S-au găsit câteva obiecte arheologice, care arată clar că popoarele din jurul lui Israel, cunoşteau Numele lui Dumnezeu:
Stela lui Meșa - ce poartă o inscripție din secolul al IX-lea î.Hr. aparținea regelui Meșa al Moabului. Acest text al unui rege păgân, conţine Numele lui Dumnezeu - Iehova.
Numele lui Dumnezeu era vizibil tuturor şi nu era oprit folosirii
În scrierea "Războiul Iudaic" V:235 un evreu cu nume romanizat în Iosif Flaviu (secolul I), scria: "Marele preot avea capul acoperit cu o mitră de in subţire cu o bordură violet şi înconjurat de o coroană de aur pe care erau inscripţionate literele sfinte ... (adică cele patru litere ebraice ale Numelui lui Dumnezeu".
Istoricul creştin Eusebius îl redă pe Sanchuniathon
Eusebiu scrie că un preot păgân pe nume Sanchuniathon din Beirut (sec IX î.e.n.) a scris o enciclopedia despre credinţele din lumea antică. Când a scris despre credinţa evreilor, afirma că s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal. El a scris despre religia evreilor şi a menţionat numele Dumnezeu lor, Iehova.
Conform Bibliei, Numele sfânt a fost descoperit lui Moise, care a primit instrucţiuni clare cu privire la închinarea curată către Dumnezeul lui Israel, Iehova. Avem multe dovezi de necontestat din Biblie, că Numele lui Dumnezeu n-a fost ţinut ascuns sau protejat în aşa fel, ca oamenii să nu-l poată vedea în Biblia Ebraică (Vechiul Testament) şi să nu-l poată auzi din gura preoţilor evrei, inclusiv din gura marelui preot.
Statistici cu privire la Vechiul Testament
Numele lui Dumnezeu „YEHOWAH” (Iehova) apare de 6 973 de ori în Vechiul Testament. Vedem de aici că evreii din antichitate au fost pur şi simplu îndrăgostiţi de numele lui Dumnezeu, încât au creat şi o formă de alint al numelui, YAH, fiind o prescurtare compusă din primul şi ultimul sunet din Numele Divin.
Titlul „Dumnezeu” de 2 605 ori
Numele Divin prescurtat scris „Yah” dar pronunţat „Ya” (primul şi ultimul sunet din numele întreg) de 50 de ori
Titlul „Atotputernic” de 48 de ori
Titlul „Domnul” de 40 de ori
Titlul „Făuritor” de 25 de ori
Titlul „Creator” de 7 ori
Titlul „Tată” de 7 ori
Titlul „Cel Îmbătrânit De Zile” de 3 ori
Titlul „Marele Instructor” de 2 ori
Pratic, acest Nume, este cel mai des întâlnit nume în Biblie – după cum vedem în statistica de mai sus făcută de biblişti - şi prin liantul cuvântului teoforic „Aleluia” şi a numelor teoforice - care conţin prescurtări ale Numelui lui Dumnezeu – cum ar fi Isus, Ioan, Matei, etc. este cel mai des folosit nume din Istorie şi Lume.
Semnificaţia numelor menţionate mai sus:
Iehova – înseamnă „Cel ce este şi cel ce va fi”
Aleluia – înseamnă „Lăudaţi pe Iehova”
Isus – înseamnă „Iehova mântuiește"
Ioan - înseamnă „Iehova e milos”
Matei – înseamnă „Darul lui Iehova"
Deci, indiferent cât de mult s-ar strădui să ascundă cineva – sau chiar un popor întreg – acest Nume sfânt al lui Dumnezeu, este imposibil, din cauza vastei sale folosiri.
Numele lui Dumnezeu este pentru toate popoarele
Numele lui Dumnezeu a fost destinat să fie Numele Său pentru toată omenirea, după cum citim în rugăciunea lui Solomon, Regele lui Israel:
2Cronici 6:
32 De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare şi a braţului Tău cel întins, deci când va veni şi se va ruga înspre această Casă,
33 ascultă din ceruri, tărâmul locuinţei Tale, şi dă-i acelui străin tot ceea ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să-Ţi cunoască Numele, să se teamă de Tine aşa cum se teme poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit-o eu.
Iată de ce, într-o nouă Biblie engleză numită Divine Name King James Version, Numele Divin Iehova a fost repus în text de 6973 de ori, Numele Divin prescurtat YAH a fost repus de 50 de ori şi Numele Divin Iehova a fost repus în Noul Testament de 128 de ori, acolo unde sunt citate din Vechiul Testament. Iată un bun exemplu de urmat!
Promisiunea acceptării ca închinător era strâns legată de iubirea Numelui lui Dumnezeu
Şi pe străinii care se vor alipi de Iehova ca să-I slujească şi să iubească Numele lui Iehova, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu,
îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele." (Isaia 56:6-7)
În imperiul babilonian şi apoi în Imperiul Persan, Numele lui Dumnezeu a ajuns la loc de cinste, rivalizând cu zeii locali în închinare:
Căci de la răsăritul soarelui până la apusul acestuia, Numele Meu este mare între popoare; și în orice loc se aduce tămâie Numelui Meu, şi daruri curate; căci Numele Meu este mare între naţiuni, zice Iehova al Oştirilor. (Maleahi 1:11)
Confirmarea profeţiilor de mai sus o vedem în primul secol, atunci când citim textul din Faptele Apostolilor 2:
5. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate popoarele care sunt sub cer.
6. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: "Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni?
8. Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10. Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,
11. cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!"
Nu este de mirare, aşadar, atunci când vedem că numele divin existase transcris în forma greacă ca şi Ιευώ, Ιεωά sau ΙΕΗΩΟΥΑ (la greci) în secolele II-IV AD. În mod surprinzător, aceste forme sunt foarte apropiate de forma actuală Iehova. Biblia de la Blaj din 1795, cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română.
Numele divin apare aici în Exodul 6:3 la nota de subsol, ca Ehova, care în acea perioadă se citea Iehova, “e” fiind citit ca şi la cuvântul “este”.
“Şi m-am arătat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, Dumnezeul lor fiind Eu, şi numele Mieu, Domnul (a), nu l-am arătat lor. 3. (a) în jidovie, Ehova.”
Apoi în “Sănta Scriptură” de la 1874 numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice (VT) sub forma „Iehova“, ca mai apoi în 1914 sinodul bisericii ortodoxe să se pronunţe pentru scoaterea din uz a numelui divin. Aşa a pus Satana în România, un alt nume pentru Dumnezeu.
Indiferent dacă Satana vrea şi se luptă contra adevărului, prin sinoade, papă, preoţi, pastori, predicatori şi cântăreţi faimoşi, Dumnezeu are un singur nume şi acesta va dăinui pe vecie. Cei credincioşi nu vor înlocui Numele slăvit al lui Dumnezeu prin diferite descrieri atributive (titluri), cum ar fi Domnul, Dumnezeu, Cel Atotputernic, spunând astfel minciunile babilonice ale Diavolului. Credincioşii adevăraţi vor lăsa atât Numele Unic “Iehova”, cât şi titlurile majestăţii la loc de cinste, fiecare acolo unde îşi are locul lui în Sfintele Scripturi.
„Sfințească-se numele Tău” din rugăciunea Tatăl nostru arată că este singurul nume personal, altfel ar fi „Sfințească-se numele Tale”. Dumnezeu şi Domn (Elohim, Adon în ebraică) sunt denumirile unor titluri, şi nu Numele lui Dumnezeu, YHWH.
În opinia unui ebraist pe nume Nehemia Gordon, fiind evreu provenind dintr-o familie de rabini evrei, YHWH - "Iehovah" este cea mai apropiată formă de redare a numelui divin în caractere latine contemporane, ultima literă nefiind citită. Yhwh (yud, he, waw, he) sunt literele ce compun numele divin, scrierea în ebraică fiind de la dreapta la stânga (hwhY). Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. Alfabetul ebraic din antichitate avea numai consoane, 22 la număr, unele dintre acestea în anumite condiţii puteau fi folosite ca şi vocale (matres lectionis).
Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu: Biblia de la Pesta, 1873, Biblia de la Iaşi, 1874, Biblia de la 1911, Biblia de la 1913. "Iehova" este cea mai apropiată formă de redările din limba greacă care au încercat să redea transliterat numele divin în secolele I-IV AD. din ebraică. Deci nu poate fi vorba de o invenţie târzie a lui Raymundus Martinus din secolul XIII. Mai degrabă vedem că este o uşoară adaptare la formulările din textele vechi greceşti.
Un Dumnezeu şi Nume Unic
Dacă citim Biblia cu atenţie găsim nişte versete care declară următoarele, arătând spre un Singur şi Unic Dumnezeu, care nu are seamăn, nici în ceea ce priveşte Numele Său:
Eu sunt Iehova, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu (în ebraică Elohim). Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti. (Isaia 45:5)
Ca să se ştie, de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu (în ebraică Elohim): Eu sunt Iehova, şi nu este altul. (Isaia 45:6)
Căci aşa vorbeşte Iehova, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu (în ebraică Elohim) care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: "Eu sunt Iehova, şi nu este altul! (Isaia 45:18)
Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu (în ebraică Elohim), şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu (în ebraică Elohim), şi nu este niciunul ca Mine. (Isaia 46:9)
Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru (în ebraică Elohekem), şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară. (Ioel 2:27)
Cine este acel Singur şi Unic Dumnezeu, care are un Nume fără de pereche?
Este evident că el este doar Dumnezeu Tatăl, Yehowah.
Doar Dumnezeu Tatăl are un singur Fiu în ceruri, pe nume Iisus (Yeşhua).
Dacă comparăm Exodul 20:1-3 cu afirmaţiile din Ioan 17:1-3, ne putem da seama cu uşurinţă. Numai că unii sunt presaţi sau stresaţi de nişte idei venite prin niste aşazise consilii ecumenice, care doresc să creadă mai mult, decât se declară inteligibil, în Biblie.
Ei bine, să vedem ce surse s-au folosit acolo şi care a fost atmosfera acestor consilii, una paşnică şi sfântă sau una contrară acestor două mari calităţi, necesare mântuirii?
Şi Dumnezeu să ne dea gândul cel bun în a alege bine! Amin!
Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evr.12:14)
Să vedem dacă consiliile de elaborare a dogmelor au făcut acest lucru posibil:
Vă rog să observaţi atmosfera necreştină de la conciliile aşazise ecumenice (unde dragoste nu e, nimic nu e, nici chiar adevăr):
Atmosfera neiubitoare, necreştină a sinodul numit “Sinodul (Conciliul) de la Niceea” (325) a fost descrisa de istoricul roman Ammianus Marcellinus. El spune ca figuranţii de acolo s-au comportat ca niste câini turbaţi gata gata să se sfâşie. Cel mai infierbântat a fost episcopul din Mira Liciei, împărţind inamicului sau public nr 1, lui Arius, nişte palme generoase, pentru care a fost dat afară din marele consiliu.
Dar ce s-a întâmplat după Niceea? Dacă atunci au fost gata să se sfâşie, mai apoi chiar au făcut-o.
Iată nişte fragmente de istorie, de pe timpul când se făceau crezurile şi în ce atmosferă nesfântă, nepaşnică şi neiubitoare se făceau:
Sub patronajul împăratului roman Teodosie I, în anul 381, la Sinodul (Conciliul) al II-lea de la Constantinopol s-a oficializat şi impus o ipotetică doctrină a Trinităţii, pentru a cărei înţelegere (stabilire corectă) fracţiunile rivale (partidele de susţinători) s-au luptat încă câteva secole. Datorită faptului că mulţi au început să creadă în doctrina păgână a nemuririi sufletului, acest consiliul a degenerat în chemarea duhurilor celor morţi şi întrebarea sfinţilor morti, ca să le răspundă în materie de credinţă şi Biblie. Pentru prima oară, aici, la acest Sinod a fost inclus cuvântul Trinitate într-un “credo” (credeu) al Bisericii.
Cum comentaţi următoarele?
“Jubilarii si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca ma exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 – 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
Dumnezeu să ne lumineze şi să ne binecuvânteze prin adevărul Său şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, pentru a deosebi adevărul de falsitate, şi grâul de neghină, pentru slava Sa şi a Fiului Său şi pentru mântuirea noastră, care ne aşteaptă numai în cazul în care biruim întunericul şi toate neadevărurile venite din parea Diavolului cel foarte viclean! Amin!
Dumnezeu este Unul singur şi de aceea are un singur Nume. De aceea ne rugăm “Sfinţească-se Numele Tău” şi nu spunem “Sfinţească-se Numele Tale”.
Dacă comparăm multe traduceri ale Bibliei creștine cu textele manuscriselor biblice ebraice antice, vom vedea că Numele Divin al lui Dumnezeu – YEHOWAH – a fost eliminat din Biblie, fiind înlocuit cu Domnul.
Am întâlnit uneori oameni, care credeau că numele lui Dumnezeu este Domnul sau Dumnezeu. Însă Domnul se scrie Adonay, şi înseamnă Stăpân, pe când numele lui Dumnezeu este faimoasa Tetragramma ebraică, YHWH, şi înseamnă “Cel ce este şi Cel ce va fi”, Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce va fi „Acelaşi Dumnezeu" – şi nimeni nu poate schimba acest măreţ adevăr: nici Satana, Diavolul, nici sinoadele, nici marii preoţi, teologi sau cântăreţi faimoşi căzuţi sub influenţa lui malefică.
Cuvintele Domnul şi Dumnezeu nu pot fi numele lui Dumnezeu
Ce înseamnă cuvântul ebraic Adonay sau Elohim? Înseamnă cu totul altceva. De exemplu, cuvântul Adonay (Domnul) înseamnă stâpân, iar cuvântul Iehova nu înseamă stâpân. Dacă totuşi ai traduce aşa, e ca şi cum ai traduce cuvântul măr cu pară. Nu poţi să spui că dacă un măr este tot un fruct ca şi para, poţi să-l traduci ca pară. Ar fi o nebunie!
La fel, cuvântul cuvântul Elohim, redat în română prin Dumnezeu, din punct de vedere etimologic, are ca rădăcina cuvântul "el" care înseamnă "putere". Din acest cuvânt s-au format diferite cuvinte, printre care şi cuvântul "elohim”. Elohim înseamnă Cel Cu Puteri Multiple, o persoană cu puteri multiple. În ebraica biblică nu există corespondent feminin la acest cuvânt (nu există în vocabularul biblic cuvântul „zeiţă”). În Biblie întâlnim expresia YEHOWAH ELOHIM, ceea ce arată că Elohim nu poate fi numele lui Dumnezeu:
“Yehowah Elohim a făcut pe om din tărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7)
Deci nu poţi traduce cuvântul Elohim ca Iehova, pentru că nu înseamnă la fel ca Iehova. Nu poţi face ca mărul să fie citit pară.
Numele sfânt şi glorios al lui Dumnezeu în CELE ZECE PORUNCI
Exodul 20 din Textul Masoretic (Textul Ebraic Comun)
Textul ebraic vocalizat în litere evreieşti moderne şi traducerea în limba română
Exodul Capitolul 20 שְׁמוֹת א וַיְדַבֵּר אֱלֹהִים, אֵת כָּל-הַדְּבָרִים הָאֵלֶּה לֹאאר. {ס}
1 Și Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:
ב אָנֹכִי יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, אֲשֶׁר הוֹצֵאתִיךָ מֵאֶרֶץ מִצְרַיִם מִבֵּית עֲבָדִים: לֹא-יִהְיֶה לְךָ אֱלֹהִים אֲחֵרִים, עַל-פָּנָי.
2 Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea.
ג לֹא-תַעֲשֶׂה לְךָ פֶסֶל, וְכָל-תְּמוּנָה, אֲשֶׁר בַּשָּׁמַיִם מִמַּעַל, וַאֲשֶׁר בָּאָרֶץ מִתָּחַת--בַּמַּיִם, מִתַּחַת לָאָרֶץ.
3 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare, cu nimic din ce este sus în cer, sau care este dedesubt pe pământ, sau care este în apa de sub pământ;
ד לֹא-תִשְׁתַּחֲוֶה לָהֶם, וְלֹא תָעָבְדֵם: כִּי אָנֹכִי יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, אֵל קַנָּא-פֹּקֵד עֲוֺן אָבֹת עַל-בָּנִים עַל-שִׁלֵּשִׁים וְעַל-רִבֵּעִים, לְשֹׂנְאָי.
4 Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor asupra copiilor până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
ה וְעֹשֶׂה חֶסֶד, לַאֲלָפִים --לְאֹהֲבַי, וּלְשֹׁמְרֵי מירֵי מיוִ.
5 Şi arătând mila miilor celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. {S}
ו לֹא תִשָּׂא אֶת-שֵׁם-יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, לַשָּׁוְא: כִּי לֹא יְנַקֶּה יְהוָה, אֵת אֲשֶׁר-יִשָּׂא אֶת-שְׁמוֹ לַשָּׁוְא. 6 Să nu iei în zadar Numele lui Iehova, a Dumnezeului tău; căci Iehova nu-l va ţine nevinovat pe cel ce ia Numele Lui în zadar.
ז זָכוֹר אֶת-יוֹם הַשַּׁבָּת, לְקַדְּשׁוֹ.
7 Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
ח שֵׁשֶׁת יָמִים תַּעֲבֹד, וְעָשִׂיתָ כָּל-מְלַאכְתָּךאכְתּח.
8 Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată lucrarea;
ט וְיוֹם, הַשְּׁבִיעִי-שַׁבָּת, לַיהוָה אֱלֹהֶיךָ: לֹא-תַעֲשֶׂה כָל-מְלָאכָה אַתָּה וּבִנְךָ וּבִתֶּךָ, עַבְדְּךָ וַאֲמָתְךָ וּבְהֶמְתֶּךָ, וְגֵרְךָ, אֲשֶׁר בִּשְׁעָרֶיךָ.
9 Dar ziua a șaptea este o odihnă pentru Iehova, Dumnezeul tău; în ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale, nici străinul tău care este în porțile tale;
י כִּי שֵׁשֶׁת-e-יָמִים עָשָׂה יְהוָה אֶת--הַשָּׁמַיִם וְאֶת-הָאָרֶץ, אֶת-הַיָּם וְאֶת-כָּל-אֲשֶׁר-בָּם, וַיָּנַח, בַּיּוֹם הַשְּׁבִיעִי; עַל-כֵּן, בֵּרַךְ יְהוָה אֶת-יוֹם הַשַּׁבָּת--וַיְקַדְהשוּקַדְּשּמ.
10 Căci în șase zile a făcut Iehova cerul și pământul, marea și tot ce este în ele, și s-a odihnit în ziua a șaptea; de aceea Iehova a binecuvântat ziua odihnei și a sfințit-o.
יא כַּבֵּד אֶת-אָבִיךָ, וְאֶת-אִמֶּךָ-לְמַעַן, יַאֲרִכוּן יָמֶיךָ, עַל הָאֲדָמָה, אֲשֶׁר-יְהוָה אֱלֹהֶיךָ נֹתֵן לָךְ לָךְ.
11 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să se lungească zilele tale în țara pe care ți-o dă Iehova, Dumnezeul tău.
יב לֹא תִרְצָח, לֹא תִנְאָף; לֹא תִגְנֹב, לֹא-תַעֲנֶה בְרֵעֲךָ עֵד שָׁקֶר.
12 Să nu ucizi. Să nu comiţi adulter. Să nu furi. Să nu dai mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
יג לֹא תַחְמֹד, בֵּית רֵעֶךָ; {ס} לֹא-תַחְמֹד אֵשֶׁת רֵעֶךָ, וְעַבְדּוֹ וַאֲמָתוֹ וְשׁוֹרוֹ וַחֲמֹרוֹ, וְכֹל, אֲשֶׁר לְרֵעֶךָ. {פ}
13 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu pofteşti la soţia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la boul lui, nici la măgarul lui, nici la nimic care este al aproapelui tău.
יד וְכָל-הָעָם רֹאִים אֶת-הַקּוֹלֹת וְאֶת-הַלַּפִּידִם, וְאֵת קוֹל הַשֹּׁפָר, וְאֶת-הָהָר, עָשֵׁן; וַיַּרְא הָעָם וַיָּנֻעוּ, וַיַּעַמְדוּ מֵרָחֹק.
14 Și tot poporul a văzut tunetele și fulgerele și glasul trâmbiţei și muntele fumegând; și când au văzut oamenii, s-au cutremurat și au stat departe.
טו וַיֹּאמְרוּ, אֶל-מֹשֶׁה, דַּבֵּר-אַתָּה עִמָּנוּ, וְשע״מֵּר-אַתָּה עִמָּנוּ, וְש״״מְנ״מֵָ; וְאַל-יְדַבֵּר עִמָּנוּ אֱלֹהִים, פֶּן-נָמוּת.
15 Și i-au spus lui Moise: „Vorbește cu noi și vom auzi; dar Dumnezeu să nu vorbească cu noi, ca să nu murim”.
טז וַיֹּאמֶר מֹשֶׁה אֶל-הָעָם, אַל-תִּירָאוּ, כִּי לְבַעֲבוּר נַסּוֹת אֶתְכֶם, בָּא הָאֱלֹהִים; וּבַעֲבוּר, תִּהְיֶה יִרְאָתוֹ עַל-פְּנֵיכֶם--לְבִלְתּבִלְתתוֹ עַל-פְּנֵיכֶם.
16 Și Moise a spus poporului: „Nu vă temeți; căci Dumnezeu a venit să vă încerce şi ca frica Lui să fie înaintea voastră, ca să nu păcătuiţi.
יז וַיַּעֲמֹד הָעָם, מֵרָחֹק; וּמֹשֶׁה נִגַּשׁ אֶל-הָעֲרָפֶל, אֲשֶׁר-שָׁם הָאֱלֹהִים.
17 Poporul a stat departe; dar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.
מִן מִן-ַשָּׁמַ ַשָּׁמַ דִּבַּרְתִּ, דִּבַּרְתִּי עִמָּכֶם.
18 Și Iehova a zis lui Moise: „Așa să le spui copiilor lui Israel: Voi înșivă ați văzut că am vorbit cu voi din cer”.
יט לֹא תַעֲשׂוּן, אִתִּי: אֱלֹהֵי כֶסֶף וֵאלֹהֵי זָהָבֵי זָהָב, לותַּלֹהֵי כֶסֶף
19 Să nu faceţi cu Mine dumnezei de argint sau dumnezei de aur, să nu vă faceţi asemenea pentru voi.
כ מִזְבַּח אֲדָמָה, תַּעֲשֶׂה-לִּי, וְזָבַחְתָּ עָלָיו אֶת-עֹלֹתֶיךָ וְאֶת-שְׁלָמֶיךָ, אֶת-צֹאנְךָ וְאֶת-בְּקָרֶךָ; בְּכָל-הַמָּקוֹם אֲשֶׁר אַזְכִּיר אֶת-שְׁמִי, אָבוֹא ךכֹא ככִּיר
20 Să-Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de mulțumire, oile tale și boii tăi; în orice loc în care voi face să se pomenească Numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta.
כא וְאִם-מִזְבַּח אֲבָנִים תַּעֲשֶׂה-לִּי, לֹא-תִבְנֶה אֶתְהֶן גָּזִית: כִּי חַרְבְּךָ הֵנַפְתָּ עָלֶיהָ, וַתְּחַלְלֶהָ.
21 Și dacă îmi faci un altar din piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci dacă îți ridici unealta pe ea, ai pângărit-o.
כב וְלֹא-תַעֲלֶה בְמַעֲלֹת, עַל-מִזְבְּחִי: אֲש-ֶׁר לישךלָָָָָָֹֹֹֹֹֹ
22 Să nu te sui pe trepte la altarul Meu, ca să nu îți fie descoperită goliciunea pe el.
Text ebraic vocalizat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu