis en autō, kata tēn charin tou Theou hēmōn kai Kyriou Iēsou Christou.

Indiferent dacă alegem sau nu punerea unei virgule, texul din Tit 2:13 ca şi cel din Iacov 1:1 este formulat identic (cu theou şi nu cu theos) şi vorbeşte de două persoane.

Tit 2:13 προσδεχόμενοι τὴν μακαρίαν ἐλπίδα καὶ ἐπιφάνειαν τῆς δόξης τοῦ μεγάλου Θεοῦ καὶ Σωτῆρος ἡμῶν Χριστοῦ Ἰησοῦ,

Tit 2:13 prosdechomenoi (aşteptând) tēn makarian (fericita) elpida (nădejde) kai (şi) epiphaneian (arătarea) tēs doxēs (slavei) tou megalou (marelui) Theou (Dumnezeu), kai (şi) Sōtēros (a Mântuitorului) hēmōn (nostru) Christou (Christos) Iēsou (Iesus),

Aşadar, textul real din greacă este:

Tit 2:13 aşteptând fericita nădejde, şi arătarea slavei marelui Dumnezeu, şi a Mântuitorului nostru Christos Iesus,

În textul de faţă, după cum vedem cuvântul soter (mântuitor) este articulat având sufixul –os, deci trebuie redat „a Mântuitorului”, nu cum a redat Dumitru Cornilescuşi cei de la EDCR simplu „Mântuitor” fără articol. Mântuitor ar fi corespunzător cu Soter, dar aici avem ceva mai mult, Soteros.

 

Acestea sunt doar câteva.

 

Este posibil ca traducătorii să nu sesizeze nişte nuanţe ale textului grecesc, fiind distraşi ad nauseam de "condiţionările culturale sau teologice" sau chiar obligaţi de superiori dura lex, sed lex să mergă pe ele, ca în cazul unui traducător baptist care scria unor traducători baptişti că ""din cauza presiunilor şi ameninţărilor făcute asupra mea de către unii lideri religioşi, am renunţat în text la “XXXXX”?

Young's Literal Translation Luke 6:1 And it came to pass, on the second-first sabbath[1], as he is going through the corn fields, that his disciples were plucking the ears, and were eating, rubbing with the hands,

[1] În greacă „sabbatō” (σαββάτῳ): Substantiv, dativ, neutru, singular.

Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.

În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". (Vezi "tehnicile" familiilor de manuscrise după Mocsy Imre: Credibilitatea Evangheliilor; Szent Jeromos Katolikus Bibliatársulat, Bp., 2001 (Biblikus írások). Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o lună anume, pot fi două prim-sabate, de sărbătoare şi nu de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat, de sărbătoare, din 21 Nisan. Întâiul "prim" sabat a fi fost cel din 15 Nisan. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări de slugă în ele (cu excepţia gătitului şi a călătoriilor), a se vedea şi Ioan 19:31 - şi ziua aceea de Sabat era o zi mare.

Dacă existau două prim-sabate (sabate mari) în luna aceea, putem reda textul din Luca 6:1 astfel: “Şi a fost că, în al doilea prim-sabat, El trecea prin semănături; şi ucenicii Săi smulgeau spice, şi mâncau, frecându-le cu mâinile.” Erau spice de orz, nu de grâu.

În timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile între 15 şi 21 Nisan, existau 7 zile de sabat, dintre care două erau prim-sabate, adică sabate de zile mari (în 15 şi 21 Nisan). Dacă suntem atenţi la textul grecesc, evanghelistul Luca le sesizează.

Young's Literal Translation Luke 24:1 And on the first of the sabbaths[1], at early dawn, they came to the tomb, bearing the spices they made ready, and certain others with them, - Luca 24:1Şi, în întâia de sabate[1], dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

[1] În greacă „sabbatōn” (σαββάτων): Substantiv, genitiv, neutru, plural.

Și așa este, întrucât toate zilele azimelor ce urmau serii Paștelui - din 15 şi până în 21 Nisan - erau considerate sâmbete, adică zile de odihnă şi sărbătoare, însă credincioşii evrei nu trebuiau să se adune în adunări de sărbătoare decât în prima zi și în ultima zi a ciclului sărbătorii, care ţinea şapte zile, dar zilele dintre acestea erau și ele zile de odihnă sabatică.

La fel este şi în Evanghelia după Matei.

Textul Bibliei arată clar că acele zile erau zile de sărbătoare, iar în sărbători nu se lucra, deci erau sabate (zile de odihnă).

-      În ziua a paisprezecea a lunii întai veţi prăznui Paştile. Sărbătoarea va ţine şapte zile, în care timp se vor mânca azime. (Ezechiel 45:21)

Matei 28

1După sabate [1], pe când se lăsa spre întâia de sabate [1], Maria Magdalena şi cealaltă Maria au venit să vadă cavoul.

[1] În greacă „sabbatōn” (σαββάτων): Substantiv, genitiv, neutru, plural.

 

Diavolii râd, îngerii se-ntristează. Noi?

 

Day Sun Mon Tue Wed Thu Fri Sat

1 = Nisan Spring        5  12  19  26        6  13  20  27        7  14  21  28  1    8  15  22  29  2    9  16  23  30  3  10  17  24  4  11  18  25

Iehova, nu înseamnă “Dumnezeu este distrugere” (vezi de ce)

 

Hulirea (Defăimarea) Numelui lui Dumnezeu, nu va rămâne nepedepsită

 

Replica lui Nehemia Gordon faţă de cei care susţin că Numele lui Dumnezeu, Iehova, înseamnă “Dumnezeu este distrugere”

 

'Să nu iei în deşert Numele lui Iehova'

 

    Sa nu iei in desert Numele lui Iehova, Dumnezeului tau; caci Iehova nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. (Exod.20:7)

    Sa nu iei in desert Numele lui Iehova, Dumnezeului tau; caci Iehova nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. (Deut.5:11)

 

Indiferent dacă este vorba de Numele lui Dumnezeu scris în litere ebraice sau tetragrama transliterată în caractere latine YHWH sau ceva legat de Numele lui Dumnezeu, poate intra aici. Uneori, din lipsă de argumente, criticii unor păreri se hazardează în a combate prin denigrare. Un astfel de exemplu întălnim în sfera limbii maghiare, unde preoţii catolici au interzis folosirea cuvântului “szellet” (duh) pentru că în opinia lor cuvântul însemna “beşină”. Însă nici vorbă de aşa ceva, deoarece în limba maghiară cuvântul “beşină” este “fing”. Cuvântul “szellet”, derivă din cuvântul “szél”, care înseamnă “vânt”. Exact acest cuvânt îl avem şi în limba ebraică, unde “רוּחַ” “ruach” înseană în prim plan “vânt” şi în al doilea plan “duh”. Păi atunci, pe acest considerent nu ar trebui folosit nici cuvântul ruach la evrei, că ar însemna beşină. Ce ignoranţă, câtă prostie! Din această cauză Bibliile oficiale ale bisericilor tradiţionale ungureşti în limba maghiară n-au cuvântul “duh”, nici expresia “Duhul Sfânt”, având în schimb peste tot “suflet” în loc de duh şi “Sufletul Sfânt” în loc de Duhul Sfânt.

 

Nici Numele lui Dumnezeu n-a scăpat de astfel de intrigi pseudo-lingvistice, din păcate, opozanţii folosirii numelui „Iehova” susţinând că transliterarea în forma de Iehova înseamnă ruină, pagubă sau slăbiciune...

Cineva îşi dădea cu părerea în mediul online românesc că ”Sufixul “hovah”, la nr. 1943 in Dictionarul Ebraic, inseamna “ruină”, “pagubă”, iar la nr. 1942 “havvah” este tradus prin “calamitate, pervertire, slabiciune”. Daca am translitera YeHovah si am pune prefixul “Ye” alaturi de sufixul “hovah”, se obtine “Dumnezeu este slabiciune”.”

 

Pentru o analiză detailată, citiţi cu atenţie răspunsul unui evreu nativ, fiu de rabin, Nehemia Gordon, care a participat la traducerea Sulurilor de la Marea Moartă din ebraică în limba engelză:

 

Voci ebraice #47 – O neînțelegere dezastruoasă a numelui Iehovah

Postat pe 11 martie 2020 de Nehemia Gordon

 

În Hebrew Voices, A Disastrous Understanding of the Name Yehovah, Nehemia Gordon explică semnificația lui Iehovah, greșeala pe care oamenii o fac crezând că are de-a face cu „distrugerea” și modul în care Iahve, în sursele gnostice, este zeul haosului. Ascultați podcastul scurt și apoi consultați explicația gramaticală detaliată de mai jos, despre cum știm că Iehova nu are nimic de-a face cu cuvântul ebraic pentru „distrugere”. Suzette a scris: „Iartă-mă, am fost unul dintre acei oameni care știau suficient de mult ebraică pentru a fi periculos... Mulțumesc pentru articol!”

Aștept cu nerăbdare să citesc comentariile voastre!

 

Descărcați transcrierea audio Explicație gramaticală detaliată

 

Sunt adesea întrebat dacă numele lui Dumnezeu, Iehova, are legătură cu cuvântul ebraic pentru „dezastru”. Întrebarea începe cu observația că cuvântul ebraic hovah înseamnă „dezastru, calamitate”.

 

Acest cuvânt „hova” apare de trei ori în Tanach, o dată în Isaia și de două ori într-un singur verset în Ezechiel:

„Vine peste tine răul pe care nu vei ști să-l fermeci; peste tine cade dezastru (hova) pe care nu-l vei putea potoli; venirea bruscă asupra ta este o ruină despre care nu știi nimic.” (Isaia 47:11)

„Nenorocirea (hovah) va urma nenorociri (hovah) și zvonurile vor urma zvonului. Atunci ei vor căuta vedenie de la profet în zadar; învățătura va pieri de la preot și sfatul bătrânilor”. (Ezechiel 7:26)

 

Întrucât hovah înseamnă „dezastru” sau „calamitate”, sunt adesea întrebat, asta nu înseamnă că Iehovah înseamnă și „dezastru” sau „calamitate”. Cred că acest lucru are sens pentru cei nevinovați de gramatica ebraică de bază, dar în limba ebraică acest lucru nu are sens. Acest lucru ar fi ca și cum ai spune că cuvântul englezesc „assume” este derivat din cuvântul „ass” pentru că atunci când mă faci fundul, faci un fund din tine și din mine. Cineva mi-a spus asta de fapt cu mulți ani în urmă și au fost foarte serioși. Desigur, o examinare a oricărui dicționar englez istoric va dezvălui că „presume” provine de fapt din verbul latin „assume(re)” și nu din cuvântul englezesc pentru un măgar.

 

Să ne uităm la câteva elemente de bază ale ebraicei înainte de a avea probleme în a presupune. Cu câteva excepții, fiecare cuvânt din limba ebraică are o rădăcină de trei litere, lucru dovedit în secolul al XI-lea de rabinul spaniol, Yonah Ibn Janah. Lingvistica modernă a confirmat acest lucru, observând că rădăcina de trei litere este o caracteristică de bază a tuturor limbilor semitice.

 

Rădăcini întregi

 

Cele mai multe rădăcini ebraice sunt rădăcini „întregi”, ceea ce înseamnă că toate cele trei litere ale rădăcinii sunt prezente, indiferent de modul în care rădăcina este folosită în diferite forme gramaticale. De exemplu, rădăcina ebraică SH.M.R. are sensul de bază „a păzi”. Ebraica poate folosi această rădăcină în zeci de moduri, fiecare cu o nuanță diferită de înțeles, cum ar fi verbele SHAMaRti „am păzit” și hiShaMeR „fii atent” (fii de pază), substantivul miSHMeRet însemnând „datorie” (pe care o persoană trebuie să fie în gardă pentru a păstra), și numele SheMeR și SHoMRon. Ca rădăcină „întreaga”, literele shin mem resh sunt întotdeauna prezente în cuvintele derivate din această rădăcină.

 

Rădăcini goale

 

Opusul unei rădăcini „întregi”, este o rădăcină „golită”. În rădăcinile „goloase”, una sau mai multe dintre cele trei litere ale rădăcinii pot lipsi în anumite forme gramaticale. De exemplu, rădăcina BNH „a construi” pierde a treia literă a rădăcinii la verbul baniti (ortografiat BNYty) „am construit”. În această formă a verbului, H-ul BNH scade și este înlocuit cu un Yod. Dacă nu știai despre verbe goale și ai văzut cuvântul baniti, ai putea crede că rădăcina este BNY, când de fapt este BNH.

 

Iehova este dintr-o rădăcină goală

 

Numele Iehovah derivă din rădăcina de trei litere HYH care înseamnă „a fi”. Știm acest lucru din Ex 3:14 în care Atotputernicul își explică numele ca „Ehyeh Asher Ehyeh”. Cuvântul Ehyeh este un verb „imperfect” de la rădăcina HYH care înseamnă „a fi”. În ebraica ulterioară, forma „imperfectă” a căpătat sensul de „viitor”, dar în ebraica biblică ea exprimă în primul rând o acțiune repetitivă. În engleză simplă, Ehyeh înseamnă „Sunt acum și voi continua să fiu în viitor”. Acesta este motivul pentru care Ehyeh Asher Ehyeh poate fi tradus ca „Eu sunt ceea ce sunt”, dar și ca „Voi fi ceea ce voi fi”. Ambele traduceri sunt corecte, chiar dacă sunt puțin inexacte. O traducere exactă ar fi: „Eu sunt acum și voi continua să fiu în viitor, ceea ce sunt acum și voi fi în continuare în viitor”. Este destul de o gură și puteți vedea de ce majoritatea traducerilor preferă să le amuțe.

 

Cuvântul eHYeH are toate cele trei litere ale rădăcinii HYH, ceea ce vă poate conduce la concluzia că HYH este o rădăcină „întreaga”. Cu toate acestea, în alte forme ale verbului, a doua și a treia literă pică, ceea ce înseamnă că este o rădăcină „goală”. De exemplu, HaYiti (ortografiat HYYty) „Am fost”, îi lipsește a treia literă a rădăcinii H și, în locul ei, are un Yod. Pe de altă parte, imperativului masculin singular Heveh (pronunțat Heh Vay) „fi!”, îi lipsește a doua literă a rădăcinii și, în locul ei, are un Vav. Această ultimă informație este crucială, deoarece înseamnă, în anumite forme, rădăcina arată ca HVH, chiar dacă de fapt este HYH. Acest lucru poate fi confuz, deoarece există o rădăcină fără legătură care este într-adevăr HVH, care are un înțeles complet diferit de HYH.

 

Yehovah provine din aceeași rădăcină ca și Ehyeh: rădăcina goală HYH. Yehovah este de fapt o combinație de trei forme verbale: Hayah „el a fost”, Hoveh „el este” și Yih’yeh „el este acum și va continua să fie în viitor”. Împreună, Hayah, Hoveh și Yih'yeh se combină în numele Iehovah.

 

Acest lucru ne spune cum să pronunțăm numele

 

Sensul numelui ne spune pronunția lui? Nu neapărat. Multe nume ebraice antice se îndepărtează de modelele vocale găsite în substantivele și verbele comune. De exemplu, numele meu Nehemia (pronunțat N'chem-Yah) înseamnă „Yah mângâie”. Cu toate acestea, dacă aș spune „Yah mângâie” într-o propoziție biblică obișnuită ebraică, ar fi Nee-chaym Yah. De ce numele meu se pronunță N'chem-Yah și nu Nee-Chaym-Yah? După cum spunem în ebraică: Kachah! Doar pentru că! Numele ebraice nu respectă aceleași reguli ca și substantivele și verbele comune. Ocupă-te de asta! Concluzia este că sensul lui YHVH ca „cel care a fost, cel care este și cel care va fi”, nu ne spune cum să pronunțăm numele.

 

Să revenim la verbele goale. Am văzut că „Yehovah” provine de la rădăcina goală HYH și, ca urmare, Y poate fi înlocuit cu un V în anumite forme. Pentru ochiul neantrenat, acest lucru face să pară că rădăcina este HVH, când de fapt este HYH. Vă amintiți cuvântul Hovah care înseamnă „dezastru”? Acest cuvânt provine de la rădăcina HVH, care înseamnă „distrugere”. Nu există nicio legătură între numele Iehovah și cuvântul hovah, deoarece acestea provin din două rădăcini ebraice neînrudite: HYH „a fi” și HVH „distrugere”. Pronunțarea numelui drept Iehovah nu schimbă această situație. Chiar dacă Iehova sună ca și cum ar conține cuvântul hovah „dezastru” în el, aceasta este o pură coincidență, la fel cum cuvântul „presupun” sună ca și cum ar conține cuvântul „măgar”. Nu înseamnă că Iehovah înseamnă „dezastru”, nici nu înseamnă că Iehova este legat în vreun fel de cuvântul pentru „dezastru”. Dacă presupuneți că așa este, atunci vă faceți un fund.

 

https://www.nehemiaswall.com/disastrous-misunderstanding-yehovah

Şi acum, comparaţi părerea acestui expert, pe nume Nehemia Gordon, cu părerea unui tip, care încearcă să explice conceptul Numelui lui Dumnezeu din limba ebraică pe baza unui zvon, acompaniat de un dicţionar:

 

„Sufixul “hovah”, la nr. 1943 in Dictionarul Ebraic, inseamna “ruină”, “pagubă”, iar la nr. 1942 “havvah” este tradus prin “calamitate, pervertire, slabiciune”. Daca am translitera YeHovah si am pune prefixul “Ye” alaturi de sufixul “hovah”, se obtine “Dumnezeu este slabiciune”.”