DE CE BIBLIILE POCĂIŢILOR NU CONŢIN CĂRŢILE APOCRIFE?

 

SINODUL DE LA YAMNIA (85, AD)

- SAU DE CE BIBLIILE POCĂIŢILOR NU CONŢIN CĂRŢILE APOCRIFE CARE SE AFLĂ ÎN VERSIUNEA ORTODOXĂ A SEPTUAGINTEI?

 

Consiliul de la Yamnia (Yavne) s-a întrunit în anul 85, format exclusiv din rabini evrei, ca să discute anumite aspecte legate de cărţile ce alcătuiau versiunea Septuagintei şi alte canoane ale diferitelor grupări evreieşti, considerate de autorităţi ca fiind secte. Aici s-au respins ca neautentice, diferite cărţi adăugate de unii la canonul evreiesc al Sfintelor Scripturi, cum ar fi de exemplu Cartea lui Tobit.

În Biblia Otodoxă de pe internet se află o carte pe numele Tobit, care are 14 capitole.

În ultimul capitol, această carte conţine următoarele:

Tobit 14:15. Dar inainte de a muri a auzit el de pieirea Ninivei, pe care a cucerit-o Nabucodonosor si Ahasveros, si s-a bucurat inainte de moartea sa pentru Ninive.

Adevărul istoric este că Ninive a fost distrusă în timplul domniei tatălului lui Nabucodonosor II, nu în timpul lui sau al bunicului său Nabucodonosor I (zis şi Nebucadneţar).

Nabopolassar (cca.658 - 605 î.Hr.) a fost primul rege al Noului Imperiu Babilonian. A condus Babilonul timp de 20 de ani, timp în care a fost distrusă cetatea de reşedinţă assiriană a regilor din Ninive. El este tatăl lui Nabucodonosor al II-lea, cel care l-a urmat pe tron în 605 î.Hr.. NINIVE a fost cel mai mare oraș din lume timp de aproximativ cincizeci de ani până în anul 612 î.Hr. când, după o perioadă acerbă de război civil în Asiria, a fost jefuit şi distrus total  de o coaliție a fostelor popoare supuse, inclusiv babilonienii, medii, perși, sciții și cimerienii.   Cronica babiloniană privind căderea Ninivei consemnează că Ninive a fost „transformată în movile şi mormane de moloz”. Distrugerea completă a orașului Ninive a fost văzută în mod tradițional ca fiind confirmată de Cartea ebraică a lui Ezechiel și de Retragerea grecească a celor zece mii, a lui Xenofon (d. 354 î.Hr.). Nu există tăblițe cuneiforme ulterioare în akkadiană din Ninive. A fost complet devastat în 612, confirmat de istoricii greci Ctesias și Herodot (c. 400 î.Hr.), Ninive era un lucru în uitare al trecutului; iar când Xenofon a trecut pe lângă locul ei în secolul al IV-lea î.Hr. l-a descris ca fiind abandonat.

Consiliul de la Iamnia, 85 AD

Este posibil ca autorităţile evreieşti să fi cunoscut originea dubioasă a acestor cărţi pline de speculaţii, poveşti şi inexactităţi istorice, din cauza cărora au respins versiunea Septuaginta şi nu au mai tolerat-o spre citire.

Consiliul de la Iamnia,  (Yavneh în Țara Sfântă ) a fost un consiliu al autorităţilor evreieşti din secolul 1 CE pentru a discuta despre canonul Bibliei ebraice în raport cu Septuaginta şi alte scrieri considerate apocrife ataşate la aceasta versiune (considerate necurate). De asemenea, la acest consiliu autoritățile evreiești au decis să-i excludă pe credincioșii evrei care considerau că Isus este Mesia, nemaiavând dreptul la prezența în sinagogă, confirmând şi generalizând decizia unora luată cu mult timp înainte, la care se face referire în Ioan 9:22 din Noul Testament. De fapt încă de pe timpul când exista al doilea Templu din Ierusalim, a fost ţinută o adunare de către un Mare Preot, care a condamnat şi chiar a blestemat aşazisa Carte a lui Enoh, considerând-o neautentică şi necurată.

Bisericile pocăiţilor au luat decizia corectă de a nu considera aceste cărţi apocrife din Septuaginta sau alte versiuni, ca fiind părţi ale Sfintelor Scripturi, din cauza originii lor anonime, sectare, incerte şi a afirmaţiilor dubioase, neveridice şi inexacte din ele.