Ar fi urmat Domnul Isus părerile greşite ale oamenilor?

 

Ar fi urmat Domnul Isus părerile greşite ale oamenilor?

 

A existat cu adevărat o interdicție totală asupra pronunțării Numelui lui Dumnezeu în secolul I? Nu.

Ce fel de interdicţie era? Interdicţia din timpul Domnului nostru Isus Christos spunea că Numele lui Dumnezeu este prea sfânt şi de aceea doar Marele-preot are dreptul să-l folosescă în Templul de la Ierusalim. Totuşi, această interdicţie nu avea absolut nici o bază în Sfintele Scripturi evreieşti. Deci, dacă nu venea din Sfintele Scripturi, evident că venea de la Satan, Diavolul.

Ar fi urmat Domnul Isus o astfel de interdicţie omenească, inspirată de Diavolul, care era vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al adevărului, contra declaraţiei Sfintelor Scripturi?

 

Diavolul prin filozoful păgân Platon (un grec), a învățat că Dumnezeu nu are nume (Timaios 28b,c). De la el s-au inspirat gnosticii, care au respins Vechiul Testament şi acceptau doar foarte selectiv din Noul Testament. Totuși, Ieronim, traducătorul Vulgatei latine, a scris în Prologus Galeatus: „Și numele lui Dumnezeu, cele patru litere, îl găsim în anumite volume grecești chiar și până astăzi, exprimat în litere antice”. Datorită faptului că aceste litere ebraice erau consoane și nu existau inițial caractere scrise pentru vocale, se consideră că pronunția numelui lui Dumnezeu s-a pierdut încă din timpul exilului babilonian. Părerea aceasta este expusă chiar de unii aşazişi savanţi în istorie, vădit în necunoştinţă de cauză, deoarece sursele antice ale evreilor menţionează că atât timp cât a existat Templul din Ierusalim (70 AD), Marele-preot chema în mod public Numele lui Dumnezeu de zece ori în Ziua Ispăşirii. La evrei Numele lui Dumnezeu, se folosea foarte des în forme prescurtate, mai ales în liturghie şi în numele teoforice, şi uneori în acte oficiale, după cum se vede din papirusului elefantin egiptean, unde apare această formă scurtă (Yau şi nu Yahweh). Că nu exista nici un dumnezeu pe nume Yahweh la evreii elefantini (din Egipt), reiese dintr-un document elefantin din secolul IV î. Hr în care apare un nume feminin teoforic יהוישמה Yehoişhema, Yeho - fiind partea de început a Numelui prescurtat al lui Dumnezeu. Deci forma Yau nu are nici o legătură cu forma Yahweh, Yau fiind prescurtarea de la Y(ehow)a(h), ultima literă nu se pronunţa niciodată, iar litera "u" de la Yau, este un articol şi nu parte a numelui, fiind exclusă şi forma propusă de unii ca Yahuwah. Este întotdeauna o regulă clară la cuvintele feoforice că atunci când Numele divin apare la sfârşitul cuvântului (ca sufix), se exclud literele din mijloc, iar atunci când apare la începutul cuvântului compus (ca prefix), se exclud literele finale, cum vedem şi în cazul יהוישמה (Yeho-işhema).

Istoricul francez Gerard Gertoux demonstrează convingător care a fost pronunţia Numelui lui Dumnezeu în lumina unor dovezi lingvistice și istorice convingătoare.

Cu privire la interdicţia Numelui lui Dumnezeu Gertoux întreabă (p.114): „A existat cu adevărat o interdicție a pronunțării Tetragramei în secolul I?

Răspunsul este nu, deoarece, conform Talmudului, această interdicție a apărut de la mijlocul secolului al II-lea”. În mod paradoxal, după eşecul revoltei lui Bar Kochba în 136 AD interdicţia totală asupra folosirii Numelui lui Dumnezeu au făcut-o romanii, nu evreii. Deci până în secolul II AD n-a fost niciodată o interdicţie totală care ar fi vizat ascunderea totală a Numelui faţă de evrei.

Gertoux demască acest stereotip solid înrădăcinat, ca fiind greşit. Dacă evreii ar fi fost contra Numelui lui Dumnezeu, Moses Maimonide  (1135 - 1204) – unul dintre cei mai mari învăţaţi evrei din evul mediu, n-ar fi spus că: „este imposibil să ai o relație profundă cu un Dumnezeu fără nume”.

 

Mărturia Rabinilor evrei despre ce fel de interdicţie era în uz

 

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot NUMELE (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

 

Acesta este unul dintre motivele clare pentru care un critic al celor care au refuzat să accepte că numele divin a fost folosit în secolul I d.Hr. a scris următoarele: „Există multe alte referințe, dar acestea puține demonstrează că Tetragrama a fost pronunțată în timpul și înainte de vremea lui Isus. Astfel, afirmația că „Tetragrama nu a fost pronunțată deloc” este un mit pur – o întâmplare obișnuită în erudiția biblică modernă – totuși, este un mit care, din păcate, este perpetuat până la nebunie, în ciuda dovezilor concludente ale contrariului.” (Restoring Abrahamic Faith, Genesis 2000, Charlotte, NC. 28256. 1993).

 

Ce argumente pot aduce unii împotriva acestei dovezi clare că numele divin era cunoscut în public? Foarte slabe. Ei spun că Numele Divin nu s-a auzit pentru că s-a cântat binecuvântarea și preoții au făcut voit un zgomot mare ca să nu se audă numele dumnezeiesc, pentru că nu voiau ca oamenii să-l cunoască.

PĂI, DACĂ ERA ZGOMOTUL AŞA DE MARE, CUM AR FI PUTUT CINEVA NUMĂRA DE CÂTE ORI PRONUNŢĂ MARELE PREOT NUMELE DIVIN ÎNTR-O ZI?

 

Rabinii au auzit Numele lui Dumnezeu în Templul de la Ierusalim şi ştiau chiar de câte ori era pronunţat, fapt care arată că toată lumea ce asista la ceremonie, inclusiv Domnul Isus şi apostolii Săi, auzeau la fel pronunţia Numelui sfânt:

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot NUMELE (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

 

De ce ar fi urmat Domnul Isus părerea lui Platon?

Sau, ar fi urmat El părerea preoţilor (numai în Templu)? Căci Vechiul Testament nu conţine o astfel de poruncă omenească.

Din contră:

Este scris: "Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşător, căci este sfânt! (Psalmul 99:3)

Întreabă-te: Lauzi tu Numele lui Dumnezeu, dacă nu-l cunoşti?

Este scris: Sfinţească-se Numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta (Matei 6:9)

Întreabă-te: Sfinţeşti tu Numele lui Dumnezeu, dacă nu-l cunoşti?

Este scris: "Fiindcă Mă iubeşte - zice .... - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. (Psalm 91:14)

Întreabă-te: Cunoşti tu Numele lui Dumnezeu? Se va aplica profeţia pe care tocmai ai citit-o peste tine, dacă nu cunoşti Numele lui Dumnezeu?

Este scris: De aceea poporul Meu va cunoaşte Numele Meu; şi de aceea va şti în ziua aceea că Eu vorbesc şi zic: "Iată-Mă!" (Isaia 52:6)

Întreabă-te: Vei fi tu în poporul lui Dumnezeu, dacă nu cunoşti Numele lui Dumnezeu?

Este scris: "De aceea, iată că le arăt de data aceasta şi-i fac să ştie puterea şi tăria Mea; şi vor cunoaşte că numele Meu este .... (Ieremia 16:21)

Este scris: De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte ca Eu sunt ..., zice ... Dumnezeu, când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor. (Ezechiel 36:23)

Întreabă-te: Vei putea tu deosebi mesajul adevăratului Dumnezeu, pentru timpul în care trăieşti?

Toţi aceia care doresc să fie împlinitori ai acestor profeţii despre Numele măreţ al lui Dumnezeu, trebuie să fie bine informaţi.