Dovezi ale Numelui lui Dumnezeu în Noul Testament

Dovezi ale Numelui lui Dumnezeu în Noul Testament

 

Apărea Numele lui Dumnezeu în Noul Testament?

În Vechiul Testament Numele lui Dumnezeu apărea foarte des, de

aproape 7000 de ori, de aproape 3 ori mai mult ca expresia „Dumnezeu” care apărea de 2570 de ori.

Numele Divin prescurtat scris „Yah” dar pronunţat „Ya” (primul şi ultimul sunet din numele întreg) de 50 de ori

Titlul „Atotputernic” de 48 de ori

Titlul „Domnul” de 40 de ori

Titlul „Făuritor” de 25 de ori

Titlul „Creator” de 7 ori

Titlul „Tată” de 7 ori

Titlul „Cel Îmbătrânit De Zile” de 3 ori

Titlul „Marele Instructor” de 2 ori

 

Cum s-ar putea explica atunci, dispariţia sa bruscă din mediul credinţei?

Ar fi vorba de lucrarea Satenei sau de o poruncă a lui Dumnezeu? Biblia nu conţine o anulare a folosirii Numelui lui Dumnezeu, nici o restrângere a folosirii lui, din contră, citim: “Sfinţească-se numele Tău!” în Matei 6:9. Am putea sfinţii Numele Tatălui, dacă nu l-am cunoaşte şi folosi?

 

În anul 2007 apăruse la Arad, un Nou Testament în care apărea Numele lui Dumnezeu, Iehova. Traducătorul fiind un membru vechi în Cultul Baptist, a fost somat de liderii bisericii să renunţe la Numele lui Dumnezeu în versiunea făcută, altfel risca excluderea, pentru că - spuneau ei – nu există dovezi în lume, cum că Domnul Isus ar fi rostit Numele lui Dumnezeu. Neputând aduce dovezile cerute, traducătorul baptist s-a conformat şi a eliminat Numele lui Dumnezeu din traducerea sa.

Totuşi, există mărturii clare care atestă Numele lui Dumnezeu în scrierile creştinilor din primele secole:

În secolul al IV-lea Ieronim, care este autorul traducerii Biblia Vulgata înlimba latină‚ a făcut următoarea afirmaţie: „Matei, care este (numit) şi Levi, şi care din vameş a ajuns să devină apostol, a compus mai întâi o Evanghelie a lui Hristos în Iudeea, în limba ebraică (. . .) Cine anume a tradus-o după aceea în greceşte nu este destul de sigur stabilit. Totuşi, textul ebraic se păstrează până în prezent în biblioteca din Caesarea.“

Din păcate, exemplarul nu ni s-a păstrat. Ei bine, oare cum ar fi folosit Matei citatele din Vechiul Testament în Evanghelie: cum Numele lui Dumnezeu sau fără acesta? Pentru ca el, ca evreu, folosea Vechiul Testament în ebraică.

Surpinzător, răspunsul ni se dă chiar de rabinii evrei din antichitate, care descriu care trebuia să fie raportul dintre  evreii și Noul Testament, care conţinea Numele lui Dumnezeu. Astfel, aceşti rabini au impus câteva înterdicții clare, după cum urmează:

Din Talmud Shabbat

Creștinii evrei erau numiți „minimi” (eretici) şi foloseau numele divin, conform Talmudului Shabat:

„„Evanghelia” și cărțile ereticilor (ebr. „minim”) nu sunt salvate (în Şhabat) de foc; ci se lasă să ardă împreună cu numele lui Dumnezeu scrise pe ele.” R. Jose Galileanul spune: „În zilele săptămânii, numele lui Dumnezeu sunt tăiate și ascunse, în timp ce restul sunt arse”. R. Tarphon spune: „Jur pe viața copiilor mei că, dacă vor cădea în mâinile mele, îi voi arde împreună cu numele lui Dumnezeu asupra lor”.

Rabinul Ismael spune: „Dacă Dumnezeu a spus: „Numele Meu care a fost scris în sfințenie [adică în „sulul de gelozie” menționat în Num. v. 21 și următoarele] va fi șters de apă, pentru a face pace între soț și soție’, atunci cu atât mai mult ar trebui cărțile ereticilor, care provoacă vrăjmășie, gelozie și ceartă între Israel și Tatăl său ceresc.”

 

Interdicțiile rabinilor cereau:

 

„Așa cum nu sunt salvate de foc, tot așa nu sunt salvate atunci când sunt în pericol de putrezire, sau când au căzut în apă sau când li s-a întâmplat orice altă nenorocire.” Wikipedia, Gilyonim

 

Aşadar, atunci când Domnul Isus şi ucenicii Săi, citeau Scripturile ebraice, fie în ebraică, fie în greceşte, ei întâlneau Numele lui Dumnezeu şi se foloseau de acestea în citatele lor, ei nu au eliminat acest Nume sfânt. Mai degrabă Satana s-a silit şi prin diferite mijloace a convins lumea creştinătăţii şi a iudaismului să nu mai folosească Numele lui Dumnezeu.

 

Din această cauză, dar şi altele, unii autori ai unor Biblii şi Nou Testamente au repus Numele lui Dumnezeu în Noul Testament, nedorind să intre în jocul Satanei, a Diavolului viclean.

 

La început, Numele lui Dumnezeu a fost folosit în traducerea greacă a Vechiului Testament, însă cu timpul s-a eliminat din text, deoarece a fost scrisă în litere ebraice, iar iudaismul a intrat în declin în secolul II AD.

 

Profesorul George Howard, care a studiat manuscrisele Evangheliei lui Matei existente în ebraică, scria: „Când forma ebraică a numelui divin a fost eliminată din Septuaginta în favoarea unor substituenţi greceşti, ea a fost eliminată şi din Noul Testament atunci cînd texte din Septuaginta erau citate în acesta”.

În The New International Dictionary of New Testament Theology, volumul 2‚ p. 512‚ se spune: „Descoperirile recente de texte pun la îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX

de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice]

în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole A.D.”

 

Astfel, profesorul George Howard, de la Universitatea din Georgia,S.U.A. făcea următorul comentariu: „Pe vremea cînd Septuaginta utilizată şi citată de Biserica nou-testamentară mai conţinea încă forma ebraică a numelui divin, fără îndoială că scriitorii nou-testamentari au inclus tetragrama în citatele lor” (Biblical Archaeology Review, martie 1978, p. 14).

 

Dovezi false

 

Uneori se aduc şi dovezi false în încecarea de a demonstra existenţa Numelui lui Dumnezeu în Biblie sau  Noul Testament. O astfel de dovadă falsă ar fi existenţa Numelui lui Dumnezeu în forma teoforică (prescurtată) în manuscrisele aramaice, numite Peshitta (din secolul V-VI). Se presupune că în acest text al Noului Testament apare forma „MarYah”, adică „Domnul  Yah”, în locul unde în greacă este Kyrios, în 85 de locuri de la Matei la Apocalipsa. Faţă de această opinie s-au ridicat câteva obiecţii serioase.

 

 

Conţine “Marya” Numele prescurtat al lui Dumnezeu? Adică, este cuvântul “Marya” un nume teoforic?

 

Speculative Linguistics: Is “Marya” the Name of God?

Many have tried to find ideas to justify the theological error that Jesus is in fact the same as Jehovah, being in fact a single person who bears both the name of Jehovah and the name of Jesus. In other words, they claim that there is one God with two different names, Yehowah in the Old Testament and Jesus in the New Testament is the same one God. Yes, it is true that Jesus is a theophoric name (containing the name of God), but no theophoric name justifies the idea that the bearer is actually Yehowah. The theophoric names point to Yehowah God, not that the one who bears such a name would be Yehowah God himself.

Examples of theophoric names

Yehoaz> Yehow'achaz: meaning "Yehowah holds" 20 places in the Bible

Yehoash> Yehow'ash: meaning "given by Yehowah" 17 places

Yehohanan> Yehowhanan: meaning "Yehowah gave" 9 places

Yehoiada> Yehowyada`: the meaning "Jehovah knows" in 48 places (and there are many such theophoric names in the Bible)

Recently, certain misconceptions in linguistics have flourished, some of which have spread to various universities around the world and on Internet channels.

In short, the resemblance of a word to another of two languages ​​is not yet a guarantee that these words are necessarily identical in meaning.

In the article below, you will see an example of this.

The famous translation of the Aramaic Bible In Plain English - which followed such a path - may not be correct when it replaced the Name of God in the New Testament, in verses where it did not exist. thus distorting the meaning of the verse.

 

 

Mulţi au încercat să găsească idei pentru a justifica eroarea teologică că Iisus este de fapt acelaşi cu Yehowah, fiind de fapt vorba despre o singură persoană care poartă atât numele de Yehowah, cât şi numele de Iisus. Altfel spus, ei afirmă că există un singur Dumnezeu cu două nume diferite, Yehowah în Vechiul Testament şi Iisus în Noul Testament este acelaşi singur Dumnezeu. Da, este adevărat cu Iisus este un nume teoforic (care conţine numele lui Dumnezeu), dar nici un nume teoforic nu justiică ideea că purtătorul este de fapt Yehowah. Numele teoforice arată spre Yehowah Dumnezeu, nu că cel care poartă un astfel de nume ar fi chiar Yehowah Dumnezeu.

Exemple de nume teoforice

Yehoaz           >        Yehow'achaz: semnificaţia Yehowah susţine        20 de locuri în Biblie

Yehoash         >            Yehow'ash: semnificaţia "dăruit de Yehowah"    17 locuri în Biblie

Yehohanan     >         Yehowhanan: semnificaţia "Yehowah a dat"             9 locuri în Biblie

Yehoiada        >          Yehowyada`: semnificaţia "Yehovah ştie"             în 48 locuri în Biblie  (şi sunt multe asemenea nume teoforice în Biblie)

În ultimul timp au înflorit anumite concepţii greşite în lingvistică, unele dintre ele fiind propagate de la diferite universităţi din lume şi pe canalele de pe internet.

Pe scurt, asemănarea unui cuvânt cu altul dintre două limbi, încă nu este o garanţie că aceste cuvinte ar fi neapărat identice în înţeles.

În articolul de mai jos, veţi vedea un exemplu în acest sens.

Este posibil ca celebra traducere Aramaic Bible In Plain English (Biblia aramaică în limba engleză simplă) – care a urmat o astfel de rută, să nu fie corectă atunci când a înlocuit Numele lui Dumnezeu în Noul Testament, în versete în care nu a existat, deformând astfel înţelesul versetului.

The English Transliteration of the Aramaic title for "the Lord" (מריא) Should be "Marya" (not "MarYah" or "Mar Ya")

Transliterarea în engleză a titlului aramaic pentru „Domnul” (מריא) ar trebui să fie „Marya” (nu „MarYah” sau „Mar Ya”)

De Shmuel Playfair la duminică, 20 martie 2011 la 01:58

A Christian writes, “[1Pe 3:15] OANT PsPv (Original Aramaic New Testament) ‘But hallow THE LORD JEHOVAH the Messiah in your hearts, and be ready to return a defense to everyone who requests a statement from you about the hope of your faith, in meekness and in reverence.' ”
Un creștin scrie: „[1Pe 3:15] OANT PsPv (Original Aramaic Noul Testament) „Dar sfințiți în inimile voastre DOMNUL Iehova Mesia și fiți gata să întoarceți o apărare oricui vă cere o declarație despre speranța credinţei tale, în blândeţe şi în evlavie.' ”

The first part of 1 Peter 3.15 reads, "But sanctify (make holy) the Messiah as the Master/Lord (Kurion = Marya) in your hearts…."

Prima parte a 1 Petru 3.15 spune: „Dar sfințiți (sfințiți) pe Mesia ca Stăpân/Domn (Kurion = Marya) în inimile voastre…”.

The earliest forms of the Aramaic word for "the Master" or "the Lord" (“Marya” מריא and “Marey” מָרֵא) are found with the ending "alap" (similar to the Hebrew letter aleph א) and are pronounced as "Marya" (מריא) and as "Marey" (מָרֵא). Also, we find another ending variation of “alap” "Mar'ee"  (מָרְאִי) meaning “my Lord” in the Aramaic portion of Daniel. [cf. Daniel 2. 47; 4.19 (16), 24 (21); and 5.23] The ancient cognates of this word in Akkadian, Ugaritic, and Canaanite end with the “alap” or "aleph." In time, the quiescent (quiet/inactive) Aramaic "alap" was dropped from the suffixal form. So, we find that both of the forms "Mare'ee" (meaning “my Lord”) with the "alap" (מָרְאִי) and "Maree" (my Lord) without the "alap" (מָרִ֕י) were used in Aramaic texts found at Qumran. Still, later the earlier variation "Marey" (מָרֵא) with the "alap" became simply "Mar" (מר) without the "alap."

Cele mai timpurii forme ale cuvântului aramaic pentru „Stăpânul” sau „Domnul” („Marya” מריא și „Marey” מָרֵא) se găsesc cu terminația „alap” (similar cu litera ebraică aleph א) și sunt pronunțate ca „ Marya" (מריא) și ca "Marey" (מָרֵא). De asemenea, găsim o altă variație finală a „alap” „Mar’ee” (מָרְאִי) care înseamnă „Domnul meu” în porțiunea aramaică a lui Daniel. [cf. Daniel 2. 47; 4,19 (16), 24 (21); și 5.23] Vechile înrudiri ale acestui cuvânt în akkadiană, ugaritică și canaanită se termină cu „alap” sau „aleph”. Cu timpul, „alap” aramaic inactiv (liniștit/inactiv) a fost renunțat la forma sufixală. Deci, aflăm că ambele forme „Mare’ee” (însemnând „Domnul meu”) cu „alap” (מָרְאִי) și „Maree” (Domnul meu) fără „alap” (מָרִ֕י) au fost folosite în textele aramaice găsite la Qumran. Totuși, mai târziu, varianta anterioară „Marey” (מָרֵא) cu „alap” a devenit pur și simplu „Mar” (מר) fără „alap”.

Meanwhile, in spite of the fact that the Aramaic title of "Lord" or "Master" (Marya מריא) is spelled with an "alap" or aleph (א) rather than a "hey" (הּ), some English translators incorrectly transliterate the title as "MarYAH" rather than as "Marya." While "Marya" (meaning "the Master/Lord") is used as a substitute title in place of HaShem (a.k.a. a circumlocution) in some Aramaic texts, the word itself does not contain any portion of HaShem’s name.

Între timp, în ciuda faptului că titlul aramaic de „Domn” sau „Maestru” (Marya מריא) este scris cu „alap” sau aleph (א) mai degrabă decât cu „hei” (הּ), unii traducători englezi translitera incorect titlul ca „MarYAH” mai degrabă decât ca „Marya”. În timp ce „Marya” (însemnând „Stăpânul/Domnul”) este folosit ca un titlu substitutiv în locul lui HaShem (alias o circumlocuție) în unele texte aramaice, cuvântul în sine nu conține nicio parte din numele lui HaShem.

Still, some insist on transliterating the ending of the word מריא "__Yodh PataH Alap" as "Yah." Apparently, this false transliteration is employed in an attempt to fool people into thinking that the Aramaic word "Marya" means "Lord-Yah (the shortened Hebrew name of HaShem). The alternate Hebrew name for HaShem (יהוה) found in the Hebrew Scriptures, which is "Yodh-Kamatz-Hey" (יָ֔הּ) should be transliterated with English letters as "Yah." But the Aramaic word meaning "Lord" or "Master" ending with "__Yodh-PataH -Alap" (מריא) would best be transliterated as "Marya." This correct transliteration would help English speakers not mistake the Aramaic title, Marya, meaning "the Master" or "the Lord" with the invented imaginary word "Lord-Yah."

Cu toate acestea, unii insistă să transliterați sfârșitul cuvântului מריא „__Yodh PataH Alap” ca „Yah”. Aparent, această transliterare falsă este folosită în încercarea de a păcăli oamenii să creadă că cuvântul aramaic „Marya” înseamnă „Domn-Yah (numele ebraic prescurtat al lui HaShem). Numele ebraic alternativ pentru HaShem (יהוה) găsit în Scripturile Ebraice, care este „Yodh-Kamatz-Hey” (יָ֔הּ) ar trebui transliterat cu litere engleze ca „Yah.” Dar cel mai bine ar fi cuvântul aramaic care înseamnă „Domn” sau „Maestru” care se termină cu „__Yodh-PataH -Alap” (מריא) să fie transliterată ca „Marya.” Această transliterare corectă i-ar ajuta pe vorbitorii de engleză să nu confunde titlul aramaic, Marya, care înseamnă „Maestrul” sau „Domnul” cu cuvântul imaginar inventat „Domn-Yah”.
http://logoi0.blogspot.com/2011/11/marya-miryam.html?m=1

What do the top experts say?

Ce spun experții de top?

The world's foremost authorities on Aramaic grammar, Sebastian Brock (Oxford, Cambridge) and Wheeler M. Thackston Jr. 2 (Harvard) confirm that märya (מריא) does not contain an abbreviation for the Tetragrammaton (YHWH). It is simply the emphatic form meaning "the master," "the owner," or "the lord."

Cele mai importante autorități din lume privind gramatica aramaică, Sebastian Brock (Oxford, Cambridge) și Wheeler M. Thackston Jr. 2 (Harvard) confirmă că märya (מריא) nu conține o abreviere pentru Tetragrammaton (YHWH). Este pur și simplu forma emfatică care înseamnă „stăpânul”, „posesorul” sau „domnul”.

"Although I think I have seen this somewhere as a popular [folk] etymology, I am afraid that from the point of view of Semitic philology it will not work. Marya is the emphatic form of mr' (the earlier form in Aramaic would be mr'', which has become mry' in Syriac), and mr' is attested in earlier Aramaic in many pre-Christian and non-Jewish inscriptions (many are cited in J.Hoftijzer and K. Jongeling, Dictionary of Northwest Semitic Inscriptions (1995), II, pp.682-9). (In the Aramaic of Daniel, e.g., 4:16 there is a 1st person sing. suffixed example, mr'y = mr'+y which in Syriac would appear as mry = mr+y)" - Sebastian Brock of the Faculty of Oriental Studies at the University of Oxford [Note: Daniel 4:16 in the Peshitta corresponds to Daniel 4:19 in the Masoretic text.]

„Deși cred că am văzut asta undeva ca pe o etimologie populară [folclor], mă tem că din punctul de vedere al filologiei semitice nu va funcționa. Marya este forma emfatică a lui mr' (forma anterioară în aramaică ar fi mr'', care a devenit mry' în siriacă), iar mr' este atestat în aramaica anterioară în multe inscripții pre-creștine și non-evreiești (multe sunt citate în J.Hoftijzer și K. Jongeling, Dictionary of Northwest Semitic Inscriptions (Multe sunt citate în J.Hoftijzer și K. Jongeling, Dictionary of Northwest Semitic Inscriptions) 1995), II, pp.682-9). (În aramaica lui Daniel, de exemplu, 4:16 există o persoană 1 sing. exemplu sufixat, mr'y = mr'+y care în siriacă ar apărea ca mry = mr+y)" - Sebastian Brock de la Facultatea de Studii Orientale de la Universitatea din Oxford [Notă: Daniel 4:16 din Peshitta corespunde cu Daniel 4:19 din textul masoretic.]

No Aramaic lexicon advocates that märya contains any portion of the Name of YHWH. They do however state that märya is a substitute title used to replace the Name YHWH. They also will state that it is used as a title for Yeshua. Interestingly, most of the Aramaic lexicons are written by Christians, and even they have had the sensibility not to attempt to claim that märya incorporates the personal name of God - for to do so would be a quick path to academic suicide.

Introduction to Syriac by Wheeler Thackston (Ibex Publishers, 1999), p.55 "Marya the Lord"

Niciun lexic aramaic nu susține că märya conține vreo parte din Numele lui YHWH. Totuși, ei afirmă că märya este un titlu înlocuitor folosit pentru a înlocui Numele YHWH. Ei vor declara, de asemenea, că este folosit ca titlu pentru Yeshua. Interesant este că cele mai multe dintre lexiconele aramaice sunt scrise de creștini și chiar și ei au avut sensibilitatea de a nu încerca să pretindă că märya încorporează numele personal al lui Dumnezeu - pentru că a face acest lucru ar fi o cale rapidă către sinuciderea academică.

Introducere în siriacă de Wheeler Thackston (Ibex Publishers, 1999), p.55 „Marya the Lord”

http://everlastinggoodnewsofyahweh.com/?s=MarYah&x=49&y=12

http://kurios.homestead.com/Marya_the_Lord_in_Aramaic.html

Astfel, nu există Numele lui Dumnezeu în versiunea Peşhitta, nici în Vechiul Testament, nici în Noul Testament, -Ya fiind o formă de sufix ce nu are legătură cu Tetragramma.