Ce înseamnă cuvântul tetragrama şi teonimul ebraic יהוה?

Tetragrama

Tetragrama nu este numele lui Dumnezeu, ci un cuvânt care arată câte litere are teonimul în cauză. Teonimul înseamnă numele unui dumnezeu. Teonimul ebraic din patru litere יהוה‎ (transliterat ca YHWH), este numele propriu (personal) al lui Dumnezeu în Biblia ebraică. Cele patru litere ale numelui, scrise și citite de la dreapta la stânga (în ebraică), sunt yod, he, waw și he. Grecii din antichitate au numit acest cuvânt tetragrammaton, deoarece tetragrama înseamnă un cuvânt din patru litere. În sursele din antichitate teonimul יהוה‎ apare şi într-o formă prescurtată, de alint, având doar trei litere, YHW (numit trigrammaton şi care înseamnă un cuvânt din trei litere).

 

Teonimul יהוה

Teonimul יהוה e derivat dintr-un verb care înseamnă „a fi” („sunt”), după cum ni se arată la Exodul 3:14 în care Cel Preaânalt dintre toate fiinţele cereşti își explică numele ca „Ehyeh Asher Ehyeh” (Sunt Cel Ce Sunt). Cuvântul Ehyeh (Sunt) este un verb „imperfect” de la rădăcina HYH care înseamnă „a fi”. Totuşi nu “Ehyeh” este numele lui Dumnezeu, nici „Ehyeh Asher Ehyeh”, ci comprimarea la modul imperfect a acestei fraze în teonimul יהוה‎, care înseamnă ceva mai mult decât “sunt”. Teonimul ebraic יהוה înseamnă “Cel ce a fost şi cel ce va fi” într-un sens etern – conform episcopului Epifanie din Salamina (n. 315 - d. 403), Cipru, la origine evreu palestinian convertit: “Cel care a fost și este și există întotdeauna”.

Sinteza succintă a calendarului biblic

 

Anul biblic

Încă din antichitate, la multe popoare anul începea primăvara. De exemplu la romani luna Ianuarie era luna a XI în calendar, până în jurul anului 150 î.Hr.

Dumnezeu i-a poruncit lui Moise ca anul să înceapă în luna Abib (luna spicelor) - zis şi Nisan după exilul babilonian, această lună fiind prima lună din an şi din calendarul biblic.

Astazi iesiti, in luna spicelor. (Exod.13:4)

Luna Abib, lună care este precizată ca „prima lună a anului” (cf. Exod 12,2; Levitic 23,5), în cartea Estera (3,7) este identificată ca fiind luna Nisan, din calendarul persan.

 

Despre calendarul biblic

         Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12. Anul începea după echinoxiul de primăvară, între fiecare anotimp și an existând o zi de trecere.

Detaliul despre începutul anului la echinoxiul de primăvară îl aflăm din sursele antice, cum ar fi:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”

Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.

De la Echinocţiul de Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:

„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu, Istoria ecclesistică, VII, 32

 

Anotimpurile

Geneza 1:14 Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii,

Anotimpurile biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni şi o zi. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminile de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.

 

Vechimea calendarului biblic

Calendarul exista și înainte de Marele Potop

Geneza 7: 11. În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor.

Geneza 7:24. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 8: 3. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.

4. În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

 

Importanţa calendarului biblic

Dacă am restaura calendarul biblic şi anul biblic, sărbătorile anuale din Biblie ar cădea în perioada anului în care au fost fixate şi nu ar exista nici un fel de decalare sau rămânere în urma; în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuie să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

 

De exemplu: Dacă un om s-ar naşte primăvara, pe 1 Martie şi această zi ar fi o zi de miercuri, în fiecare an, 1 Martie ar fi într-o zi de miercuri. Interesant, nu-i aşa?

Credinţă în progres sau apucături sectare?

 

Din dosarele ereziologiei: Vestitorii Dimineţii din 1878

 

 

Când a venit anul 1878, în comunitatea adventistă a nesabatarienilor numiţi şi "vestitorii dimineţii" (după ziarul cu acelaşi nume) era mare fierbere. Ziarele locale şi cele din apropierea de Pittsburgh - un fief al grupării, urmăreau cu atenţie grupul, care prezise că în acest an va fi Răpirea şi publicase data în revista de elită a sectei, numită Vestitorul Dimineţii. Printre ei era şi tânărul pastor CT Russell, principalul finanţator şi locotenent a liderului de grup, NH Barbour - acesta fiind considerat "un vas ales de Dumnezeu".

Ulterior, ziarele din Pittsburgh au raportat că şi el se afla pe podul de pe strada Sixth Street îmbrăcat într-o haină albă în noaptea albă a Memorialului morții lui Hristos, așteptându-se să fie dus la cer împreună cu mulți alții, dar Russell a negat cu vehemenţă. El a susţinut că era în pat, dar nu a negat evenimentul:

„Eram în pat în noaptea aceea între 22:30 și 23:00. Cu toate acestea, unii dintre cei mai radicali ar fi putut fi acolo, dar eu nu am fost. Nici nu mă așteptam să fiu dus în rai în acel moment, pentru că am simțit că era mult de făcut, predicând mesajul Împărăției popoarelor pământului înainte ca biserica să fie luată."

 — după Alexander Hugh Macmillan, Faith on the March (Credinţa în progres)

Ştim că ziarele uneori exagerează, dar CT Russell a fost prins cu minciuna în diferite ocazii. Ar fi putut fi acolo şi să fi fost chiar unul dintre "radicali", deoarece suferea de sifilis, care la acea ora era de netratat şi producea o formă de demenţă. Pentru el - cu o asemenea boală gravă, un eveniment ca Răpirea, ar fi fost o mântuire din starea deplorabilă. El a ţinut boala în secret şi s-a căsătorit sub pretextul posibilităţii absistenţei sexuale totale în căsătorie.

Când a trecut anul 1878, în care şi-au pus mari speranţe, eșecul Răpirii așteptate a adus o mare dezamăgire şi dezordine în credinţă pentru adventiştii în cauză. Lumea refuza să le mai cumpere ziarul şi cărţile şi secta se rupe în mai multe orientări. CT Russell îl critică pe lider pentru cheluieli nejustificate şi pentru anumite inovaţii care erau privite ca nebiblice. După ce se desparte de Barbour, Russell se etalează ca noul vas ales de Dumnezeu şi cu cei fileli lui din sectă porneşte pe un nou drum, autonumindu-se Studenţii Internaţionali ai Bibliei, cu ziarele din Pittsburgh pe urmele lui.

Înainte de a intra în sectă CT Russell fuse-se un tânăr negustor de textile prosper din Pittsburg şi fiind decepţionat de orice religie, contactase sifilisul ducând o viaţă destrăbălată. După ce a intrat în sectă, face un studiu de doi ani de pastoraţie, fiind ordinat ca pastor al unei adunări (ramura adventiştilor nesabatarieni). După ce îşi închide afacerea, cu banii obţinuţi fondează o editură religioasă în anul 1881, unde este secretar trezorier, alături de tatăl său, care ocupa postul de vicepreşedinte şi cu William Henry Conley, un om de afaceri din Pittsburgh, ca prim președinte până în 1884. În 1884 CT Russell preia preşedinţia, învârtind în acelaşi timp diferite afaceri dubioase. Prin scopul scuză mijloacele vinde sacii de grâu obişnuit de 1 dolar bucata, la preţul de 60 de dolari sacul, sub pretextul că este un grâu miraculos.     După ce în anul 1913 ziarul "The Brookly Daily Eagle" a scris un articol pe temă, pastorul se oferă să despăgubească pe cei înşelaţi, lâudându-se ulterior că nimeni nu a aplicat pentru a primi banii înapoi. Totuşi, faptele spun totul.

          Există un semn de identificare clar al oamenilor care se declară credincioşi: faptele.

Matei 7:16. Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?

17. Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.

19. Orice pom care nu face roade bune este taiat si aruncat in foc.

20. Asa ca, dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Este evident că orice succes răsunător ar fi slujirea unui astfel de "pom", nu va fi un argument în favoarea sa.

Un proverb spune că > Cum e popa aşa-i şi satul

 

Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de mâini

 

Cum e popa aşa-i şi satul

Un proverb spune că > Cum e popa aşa-i şi satul

Ocupaţia dvs.?: preot

Vocaţia dvs.?: distracţia

Slujirea dvs.? din lipsa de dumnezeu slujba azi nu se ţine

Aşa a scris un preot catolic pe usa bisericii într-o duminica în epoca comunista: "din lipsa de dumnezeu slujba azi nu se ţine".

Cum se ajunge aici?

Biserica poate deveni o morga în sens duhovnicesc, daca investitia pe care o face in biserici este mai mare decat investitia in oameni.

Construcţiile impunătoare au atras slujitori care doreau să fie slujiţi, nu să slujească. Toata slujirea lor se baza pe o slujbă de un ceas sau doua, pe saptamana, la care nu aveau vocaţie şi in afara de incantatiile liturgice si niste povesti cusute spuse ca predica, nu stiau nimic.

Din lipsa de ocupație un popă ortodox i-a făcut "cadou" unei tinere doi prunci, după două partide amoroase.

Un pastor scria ca in timpul studentiei sale la o facultate de teologie doar circa 20 la suta dintre viitorii pastori aveau vocatia de preot, altii frecventand balurile si jocurile societatii. Un astfel de student se lauda cu crucea de aur de la gat, primita cadou de la bunicul sau. Nu e de mirare daca un pastor - dupa spusele lui - nu credea decat o fila din Biblie si o spunea public.

Stiti ca faimosul popa Tokes, din Revolutia de la Timisoara, ulterior si-a lasat sotia si copii pentru una mai tanara?

Cum va ajunge o biserica sub conducerea oamenilor de acest soi?

La o examinare a corpului pastoral al facultatii de teologie protestanta, unui student i-a cazut o poza porno din Biblie. Da, chiar din Biblie. Studentul era fiu de pastor reformat si s-a remarcat ca si consumator de pornografie din frageda tinerete. A fost excomunicat, dar in anul urmator a fost reprimit. A absolvit si a primit o biserica, dat a fost dat afara dupa ce a vandut bunurile ei.

O preoteasa unguroaica din Ardeal, pastor din Biserica Reformată a facut cea mai impunatoare biserica din judeţ, dar ii placeau balurile pana la ore trazii, asa ca duminica nu se mai putea trezi, fiind trezita cu: "hai draga mea ca te asteapa oamenii in biserica". Si apoi ne miram ca slujitorii atei, produc enoriasi atei si ca moare credinta, iar comunitatile mor si bisericile devin ruine sau muzee.

Un pastor adventist căsătorit spunea că două slujba a fost invitat de o tânără din biserica unde a fost invitat, să facă sex împreună și nu avea vârsta majoratului. La fel, un director de internat adventist a fost demascat cum făcea sex cu o tânără care nu avea majoratul, el fiind căsătorit și având copii.

Pastorul Marcel Bota spunea: "Am făcut investiții uriașe în clădiri și am început să ne închidem între patru pereți. Clădirile riscă să devină pentru noi închisori și chiar morminte dacă nu ne trezim."

Apocalipsa 1:3

Ferice de cel ce citește și de cei ce aud cuvintele profeției și păzesc cele scrise în ea, căci vremea este aproape.

În comunităţile în care slujitorii bisericii îşi fac datoria, având şi vocaţie, Biblia este crezută şi are valoare, iar prevederile Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi sunt aplicate în vieţile oamenilor, acestea având mult spor, folos, sunt prospere, sănătoase şi fericite. În schimb acolo unde nu este nimeni la cârmă - vorba unui preot catolic "din lipsă de dumnezeu", creşte numărul addicţilor şi al răului de tot felul, a divorţurilor, a violenţelor, a sinuciderilor şi a tentativelor de suicid, a criminalităţii şi a celor ce nu pot sau nu doresc să se autoântreţină, să întemeieze o familie, să facă copii sau să aibă grijă de membrii familiilor. E o coincidenţă sau cartea aceasta - Biblia - are ceva supranatural? Celor care li s-a transformat viaţa sunt ca mărturie... Cine o citeşte şi o studiază direct şi caută cu pasiune să o înţeleagă - pentru a împlini voia lui Dumnezeu, va fi binecuvântat.

Clădirea nu contează. Contează oamenii slujitori şi slujba ce o fac şi apoi contează oamenii care îplinesc ce aud la această slujilre.

Dumnezeu, care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamantului si nu locuieste in temple facute de maini. (Fapt.17:24)

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA (sigla LXX)

 

TRADIŢII UITATE:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

 

Exista Numele lui Dumnezeu în prima traducere greacă, Septuaginta?

 

„Strict vorbind, termenul grecesc κύριος (la fel ca și δεσπότης [un stăpân, un domn] nu este nici o traducere și nici un sinonim exact al Tetragramei ebraice (50). Acesta este un termen substitutiv, un epitet care a devenit substantiv, fiind utilizat în copiile târzii ale Septuagintei (LXX) ca un nume propriu(51). Termenul κύριος nu este un echivalent grecesc pentru יהוה [YHWH] deoarece acest termen este în afara domeniului semantic al termenului ebraic și nu are nici o legătură cu nici una din etimologiile sale. Este evident că dacă κύριος ar fi fost folosit în traducerea originală a Septuagintei, aceasta nu ar fi fost o alegere de traducere binevenită pentru mai bine de două sau trei secole. În toate manuscrisele originale ale Septuagintei, până pe la mijlocul secolului întâi al erei noastre, nu este folosit κύριος, ci forme ebraice sau grecești ale Tetragramei"

 

Files and Information on Early Jewish and Early Christian Copies of Greek Jewish Scriptures:

http://ccat.sas.upenn.edu/rak//earlylxx/jewishpap.html#scrolls

 

Tradiţii uitate:

NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA

(sigla LXX)

"Septuaginta" în latină şi "hebdomateka" în greacă este un cuvânt ce descrie numele unei versiuni a Bibliei, conţinând doar cărţile Vechiului Testament. LXX este o traducere în limba greacă, care derivă din latinescul „șaptezeci”. Prescurtarea şi sigla ei este citată prin "LXX". Este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește.

Traducerea Septuagintei a avut loc în oraşul Alexandria, la porunca regelui greco-egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care a inclus-o în celebra bibliotecă din Alexandria (cea mai mare din antichitate). Biblioteca făcea parte dintr-un compex de cercetare numită Mouseion, proiectat de către Dimitrie de Phalerum, un om de stat atenian exilat care trăia în Alexandria, la curtea lui Ptolemeu I Soter, tatăl lui Ptolemeu II.

Scrisoarea lui Aristeas este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei şi arată cum regele Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Astfel, au fost aleși câte șase cărturari traducători, din fiecare trib al lui Israel şi trimişi la Alexandria.

Controversa

De-a lungul timpului, mulţi cercetători creştini sau necreştini şi-au pus întrebarea aceasta: cum au redat primii traducători Numele lui Dumnezeu în Septuaginta? Unii, foarte vocali, dar în lipsă clară de dovezi, au fost ferm convinşi că nu. Apoi, când după al doilea război mondial au venit nişte dovezi din Egipt, unii dintre cei care au fost ferm convinşi că Septuaginta nu avea numele lui Dumnezeu în text, s-au supărat foarte tare şi au devenit şi mai vocali. Ei au început să spună că aceste texte sunt falsificate, pentru a se dovedi un lucru neadevărat.

Însă cu timpul au apărut noi şi noi dovezi CĂ NU ESTE VORBA DE NICI UN FALS, ci chiar aşa este.

Iată o listă parţială a manuscriselor biblice LXX greceşti ce conţine Numele Divin în caractere ebraice

Papirusul 8HevXII a, cunoscut şi ca LXX-VTS 10a, Rahlfs 943a este un manuscris al Septuagintei din secolul I AD, având porţiuni cu pasaje din anumite cărţi ale profeţilor. Acestea conțin Numele Divin, numit şi tetragramatonul YHWH, în ebraică יהוה. Versete în cauză sunt: Iona 4:2; Mica 1:1, 3; Mica 4:4, 5, 7; Mica 5:4, 4; Habacuc 2:14, 16, 20; Habacuc 3:9; Țefania 1:3, 14; Zaharia 2:10; Zaharia 1:3, 3, 4; Zaharia 3:5, 6, 7.

Papirusul Oxyrhynchus 3522 cunoscut şi ca P.Oxy.L 3522, Rahlfs 857 datează din primul secol AD şi conține versetele din Iov 42:11-12.

Papyrusul Fouad 266 (LXXP. Fouad Inv. 266; Rahlfs 847, 848 and 940; TM nr: 62290; LDAB id: 3451: VH: 0056) este o copie a cărții Deuteronom. Acest manuscris a copiei Septuagintei datează din sec. I î.H. Textul indică peste 50 menționări a Numelui Divin ebraic YHWH (יהוה), în versetele: 18:5, 5, 7, 15, 16; 19:8, 14; 20:4, 13, 18; 21:1, 8; 23:5; 24:4, 9; 25:15, 16; De 26:2, 7, 8, 14; 27:2, 3, 7, 10, 15; 28:1, 1, 7, 8, 9, 13, 61, 62, 64, 65; 29:4, 10, 20, 29; 30:9, 20; 31:3, 26, 27, 29; 32:3, 6, 19.

Aceste manuscrise vechi – dar şi altele - ale Septuagintei, arată că a existat o tradiţie a redării Numelui Divin, atunci când se traducea textul în limba greacă.

Există o informaţie foarte importantă din secolul II, în cărţile scrise de autorul creştin Clement din Alexandria, şeful Bibliotecii Creştine din Alexanria, bibliotecă fondată de sicilianul Pantaenus (cc. 180 AD). Se pare că anumiţi creştinii din acel timp, cunoşteau numele lui Dumnezeu şi ştiau ce înseamnă.

Alexandria, din Egipt, a fost un oraş cu o largă populaţie evreiască. Fie creştinii din acest oraş au întrebat evreii din acest oraş - în secolul II - despre ce înseamnă Numele lui Dumnezeu, scris în cele patru litere evreieşti şi numită de greci Tetragrammaton (înseamnă "Cele patru litere"), fie chiar ei înşişi aveau această informaţie de la creştinii evrei din primul secol, a se compara textul din Apocalipsa 1:8 cu cele relatate de Clement, de două ori:

Biblia Ortodoxă, în textul clasic bizantin, redă astfel: "Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul."

Clement din Alexandria, Stromateis III, capitolul 34, extras din carte:

„34:3 Înăuntrul vălului este ascunsă slujirea preoțească și îi ferește pe cei care lucrează înăuntrul ei de cei care sunt afară. 4 Apoi, este perdeaua de la intrarea în Sfânta Sfintelor; sunt patru stâlpi, sfântul semn al tetradei legămintelor antice (cf. .: Exodul 27:16; Jos. Ant. III.6.4) 5 De asemenea, numele mistic cu patru litere (τετράγραμμον=tetragrammaton), care era atașat numai celor cărora sanctuarul interior (adytum) era accesibil și se numeşte Iehova, care este interpretat ca: „Cel ce este și Cel ce va fi” (ὁ ὢν καὶ ὁ ἐσόμενος) 6. Numele lui Dumnezeu conține cele patru litere şi printre grecii.

Apoi Clement repetă informaţia încă odată în Stromateis, Cartea a V-a, Capitolul 6:34

„Acest nume mistic ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi”.

Informaţia aceasta n-a rămas la Clement, ci prin cartea Stromata pe care el a scris-o, a circulat la toţi cei care au citit-o. Aşa a ajuns la Nicetas, Episcopul Heracleei, care citează versetul din Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a, Capitolul 6:34, scrisă în secolul II d.Hr. Apoi, informaţia de la Nicetas trece la Francis Zephyrus, care scrie "Din Catena Despre Pentateuh", publicat în latină, p. 146.

Clement din Alexandria a fost un polific scriitor creştin din secolul II-III (c.150 - c.215) şi a fost citit de mulţi, deci este posibil ca informaţia dată de el despre numele lui Dumnezeu

să fi ajuns la multă lume.

Numel lui Dumnezeu în ebraică

Exodul 3 Texul Masoretic (ebraic)

13. Moise a zis lui Dumnezeu (Elohim): "Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: "Dumnezeul (Elohe) părinţilor voştri m-a trimis la voi"; şi mă vor întreba: "Care este numele Lui (haşhem)?" Ce le voi răspunde?"

14. Dumnezeu (Elohim) a zis lui Moise: "Sunt (Eh-Yeh) cine (aser) sunt" (Eh-Yeh) (sau "Sunt Cel Ce Sunt.") Şi a adăugat: "Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: "Cel ce este (Eh-Yeh), m-a trimis la voi." (Din cuvântul Eh-yeh şi Ha-wah s-a format cuvântul Ye-ho-wah, construit la viitor activ: Cel ce este şi Cel va fi – a se vedea răspunsul lui Clement şi Apocalipsa 1:8)

15. Dumnezeu (Elohim) a mai zis lui Moise: "Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: "Yehowah (care înseamnă "Cel ce este Cel şi va fi") Dumnezeul (Elohe) părinţilor voştri, Dumnezeul (Elohe) lui Avraam, Dumnezeul (Elohe) lui Isaac şi Dumnezeul (Elohe) lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele (şhemi) Meu pentru veşnicie, acesta este pomenirea (zikri) Mea din neam în neam."

Numele lui Dumnezeu în limba ebraică este scris ca יהוה şi este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și vāv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), şi consoana hē (ה) care se repetă la sfârșitul cuvântului.

Deoarece în limba ebraică cuvintele se pot despărţi în silabe închise sau deschise. Având silabe închise (Consoana + vocala + consoana), tetragrama devine astfel trisilabic: Yvoc+Hvoc+WvocH (“voc” înseamnă vocală), conform cu spusele fostului Rabin Şef al Ungariei, Raj Tamas. La forma Yahweh, acest lucru este imposibil, cuvântul fiind bisilabic YvocH+WvocH.

Raj Tamas (Budapesta, 9 februarie 1940 – Budapesta, 8 martie 2010) a fost un istoric maghiar şi rabinul-șef al Ungariei. De-a lungul vieții, a publicat multe cărți, majoritatea având ca scop aducerea religiei evreiești mai aproape de oamenii altor religii, scriind şi despre numele lui Dumnezeu.

Limba ebraica are două timpuri pentru verbe, timpul perfect (care descrie o acţiune încheiată) şi timpul imperfect (care descrie o acţiune neîncheiată), cum este în cazul numelui lui Dumnezeu. Ebraica fiind o limbă a acţiunilor, numele ebraic al lui Dumnezeu reflectă foarte bine sensul deplin al celor trei silabe descrise în Apocalipsa 1:8 (trecut - Cel ce a fost, prezent - Cel ce este, viitor - Cel ce vine să fie). Un verb tradus din ebraică care reflectă o acţiune, trebuie tradus într-un verb reflectat într-un timp corespunzător, care în limba greacă poate lua forma de Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine (să fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată. De aceea unele verbe din ebraica sunt traduse ca o frază sau uneori ca o propoziţie.

Deoarece numele lui Dumnezeu este "Yehowah" şi nu “Ahayah”, "Hayah" sau "Ehyeh - care înseamnă “eu sunt” sau “eu exist”, conjugarea fiind la persoana a treia, masculin, singular, acest nume înseamnă mai mult ca "eu sunt" sau "eu exist", el fiind legat de un scop al acţiunii ce se va petrece în viitorul neâncheiat: Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine (să fie Cineva) - acţiunea verbului ebraic fiind arătată ca neâncheiată.