CALENDARUL CREATORULUI

Amos 5:8 El a făcut Cloşca-cu-Pui şi Orionul

Calendarul Bibliei, făcut de Dumnezeu: Anul biblic şi zilele lunilor

CALENDARUL EBRAIC BIBLIC din antichitate, arată anul biblic şi zilele lunilor, datarea Paştelui la evreii din antichitate şi evenimentele ce urmau după Paşte, cu precizia unei formule matematice.
Dumnezeu a dat startul măsurării timpului pe pământ în ziua a patra de creaţie.
 Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie, fiecare anotimp având trei luni, totalul fiind 12 luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12 (luna întîi, luna a doua, luna a treia, etc. (Geneza 8:5,13)).
Din împărţirea lunară, vedem că toate cele patru anotimpuri biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30. Anul astfel compus are 52 de săptămâni.
Calendarul solar antic al Bibliei, folosit de Noe și Moise, este cel mai vechi calendar din lume, precum și cel mai precis calendar solar dintre toate calendarele utilizate astăzi. Deoarece calendarul folosește ziua 0, ca ultimă zi a anului, pentru a începe anul de la echinocțiul de primăvară, nu are nicio eroare intrinsecă. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminătorii de pe cer, arătând anotimpurile, lunile și anii.
După acest calendarul biblic (menţionat în două scrieri din Sulurile de la Marea Moartă, de lângă Qumran, confirmat de cele spus de poetul latin Horaţiu), sărbătorile anuale din Biblie au căzut întotdeauna în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare (rămânere în urma); în mod normal, după acest calendar biblic, un eveniment sau o sărbătoare fixată trebuia să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.
De exemplu: Dacă un om s-ar fi născut primăvara, pe 1 Abib prima zi din an din prima lună biblică, numită şi Nisan, în fiecare an, ziua de 1 Abib cădea întotdeauna în ziua a patra a săptămânii (miercuri). La fel, cumpărarea meilor de Paşte cădea întotdeauna în a şasea zi din săptămână.

Zilele lunii întîi Abib/Nisan

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)
       6  13  20  27 (a doua zi, luni)
       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)
 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)
 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)
 3  10  17  24        (a şasea zi, vineri)
 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)   

Datarea lunii întâi, numită Abib (şi numită Nisan după exilul babilonian)

Cum au luat fiinţă lunile anului?
Stelele aşezate în grupuri de constelatii, navighează pe căi trasate cu precizia unor ecuaţii matematice. Scopul pentru care a creat Dumnezeu aceste constelaţii ne este enuntat chiar în pasajul în care ele sunt menţionate pentru prima data, la Geneza 1:14-19, să fie: “semne care sa arate vremile, zilele si anii”. Fiecărei constelaţii i s-a dat un nume (Psalmul 147:4, Iov 9:9, Iov 38:31-33, 2 Imparati 23:5; Isaia 13:10, Amos 5:8.). Astfel, fiecare constelaţie arată câte o lună din an.
Există pe cer o succesiune de douăsprezece semne (figuri) ca şi cum ar fi desenate pentru a arăta ciclicitatea lunilor anului. Privit de pe pământ, ele sunt aşezate ca un fel de inel stelar prin care trece soarele în drumul său aparent din timpul celor douăsprezece luni sau ”semne” ale anului.
Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăvreii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (compară cu Geneza 1:14, Exod 13:4).

Luna Nisan în Constelaţiile cerului

Să citim explicaţia unui evreu din primul secol, despre această lună şi evenimentul remarcabil din această lună:
“Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat;”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Soarele este în Constelația Berbec din cc. 21 martie până pe data de 20 aprilie (depinde de an). Deci luna Nisan cuprindea aproximativ aceasta perioada, în funcţie de calcularea începutului anului.

 Zilele lunii întîi Abib/Nisan

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)
       6  13  20  27 (a doua zi, luni)
       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)
 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)
 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)
 3  10  17  24       (a şasea zi, vineri)
 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)