MANUSCRISE BIBLICE GRECEŞTI CU NUMLE LUI DUMNEZEU

 NUMELE DIVIN ÎN TRADUCEREA GREACĂ SEPTUAGINTA
(sigla LXX)

Iata, dar, cum trebuie sa va rugati: "Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; (Matei 6:9)
El le-a zis: "Cand va rugati, sa ziceti: Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie Imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant. (Luca 11:2)

Care este acest Nume, menţionat de Domnul Isus?
"Septuaginta" este un cuvânt ce descrie numele unei versiuni a Bibliei, conţinând doar cărţile Vechiului Testament. LXX este o traducere în limba greacă, care derivă din latinescul „șaptezeci”. Prescurtarea şi sigla ei este citată prin "LXX". Este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a Scripturilor ebraice în grecește.
Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria, la porunca regelui greco-egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 î.Hr.), care a inclus-o în celebra bibliotecă din Alexandria.
Scrisoarea lui Aristeas este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei şi arată cum regele Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim și i-a cerut să îi trimită traducători. Astfel, au fost aleși câte șase cărturari traducători, din fiecare trib al lui Israel şi trimişi la Alexandria.
Dezbatere despre redarea Numelui Divin în LXX
Cele mai multe copii ale Septuagintei – din prima şi alte ediţii - de înainte de Conciliul de la Niceea şi chiar şi după (325) aveau numele divin în text. Sursa este de la eruditul evreu karait Nehemia Gordon, SUA. În aceste copii Numele Divin era scris deseori în caractere ebraice, dar avea şi alte forme, inclusiv în caractere greceşti.
Iată o listă parţială a LXX ce conţine Numele Divin:
Papirusul 8HevXII a, cunoscut şi ca LXX-VTS 10a, Rahlfs 943a este un manuscris al Septuagintei din secolul I AD, având porţiuni cu pasaje din anumite cărţi ale profeţilor. Acestea conțin Numele Divin, numit şi tetragramatonul YHWH, în ebraică יהוה. Versete în cauză sunt: Iona 4:2; Mica 1:1, 3; Mica 4:4, 5, 7; Mica 5:4, 4; Habacuc 2:14, 16, 20; Habacuc 3:9; Țefania 1:3, 14; Zaharia 2:10; Zaharia 1:3, 3, 4; Zaharia 3:5, 6, 7.
Papirusul Oxyrhynchus 3522 cunoscut şi ca P.Oxy.L 3522, Rahlfs 857 datează din primul secol AD şi conține versetele din Iov 42:11-12.
Papyrusul Fouad 266 (LXXP. Fouad Inv. 266; Rahlfs 847, 848 and 940; TM nr: 62290; LDAB id: 3451: VH: 0056) este o copie a cărții Deuteronom. Acest manuscris a copiei Septuagintei datează din sec. I î.H. Textul indică peste 50 menționări a Numelui Divin ebraic YHWH (יהוה), în versetele: 18:5, 5, 7, 15, 16; 19:8, 14; 20:4, 13, 18; 21:1, 8; 23:5; 24:4, 9; 25:15, 16; De 26:2, 7, 8, 14; 27:2, 3, 7, 10, 15; 28:1, 1, 7, 8, 9, 13, 61, 62, 64, 65; 29:4, 10, 20, 29; 30:9, 20; 31:3, 26, 27, 29; 32:3, 6, 19.
Aceste manuscrise vechi – dar şi altele - ale Septuagintei, arată că a existat  o tradiţie a redării Numelui Divin, atunci când se traducea textul în limba greacă. Este posibil ca această tradiţie să coboare de la cei 72 de rabini care au tradus în greacă Vechiul Testament (Tanakh-ul), unde au păstrat intact numele lui YHWH/יהוה Dumnezeu (Elohim) și nu L-au redat prin traducerea şi înlocuirea cu titlurile “Kurios” (Domnul) sau “Theos” (Dumnezeu).
Aşadar creştinii greci din primul secol AD - şi chiar şi după Conciliul de la Niceea - au ştiut de Numele Divin, atunci când citeau Septuaginta.


Creştinism Vechi
  ·