Cum se desfăşura cina de Paşte la evrei?
"După spălarea ceremonială se continua sărbătoarea Paştelui cu mâncarea ierburilor amare, corespunzător cu Exodul 12, 8. (Acestea erau pătrunjel, cicoare de grădină şi alte sorturi de zarzavaturi cu frunze). Amărăciunea verdeţurilor aducea aminte de robia aspră a lui Israel în Egipt. Verdeţurile erau mâncate cu bucăţi de azimi, care se muiau într-o amestecătură numită charoset. Era o pastă din rodii, mere, curmale, smochine, stafide şi oţet. Charoset era comparat cu mortarul unui zid – şi amintea de sclavia israeliţilor în Egipt, unde făceau cărămizi.
Urma împărţirea celui de-al doilea pahar. Exact în acest moment stăpânul casei (în acest caz era fără îndoială Isus) explica ce înseamnă Paştele (compară cu Exodul 12, 26-27). Într-o tradiţională sărbătoare iudaică de Paşte, cel mai tânăr copil pune patru întrebări stabilite mai dinainte, al căror răspuns este preluat dintr-o povestire poetică a ieşirii din Egipt.
În timp ce se împărţea cel de-al doilea pahar se cântau Psalmi. Conform tradiţiei, psalmii care se cântau de Paşte erau din Hallel (în ebraică „cântări de laudă”; din acest cuvânt a rezultat cuvântul Halleluia). Hallelul consta din şase psalmi şi începea cu Psalmul 113. Probabil că Hellel-psalmii au fost cântaţi unul după altul, în acest moment al ceremoniei se cântau primii doi psalmi.
După aceea era adus mielul fript, înainte ca să urmeze ceremonia următoare: stăpânul casei îşi mai spăla încăodată mâinile, frângea azima şi împărţea bucăţile la cei ce stăteau la masă, pe care le mâncau apoi cu carnea de miel."
Ultima cină - John F. MacArthur
De ce nu putem spune că Domnul Isus a mâncat Paştele cu o zi mai repede decât a fost stabilit?
Din relatările Noului Testament aflăm că Domnul Isus a mâncat cina de Paşte cu o zi înainte ca potrivinicii săi:
"El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc paştile acestea cu voi înainte de patima Mea;" (Luca 22:15)
"Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile." (Ioan18:28)
Că era cina de Paşte şi nu o altă cină obişnuită, ne-o arată următorul citat:
Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” Matei 26:18
Cum se explică diferenţa? A luat Domnul Isus cina de Paşte mai repede cu o zi? Nu, căci am verificat Calendarul Ebraic Biblic şi conform acestui calendar, El a luat-o corect. Existau două calendare? Sau autorităţile au calculat mai târziu data anului nou? Cu siguranţă că nu erau două calendare, ci autorităţile au calculat greşit data anului nou, făcând o inovaţie, posibil omiţând ziua de trecere dintre ani, ziua 0 de la finalul anului. Sunt anumite mărturiile istorice, găsite în Manuscrisele de la Marea Moartă, care arată că exista o dispută cu privire la calendar. În una din cărţi autorul avertiza că exista pericolul ca sărbătorile să nu mai cadă pe timpul lor stabilit, dacă tradiţia calendarul vechi nu se urmează cu fidelitate (a se vedea Cartea Jubileelor). Astfel, este posibil ca iudeii din timpul Domnului Isus să fi avut două metode diferite pentru calculul începutului anului calendaristic, creându-se o diferenţă de o zi. Aceasta însemna că 14 Abib/Nisan cădea pentru unii în a treia zi a săptămânii (marţi), iar pentru alţii în a patra zi a săptămânii (miercuri). În felul acesta tăierea mieilor la Ierusalim se făcea în două zile diferite, unii tăiau mieii la o diferenţă de o zi faţă de alţii.
Prin acest detaliu important se explică de ce Isus şi ucenicii Lui au mâncat mielul pascal marţi seara în odaia de sus, cu toate că Ioan 18: 28 spune că, opozanţii lor – nu serbaseră încă Paştele, când Isus a fost adus în Pretoriu pentru a fi interogat.
Dacă vă uitaţi pe această schemă a lunii Abib/Nisan, puteţi observa că Domnul Isus şi ucenicii săi au mâncat cina de Paşte în ziua stabilită, deoarece au respectat totul cu privire la caledarul vechi. Opozanţii lor nu aveau cum să cumpere mieii pe 10 Nisan, căci după calendarul lor această zi a căzut într-o zi de sabat, deci i-au cumpărat fie mai repede, fie mai târziu cu o zi.
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi, duminica)
6 13 20 27 (a doua zi, luni)
7 14 21 28 (a treia zi, marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24 (a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a şaptea zi, sâmbăta)
Explicarea frazei “în ziua dintâi a praznicului Azimelor”
La Matei 26:17 vedem o confirmare la ceea ce am explicat până aici, fapt care merită o atenţie deosebită:
În ziua dintâi a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis: "Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci paştile?"
Pentru ucenici – care au cumpărat sau au primit în dar un miel sacrificat, seara în care au pregătit mielul era deja ziua întâi a sărbătorii Azimelor, conform obiceiului de a considera începutul zilei calendaristice seara. Problema denumirii acestei zile din optica ucenicilor, se rezolvă doar dacă admitem că Domnul Isus şi apostolii socoteau altfel zilele calendaristice ale primei luni, decât autorităţile din Ierusalim. Din punctul de vedere al ucenicilor, ziua de 14 Nisan tocmai trecuse şi erau deja în prima zi a Sărbătorii Azimelor, pe când autorităţile erau în urmă cu o zi.
Vedem aici că Domnul Isus şi apostolii respectă calendarul vechi, pe când autorităţile au deviat de la el.
Ioan 18:28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
Ioan 19:31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii (mielului), şi ziua aceea de Sabat era o zi mare (de sărbătoare) - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Astfel se explică de ce Domnul Isus şi apostolii au mâncat mielul de Paşte, cu o seară înainte ca cei care s-au ghidat după calculul autorităţilor.
În ce zi a săptămânii a căzut răstignirea?
Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt
Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 30 din calendarul vechi ebraic), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)
Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calendare - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Calendarul vechi
5 12 19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14 21 28 marţi
1 8 15 22 29 miercuri
2 9 16 23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18 25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor.
Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan – în amurgul acestei zile începea sacrificarea şi “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care tinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat. Domnul Isus stă prima noate în mormânt.
Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului. Este sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.
Vineri a fost 17 Nisan după calendarul vechi, dar 16 Nisan după calendarul autorităţilor. După noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului, în această zi s-a făcut ceremonialului legănării omerul de orz din snopul uscat şi treierat pentru această ocazie. Domnul Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.
Sâmbătă a fost 18 Nisan după calendarul vechi, dar 17 Nisan după calendarul autorităţilor. Este sabatul săptămânal. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt, iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.
Duminică a fost 19 Nisan după calendarul vechi, dar este 18 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul, dis de dimineaţă, pe când era încă întuneric, şi l-au găsit gol.
Luni a fost 20 Nisan după calendarul vechi, dar 19 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi a fost 21 Nisan după calendarul vechi, dar 20 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor după calendarul vechi, care era considerat “prim Sabat” sau o mare zi de Sabat, deoarece era o sărbătoare în care nu se lucra (a se vedea Luca 6:1 texul nemodificat din versiunea Young).
Miercuri a fost 22 Nisan după calendarul vechi, dar 21 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor, după calendarul autorităţilor.
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).
Ziua răstignirii şi a morţii Domnului Isus este într-o zi de miercuri, dar nu se pune la socoteala celor trei zile şi trei nopţi, deoarece după ce a murit pe la ora 15 după masă, el încă nu a fost dat jos de pe cruce, până ce nu s-a obţinut autorizaţia de la Pilat. Asta însemna un drum din Dealul Golgota până la Pilat şi statul în audienţă. Când Pilat a primit vestea de la Iosif din Arimatea, a verificat informaţia, adică a trimis un soldat să verifice, care a luat încă un drum de dus şi întors. Abia atunci a mers înapoi Iosif la Golgota cu atorizaţia. În plus trebuie adăugat mersul în oras după lucrurile necesare pentru îmbălsămarea cu fâşii, întoarecerea şi pregatirea trupului care iarăşi a luat ceva timp. Nicodim, care venise la Isus noaptea contribuie cu aproximativ o sută de litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec de smirnă şi aloe. Apoi, trupul Domnului Isus este înfăşurat în fâşii unse cu aces unguent, potrivit obiceiului de înmormântare al vremii (Ioan 19:39). Ungerea trupului şi a fâşiilor cu o astfel de cantitate necesita mult timp.
---
Final
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu