Declaraţii şocante despre manuscrisele ereticilor din secolul II

 

Declaraţii şocante despre manuscrisele ereticilor din secolul II

 

În Biblia lor, liderii teologiei patripasiene au răstălmăcit şi rescris versetele, pentru a-şi justifica opinia eronată, că de fapt Dumnezeu Tatăl a venit pe pământ şi s-a născut ca om, sub denumirea de Fiul lui Dumnezeu. În afară de celebrul Ioan 1:1, patripasienii au rescris şi capitolul 1 din Epistola către Evrei şi capitolul 1 din Cartea Apocalipsa.

De exemplu, în Biblia Patripasiană Apocalipsa 1:1 suna astfel:

Descoperirea lui Isus Hristos, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan.

Vedem de aici că patripasienii au eliminat fraza „pe care i-a dat-o Dumnezeu”, tocmai pentru a nu ieşi în evidenţă că Tatăl şi Fiul sunt două fiinţe separate.

Este evident, că o asemenea versiune a Sfintelor Scripturi, era o batjocorire a adevărului şi călcarea lui în picioare, fără scrupule. Iar cei neavizaţi - ca împăratul Constantin, care nu cunoşteau că această Biblie Patripasiană era falsificată grosolan, cădeau uşor în capcană. Patripasienii ştiau că punând în mâinile episcopilor şi a poporului o asemenea Biblie, îi puteau ademeni uşor de partea lor. Şi pentru că patripasienii au produs mai multe Biblii, nu este de mirare de ce majoritatea episcopilor de la Conciliul de la Niceea, au acceptat o teologie rătăcită, în ciuda unor hotărâri care s-au luat în Conciliile anterioare, la Smirna (secolul II) şi Antiohia (secolul III).

În Psalmului 102, psalmistul evreu folosește numele lui Dumnezeu, „Yehowah”, iar patripasienii au rescris în aşa fel capitolul, ca şi cum ar fi fost vorba de Isus. Vezi versetul 1 „Ascultă rugăciunea mea, Iehova, și strigătul meu să vină la Tine” în comparaţie cu cele scrise în Evrei capitolul 1:

10. Şi iarăşi: "La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;

12. le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi."

 

Ar fi fost posibil un astfel de scenariu?

 

Gnosticii (zis şi „doceţi”) au fost primii, vezi de exemplu cartea gnostică Trimorphic Protennoia, care l-au identificat pe Iisus cu Dumnezeu și au fost campionii corupției textuale. Patripasianismul se încadrează în acest curent de gândire

Dr. F. H. A. Scrivener: „În secolul al doilea am văzut prea multe exemple de încercări de a manipula textul Scripturii, unele pur și simplu necugetate, iar altele hotărât necinstite”.

G.D. Kilpatrick: „Modificările deliberate în toate tipurile de text par înainte de data anului 200 d.Hr.... Tatian este ultimul autor care a făcut modificări deliberate. Marea majoritate a modificărilor deliberate au fost mai vechi decât anul 200 d.Hr. Ele au apărut în perioada 50 - 200 d.Hr."

Gaius, din secolul al II-lea, a scris (înregistrat prin Eusebiu, marele istoric al Bisericii): „Scripturile divine, acești eretici le-au corupt cu îndrăzneală, punând mâinile violente asupra lor, sub pretenția că le-au corectat.” (Burgon, Revizia revizuită, p. 323).

„Cele mai grave corupții la care a fost supus Noul Testament au apărut la o sută de ani după ce a fost compus.”

Un lider al Bisericii, Dionisie, a scris: „Când creștinii mei m-au invitat să le scriu scrisori, am făcut-o. Acești apostoli ai diavolului s-au umplut de neghină, luând unele lucruri și adăugând altele. Pentru ei, „Vaiul” este rezervat. Nu e de mirare atunci dacă unii au îndrăznit să modifice chiar și cuvântul Domnului Însuși, când au conspirat pentru a mutila propriile mele eforturi umile”.

Ernest Cadman Colwell: „Primele două secole au fost martorii creațiilor numărului mare de variații cunoscute de savanții de astăzi. În manuscrisele Noului Testament, majoritatea variațiilor, cred, au fost făcute în mod deliberat.

Prima ediție a lui Tațian din secolul al II-lea, „Diatessaron”, a fost atât de coruptă (eliminând genealogiile și toate pasajele care se referă la descendența evreiască a Domnului Isus) încât în anii următori un episcop al Siriei a aruncat 200 de exemplare.

Kilpatrick: „Crearea de noi variante a încetat în jurul anului 200 d.Hr. deoarece a devenit imposibil să le vândă. Din secolul al III-lea încoace, nici măcar Origen nu a putut modifica efectiv textul”.

Origen: „În ziua de azi, după cum este evident, există o mare diversitate între diferitele manuscrise, fie prin neglijența unor copiști, fie prin îndrăzneala deşănţată dată de unii în corectarea textului, fie din vina celor care, jonglând, îl prelungesc sau scurtează după bunul lor plac.” Împotriva lui Celsus

Colwell: „Majoritatea covârșitoare a lecturilor variante au fost create înainte de anul 200.”

Scrivener: „Cele mai grave corupții la care NT a fost supus vreodată, au apărut la o sută de ani după ce a fost compus (deci se găsesc chiar și în cele mai vechi variante, prin urmare, nu orice text vechi este bun).''

Kilpatrick: „Crearea de noi variante a încetat până în anul 200 d.Hr. deoarece a devenit imposibil să le vândă” (în cele din urmă, minciuna nu poate fi dusă la nesfârşit).

F.C. Kenyon: „La început fiecare carte avea un singur text original, care acum face obiectul criticii să îl recupereze, dar în primele două secole acest text original grecesc a dispărut sub o masă de variante, create cu erori, de modificări conștiente, și prin încercări de a remedia incertitudinile astfel create”.

 

Una dintre cele mai grave ofense a fost eliminarea numelui Tatălui Ceresc din Biblie şi apoi rescrierea anumitor versete în aşa manieră ca să se poată crea impresia că Tatăl şi Fiul sunt aceeaşi fiinţă, acelaşi Dumnezeu.

 

Exemple

 

În mod cert nu aşa sunau versetele pe care acum le citim modificate:

 

Matei 28:6  Nu este aici, pentru că a fost înviat [2], după cum a spus. Veniţi, vedeţi locul unde era pus el.

7 Şi mergeţi repede şi spuneţi ucenicilor săi că a fost înviat [3] dintre cei morţi. Şi, iată, el iese în calea voastră; îl veţi vedea. Iată, v-am spus“.

[2] [3]  Verbul de la versetele 6 şi 7 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față așa-zisul „pasiv divin” care arată că Domnul Iisus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl.

 

Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Meu. – există dovezi în acest sens în scrierile a doi episcopi care au participat la Conciliul de la Niceea, dar şi alte surse.

 

Luca 24:

6 Nu este aici, ci a fost înviat [2]. Amintiţi-vă cum v-a vorbit, pe când era încă în Galileea,

7 spunând: «Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit şi a treia zi să fie sculat»“.

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

9 Şi, întorcându-se de la mormânt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

[2] Verbul de la versetul 6 este la diateza pasivă (ἠγέρθη), în cazul de față fiind așa-zisul „pasiv divin” care arată că Isus a fost înviat de către Dumnezeu Tatăl, iar la versetul 7 avem “să fie sculat” în loc de “să învie”.

 

Ioan 1:1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Fiul era Cuvântul. - Se ştia de mult timp că fraza a fost modificată, fiind implicată o literă străină. Prin schimbarea unui cuvânt prescurtat scris în forma Nomina Sacra, fraza a primit cu totul alt sens:

În unele texte biblice vechi cuvântul Υἱός (Huios – adică Fiul), e scris prescurtat ca ΥΣ, aceasta fiind forma numită „nomina sacra”

La fel, cuvântul Θεός (Theos – adică Dumnezeu), este scris prescurtat ca ΘΣ, în forma nomina sacra.

Observaţi că ambele forme au litera Σ la final şi era necesară doar modificarea primei litere.

 

Tit 2:13 nu are theos, ci theou, ceea ce schimbă radical înţelegerea versetului.

Cu theos am avea înţelegerea “kaì epipháneian tē̂s dóxēs toû megálou theos kaì sōtē̂ros hēmō̂n Christoû Iēsoû”

Cu theou am avea înţelegerea “kaì epipháneian tē̂s dóxēs toû megálou theoû kaì sōtē̂ros hēmō̂n Christoû Iēsoû”

Care ar fi diferenţa?

La prima variantă am putea admite că este vorba de aceeaşi persoană, Mântuitorul Christos Isus, însă la a doua variantă înţelesul se modifică, întrând în context şi Dumnezeu (Tatăl), aşadar textul ne vorbeşte de două persoane.

Contextul biblic mai larg ne spune cine este Acel glorios:

Efeseni 1:17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei (gloriei), să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,

Construcţia textului din Tit 2:13 este similară cu cea din Iacov 1:1 la fraza având Dumnezeu – ambele versete având Θεοῦ şi nu Θεός,  totuşi aici nimeni nu înţelege ca şi cum ar fi vorba doar de o singură persoană.

1: 1 Ἰάκωβος Θεοῦ καὶ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ δοῦλος ταῖς δώδεκα φυλαῖς ταῖς ἐν τῇ Διασπορᾷ χαίρειν.

1: 1 Iakōbos Theou kai Kyriou Iēsou Christou doulos tais dōdeka phylais tais en tē Diaspora chairein.

VDC 1:1. Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!

Construcţii similare (cu theou şi nu cu theos) avem în Tit 1:4 şi 2Tesaloniceni 1:12, totuşi nimeni nu înţelege că ar fi vorba doar de o persoană:

Tit 1:4 Τίτῳ γνησίῳ τέκνῳ κατὰ κοινὴν πίστιν· χάρις καὶ εἰρήνη ἀπὸ Θεοῦ Πατρὸς καὶ Χριστοῦ Ἰησοῦ τοῦ Σωτῆρος ἡμῶν.

Tit 1:4 Titō gnēsiō teknō kata koinēn pistin; charis kai eirēnē apo Theou Patros kai Christou Iēsou tou Sōtēros hēmōn.

2Tesaloniceni 1:12 ὅπως ἐνδοξασθῇ τὸ ὄνομα τοῦ Κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ ἐν ὑμῖν, καὶ ὑμεῖς ἐν αὐτῷ, κατὰ τὴν χάριν τοῦ Θεοῦ ἡμῶν καὶ Κυρίου Ἰησοῦ Χριστοῦ.

2Tesaloniceni 1:12 hopōs endoxasthē to onoma tou Kyriou hēmōn Iēsou en hymin, kai hymeis en autō, kata tēn charin tou Theou hēmōn kai Kyriou Iēsou Christou.

Indiferent dacă alegem sau nu punerea unei virgule, texul din Tit 2:13 ca şi cel din Iacov 1:1 este formulat identic (cu theou şi nu cu theos) şi vorbeşte de două persoane.

Tit 2:13 προσδεχόμενοι τὴν μακαρίαν ἐλπίδα καὶ ἐπιφάνειαν τῆς δόξης τοῦ μεγάλου Θεοῦ καὶ Σωτῆρος ἡμῶν Χριστοῦ Ἰησοῦ,

Tit 2:13 prosdechomenoi (aşteptând) tēn makarian (fericita) elpida (nădejde) kai (şi) epiphaneian (arătarea) tēs doxēs (slavei) tou megalou (marelui) Theou (Dumnezeu), kai (şi) Sōtēros (a Mântuitorului) hēmōn (nostru) Christou (Christos) Iēsou (Iesus),

Aşadar, textul real din greacă este:

Tit 2:13 aşteptând fericita nădejde, şi arătarea slavei marelui Dumnezeu, şi a Mântuitorului nostru Christos Iesus,

În textul de faţă, după cum vedem cuvântul soter (mântuitor) este articulat având sufixul –os, deci trebuie redat „a Mântuitorului”, nu cum a redat Dumitru Cornilescuşi cei de la EDCR simplu „Mântuitor” fără articol. Mântuitor ar fi corespunzător cu Soter, dar aici avem ceva mai mult, Soteros.

Acestea sunt doar câteva dovezi din cele multe, că Numele lui Dumnezeu n-a fost niciodată "Iisus".

 

Şi acum îţi reamintesc de cine, când și de ce au fost modificate textele:

 

Dr. F. H. A. Scrivener: „În secolul al doilea am văzut prea multe exemple de încercări de a manipula textul Scripturii, unele pur și simplu necugetate, iar altele hotărât necinstite”.

 

G.D. Kilpatrick: „Modificările deliberate în toate tipurile de text par înainte de data anului 200 d.Hr.... Tatian este ultimul autor care a făcut modificări deliberate. Marea majoritate a modificărilor deliberate au fost mai vechi decât anul 200 d.Hr. Ele au apărut în perioada 50-200 d.Hr.". Prima ediție a lui Tațian din secolul al II-lea a „Diatessaron” a fost atât de coruptă (eliminând genealogiile și toate pasajele care se referă la descendența evreiască a Domnului Iisus) încât în ​​anii următori un episcop al Siriei a aruncat 200 de exemplare.

 

Cine a fost acest autor anti-evreu Tatian care a făcut schimbări deliberate în manuscrisele Noului Testament?

 

Tatian a fost elevul și omul lui Iustin „Filosoful”. Iustin a fost un filozof păgân din Samaria, din secolele I-II, care a devenit creștin şi s-a stabilit la Roma. Dar, din nefericire, după convertirea sa la creștinism, el încă mai are concepții gnostice, crezând că Dumnezeu nu are un nume. Într-una dintre cărțile sale, Iustin a scris că Dumnezeu nu are nume și nu poate avea un nume. Această părere cu siguranță nu este din Biblie, aceasta este de la filozofii păgâni, ca unul pe nume Platon.

 

Din păcate, schimbările deliberate făcute de gnosticii patripasieni au rămas. De aceea este nevoie de „defalsificarea” Bibliei, şi repunerea ei în forma în care a existat la început, cu Numele lui Dumnezeu în text, eliminând toate celelalte impurităţi textuale, impuse de liderii gnostici.