CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 9

 

CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 9

 

Biblia arată clar că Dumnezeu este singurul nemuritor din tot Universul:

singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica! Amin. (1Tim.6:16)

Însă Dumnezeu va da “nemurirea” - adică viaţa veşnică - şi tuturor acelora, care o caută şi o vor fi vrednici:

Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; (Rom.2:7)

Această promisiune se va onora abia la înviere, nu la moartea fiecăruia:

Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan 6:40)

Deci în prezent nu există - şi nici nu a fost dată nemurirea – sub nici o formă vreunui om.

Doresc să facem cât mai de înţeles acest subiect, şi să continuăm conferinţele pe această temă (care au încetat în timpul aşazisei pandemii) şi desigur orice altă temă ce ni se va cere.

 

Iată cele trei răspunsuri la întrebarea: De ce trebuie să ne pocăim? (Matei 4:17)

1. cel nepocăit rămâne în afara împărăţiei lui Dumnezeu

2. cel nepocăit pierde privilegiului de a trăi etern

3. cel nepocăit rămâne înşelat de Diavol şi va avea partea lui

(Luca 13:1-5; Ioan 3:36, Matei 25:41).

 

Expunerea nr 9, Despre răspunsul al treilea. De ce trebuie sa ne pocăim?

 

Trebuie să ne pocăim, deoarece cine nu se pocăieşte este înşelat de Diavolul (Daniel 12:10, Apocalipsa 12:9).

Citiţi textele de mai sus cu maximă atenţie şi fiţi credincioşi, nu creduli...

După cum creştinii buni şi răi vor trăi alături (grâul şi neghina), tot aşa adevărul şi falsităţile strecurate prin traduceri vor dăinui împreună. Numai cei ce respectă legile pocăinţei, care sunt legile adevărului vor şti să facă diferenţa (Daniel 12:10), restul vor lua de bun şi versetele şi cuvintele neautentice strecurate în Biblie, iar în ziua judecăţii vor rămâne de ruşine deoarece s-au bazat pe o dogmatică emotivă, care a respins realitatea.

Deci trebuie să te pocăieşti, ca să poţi scăpa de Satana. Dacă nu o faci, pierzi împărăţia şi viaţa veşnică. Dacă nu mai vrei să fi înşelat de Cel Viclean, Diavolul, pocăieşte-te cu adevărat ca să ieşi definitiv de sub puterea celui rău, unde zace lumea (1 Ioan 5:18,19)...

 

Reforma (Trezirea) blocată de Calvin

 

În timpul Reformei protestante, multe ţinuturi au fost eliberate de catolicismul nebiblic, una dintre argumente fiind că dacă toţi sfinţii dorm în ţărâna pământului până la înviere, nu are rost să te rogi la ei, că oricum nu te pot ajuta. Din păcate Luther a cedat după un timp, la insistenţele lui Jean Clavin (dictatorul religios al Genevei) şi cum era de aşteptat catolicismul a învins din nou în unele ţări, cum ar fi Cehia, Ungaria, etc.. Sunt ferm convins că dacă pastorii protestanţi şi neoprotestanţi ar reveni la ideea biblică, că sufletul este muritor, ar aduce multe suflete la pocăinţă, de la închinarea către idolii deşarţi, care nu aud, nu văd, şi nu ştiu ajuta în nici un fel pe cei care apelează la ei, la adevăratul Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Christos (Ioan 17:1-3,17).

 

Trezirea este blocată şi de traducători

 

Vina pentru această situaţie o au şi traducătorii neatenţi, care s-au lăsat furaţi de Satan Vicleanul.

Un singur exemplu, ar fi de ajuns ca să vedem în ce situaţie slabă sunt majoritatea acestor traducători (echivalentul cărturarilor de pe timpul Domnului Isus), dacă nu ştiu să pună corect o virgulă în propoziţia de la Luca 23:43.

Aşadar, repet întrebarea, unde punem virgula în Luca 23:43, după cuvântul “astăzi” sau înainte de acest cuvânt?

Pentru locului virgulei în Luca 23:43, trei posibilități au fost propuse:

1. Pentru a pune o virgulă înainte de cuvântul "astăzi", ca și când Domnul Isus și tâlharul pocăit ar fi fost deja în acea seara în Paradis; aceştia propun un lucru imposibil, având în vedere că încă nu exista un paradis pe pământ, iar în paradisul ceresc Domnul Isus încă nu s-a dus în acea seară (Ioan 20:17)

2. Pentru a pune o virgulă după cuvântul "astăzi", arătând o promisiune solemnă făcută în acea zi memorabilă

3. Pentru a pune o virgulă atât înainte, cât și după "astăzi", lăsând cititorului opțiunea interpretării

A se vedea "Understanding and Translating 'Today' în Luke 23.43" (Înțelegerea și traducerea cuvântului "astăzi" in Luca 23:43), de J. Hong, publicat în "The Bible Translator”, Vol. 46, 1995, pp. 408-417.

 

Retrospectivă istorico-literară

Manuscrisele grecești timpurii nu au avut semne de punctuație, însă cu timpul au început să apară, cum este cazul în manuscrisul Vaticanus 1209 unde Luca 23.43 are un punct inferior (hypostigme) după cuvântul “semeron” (astăzi). Manuscrisul Vaticanus 1209 (B) a fost redactat în prima parte a secolului IV și este cea mai veche Biblie completă aflată în custodia bisericii romano-catolice, a doua ca vechime, după Biblia Codex Sinaiticus.

În ceea ce privește punctuația utilizată de către acest manuscris, s-a constatat că, în general, manuscrisul Vaticanus 1209 (B) are punctul de sus pentru oprire (punct), iar punctul de jos pentru o scurtă pauză (virgulă). (A. T. Robertson, "A Grammar of the Greek New Testament," Nashville, 1934, p. 242)

Cerneala literelor unciale din Codexul Vaticanus 1209 (B) a fost de culoare maro decolorat, iar un secol mai târziu un scrib a trasat peste multe dintre literele și semnele de punctuație. Cu toate acestea, în Luca 23:43, cerneala din punctul inferior este aceeași ca și literele textului autograf, arătând că din fericire nu s-a operat o modificare ulterioară în acest caz.

 

Un alt manuscris biblic (evangheliar) scris în secolul IV sau V e.n. numit Manuscrisul Curetonian Siriac (de limbă siriacă) redă Luca 23:43 astfel: “Amin, îți spun astăzi că cu mine vei fi în Grădina Edenului”. -- F.C. Burkitt, "The Curetonian Version of the Four Gospels", Vol. I, Cambridge, 1904.

 

“Tines men houtos anaginoskousin*_Amen lego soi semeron*_kai hypostizousin* eita epipherousin, hotiet' emou ese e to paradeiso._" “Într-adevăr unii citesc astfel: ‘Adevărat îți spun astăzi,’ și au pus o virgulă, apoi au adăugat: 'Vei fi cu mine în Paradis'.” -- Hesychius din Ierusalim, un scriitor eclesiastic, care a murit aproximativ în anul 434 e.n. Text grecesc găsit în Patrologia Graeca, Vol. 93, coloanele 432, 1433.

 

"Alloi de ekbiazontai to rhema, stizontes eis to <<Semeron>> hin'e to legomenon toiouton* <<Amen ego soi semeron*>> eita to, <<met'emou ese en to paradeiso,>> epipherontes".

"Dar alții pun semnul de punctuație după "astăzi", așa că s-ar putea spune astfel: 'Adevărat îți spun astăzi', iar apoi adaugă expresia : 'vei fi cu mine in Paradis'.” -- Theophylact, un scriitor eclesiastic care a murit în jurul anului 1112 E.n. Editia: Patrologia Graeca, Vol. 123, coloana 1104.

 

"alloi -- to rethon ekbiazontai* legousin gar dein hypostizontas (254: hypostizantas) anaginoskein* amen lego soi semeron*>> eith'houtos epipherein to* met'emou ese etc."

"Alții iau în considerare ceea ce se spune; aceșitia spun că trebuie să fie citit prin punerea virgulei astfel: 'Adevărat îți spun astăzi,' și apoi adaugă expresia în felul următor: 'vei fi cu mine' etc." -- Scholia 237, 239, 254. Text gasit în Novum Testamentum Graece, editio octavia critica maior, de C. Tischendorf, Vol. I, Leipzig, 1869, după Luca 23:43.

Asadar, au fost cititori in antichitate care au inteles textul din Luca 23:43 ca "Adevărat iti spun astăzi, tu vei fi cu mine in Paradis". In acea zi, in care Isus a murit, el a fost in Sheol sau Hades, si nu in Paradis. (Psalmul 16:8-11; Faptele Apostolilor 2:22-32). El a fost mort si in mormant pană in a treia zi si a fost inviat ca "pargă" a invierii. (Faptele Apostolilor 10:40; 1 Corinteni 15:20; Coloseni 1:18). Prin urmare, cuvantul "astăzi" din Luca 23:43 nu ne spune timpul in care talharul e cu Isus in Paradis. 

 

Deci nu mai daţi vina pe martori şi adventişi, că nu pun corect virgula, că marea vină o purtaţi voi, voi nu o puneţi bine: pastorii şi traducătorii neatenţi, fiind la un loc, înşelaţi de Satan, Diavolul Viclean.

 

Dar cum se intră pe calea pocăinţei? Cum se ajunge la mântuire?

 

La mântuire nu se poate ajunge prin aderarea şi supunerea orbească faţă de culte şi liderii lor, nici prin duhovnici sau nu ştiu ce om mare al credinţei, ci prin ce spune Sfânta Scriptură. Domnul şi Mântuitorul nostru Isus a spus că cine vrea să fie mântuit trebuie să se nască din nou, în sens duhovnicesc, din apă şi duh: Ioan 3:3,5,7. Această naştere din nou înseamnă că omul trebuie să se transforme mental ca să poată corespunde cerinţelor lui Dumnezeu, adică să devină o fiinţă schimbată, nouă, care să fie întru totul după voia lui Dumnezeu: Romani 12:1,2, Efeseni 4:17-24. Botezul a fost făcut şi trebuie făcut în numele Domnului Isus Christos, versetul din Matei 28:19 fiind falsificat (Luca 24:47, Coloseni 3:17, Fapte 19:1-5).

Naşterea din nou este un act ce cuprinde două părţi:

a. naşterea din apă

b. naşterea din duh

Naşterea din apă este ceremonia scufundării sub apă şi ieşirea din apă - adică botezul - care semnifică în chip duhovnicesc, moartea omului vechi şi consacrarea omului nou, prin sfinţirea care o dă jertfa lui Christos, printr-o cerere publică, către Dumnezeu, pentru primirea unui cuget curat (cererea pentru primirea unei conştiinţe curate), după ce în prealabil a avut loc într-un om, un proces interior de conştiinţă, urmat de pocăinţă: 1Corinteni 6:9-11, Fapte 2:37,38, Fapte 20:21, 1Petru 3:21. Copiii nu pot face asta, aşadar acel tip de botez al bebelaşilor, nu este valid. Naşterea din duh, este rodul acceptării veştii bune (evangheliei) că omul poate fi salvat din păcat şi moarte eternă, prin harul şi iubirea lui Dumnezeu şi a Fiul lui Dumnezeu, arătată faţă de oameni. Dacă acceptăm pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn, Mântuitor (Salvator), Mare Preot şi „Miel” rânduit de Dumnezeu pentru a fi jertfă de ispăşire şi faptul că suntem păcătoşi din fire ce avem nevoie de această jertfa de ispăşire şi deasemenea că avem mare nevoie de pocăinţă şi de o transformare a vieţii noastre după Cuvântul lui Dumnezeu, atunci putem fi mântuiţi: Ioan 3:16, Romani 3:9-26, Luca 13:1-5, Matei 18:3. Cei care cred asta şi se conformează acestui mesaj, pocăindu-se şi primindu-l pe Domnul Isus ca Domn, Mântuitor şi Mare Preot rânduit de Dumnezeu Tatăl sunt născuţi din nou, născuţi din cuvântul lui Dumnezeu, căci cuvintele lui Dumnezeu, transmise prin Fiul său sunt duh, care dau naştere la o nouă viaţă: Ioan 6:63, 1Petru 1:22,23.

Dacă omul cu firea păctoasă s-ar putea mântui prin fapte bune, sau daca ar putea să dea ceva în schimb pentru mântuirea sa, jertfa Fiului lui Dumnezeu ar fi fost inutilă: Galateni 2:21, Romani 11:6, Psalmul 49:7-9, Matei 16:26. Mântuirea este nespus de preţioasă, căci conduce la viaţă veşnică, de aceea, mântuirea şi viaţa veşnică sunt un mare har de la Dumnezeu, pe care omul păcătos nu le-ar merita. Acestea se dau gratuit, în dar, prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu: Efeseni 2:8,9, Romani 3:23,24, Tit 3:5-7. Faptele bune pe care le facem, le facem prin credinţă şi din dragoste pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Fiul său şi din dragoste pentru semeni. Oricât de mari şi multe ar fi ele nu pot echivala cu mântuirea, nici cu viaţa veşnică, ele rămân inferioare: Luca 17:7-10, Romani 4:2, Matei 20:1-16.

 

Pentru cei care doresc astfel de conferinţe, să îmi lase un mesaj la comentarii.

 

Dragi fraţi și surori, dragi prieteni, în cazul în care Dumnezeu v-a luminat prin aceste expuneri, vă rugăm să transmiteţi lumina mai departe. VĂ MULȚUMIM DIN INIMĂ! Şi Dumnezeu vă va binecuvânta.

CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 8

 

CONFERINŢE PRODEO-PROBIBLIA: EXISTĂ NEMURIREA SUFLETULUI ÎN BIBLIE? EXP. 8

 

Biblia arată clar că Dumnezeu este singurul nemuritor din tot Universul:

singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica! Amin. (1Tim.6:16)

Însă Dumnezeu va da “nemurirea” - adică viaţa veşnică - şi tuturor acelora, care o caută şi o vor fi vrednici:

Si anume, va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; (Rom.2:7)

Această promisiune se va onora abia la înviere, nu la moartea fiecăruia:

Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi." (Ioan 6:40)

Deci în prezent nu există - şi nici nu a fost dată nemurirea – sub nici o formă vreunui om.

Doresc să facem cât mai de înţeles acest subiect, şi să continuăm conferinţele pe această temă (care au încetat în timpul aşazisei pandemii) şi desigur orice altă temă ce ni se va cere.

 

 

Expunerea nr 8, Conform Bibliei antice, femeia din En-Dor a fost o mincinoasă.

 

Exegeza textului din 1Samuel 28:11

 

(Exegeză DEX: EXEGÉZĂ, exegeze, s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text literar, religios, juridic. – Din fr. exégèse.)

 

1Samuel 28:11 Cei cu profetul Samuel, nici el n-are suflet nemuritor? Ar putea întreba indignat sau nelămurit cineva. Răspunsul este: Nici. Toţi oamenii au suflet muritor. Nimeni nu este o excepţie. Nu sunt excepţii.

 

Femeia la care s-a dus regele nătâng Saul nu inspira încredere. Această femeie a minţit şi el n-a observat asta, fiindcă Satana i-a luat minţile. Femeia la care s-a dus, n-a văzut pe nimeni şi n-a vorbit cu nimeni. Tocmai de aceea legea lui Dumnezeu interzice această practică, deoarece se baza pe minciuni, ca şi toate oracolele păgâne din istorie, fapt dovedit acum şi de cercetători. Tot ce a spus această femeie ştia deja din alte surse, iar pe baza acestor informaţii a tras o concluzie intuitivă, care s-a adeverit, că Saul şi israeliţii vor pierde bătălia.

De ce ar fi un păcat să poţi vorbi cu un mort, mai ales daca cel mort a fost un om bun, ca profetul Samuel? Şi de ce nu au dreptul credincioşii să meargă la cei care afirmau că ştiu să ridice pe cei morţi la discuţii? Pentru că porunca clară a lui Dumnezeu pe parcursul întregii perioade a Vechiului Testament a fost ca cei ce chipurile ridică şi cheamă morţii să fie alungaţi din Israel sau să fie omorâţi (Deut. 18:10-15, 1 Samuel 28:3). Femeia din En-Dor cunoştea această interdicţie şi s-a temut de consecinţele a ceea ce va face (1 Samuel 28:9).

Ar ucide Dumnezeu pe cineva care într-adevăr ar avea putere să facă binele sculând morţii? Nu, fiindcă vedem că el nu a pedepsit pe nimeni care a înviat morţii. Însă dacă morţii nu pot fi sculaţi de cei ce pretind că o pot face şi totul este o simplă înşelătorie, ar merita cei ce fac această şarlatanie să fie pedepsiţi cu moartea? După logica lui Dumnezeu, da. S-a asigurat Saul că femeia nu este o şarlatană? Nu. Putea fi această femeie păcătoasă o şarlatană, care să nu fi ştiut să cheme morţii, însă să mintă că poate? Da.

Oricum am privi lucrurile, marea întrebare este, de ce şi-ar schimba Dumnezeu într-un mod radical opţiunea? În primă fază Dumnezeu nu îi răspunde lui Saul, indiferent la ce metodă sfântă a apelat, arătând prin asta dezaprobarea sa faţă de acest individ. Saul avea deja un duh necurat care îl poseda şi îl instiga la ucideri (a ucis fără motiv pe gabaoniţi şi a dorit sa îl ucidă pe David, rege uns ca înlocuitor al său). În a doua fază Dumnezeu i-ar răspunde acestui ucigaş, printr-o sursă pe care chiar el o condamnă? Făcând aşa nu ar fi deschis un precedent de urmat şi pentru alţii, URMÂND (pe de o parte) SĂ SUBMINEZE propria sa lege care interzicea contactul cu cei ce pretindeau că chemau morţii, (pe de altă parte) ÎNTĂRIND ideea păgână (dar falsă) că aceştia pot chema la taifas pe cei morţi (deşi nu pot)?

 

Dacă nu înţelegem de ce Legea lui Dumnezeu din antichitate, dată evreilor, conţinea acea mare avertizare, practic nu vom înţelege nimic: VDC Leviticul 19:31 · Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

De ce era dată o astfel de lege? Şi ce pericol îi păştea pe cei care încălcau această lege?

VDC 1 Samuel 28:6. Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. 7. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: "Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb." Slujitorii lui i-au zis: "Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii." 8. Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: "Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune."

Particularităţile textului biblic în care regele Saul se duce la o femeie păgână din localitatea canaaneană En-Dor, corelate cu istoria antică a popoarelor păgâne, arată că aceasta a fost o preoteasă a cultului Şarpelui, la un templu păgân.

Biblia arată că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate canaanită, deci păgână. Ei nu au fost cuceriţi, ci doar supuşi la un bir.

VDC Iosua 17:11. Manase stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei înălţimi. 12. Fiii lui Manase n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta. 13. Când copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe canaaniţi la un bir, dar nu i-au izgonit.

Mitologia unui zeu Şarpe, exista la multe popoare păgâne. O preoteasă păgână consacrată transmiterii mesajului Şarpelui, intra în tranşă și aiura, iar preoții păgâni interpretau spusele ei ca să dea un răspuns "divin" celor ce veneau să consulte oracolul în diferite probleme. De pe urma acestei practici trăiau toţi cei dedicaţi acestui cult, fiind o afacere bănoasă în toată regula.

Dumnezeu arată clar de ce au fost inventaţi şi făcuţi zeii de către autorii lor:

VDC Isaia 44:10. Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras niciun folos din el?

Aşadar, argumentaţia despre nemurirea sufletului nu trebuie dusă acolo unde nu este cazul. Regele Saul s-a dus unde nu trebuia, la o astfel de preoteasă păgână care locuia la En-Dor. En-Dor era o cetate păgână necucerită, doar supusă la bir. În aceste cetăţi cucerite era impusă legea din Israel, dar ei practicau pe ascuns vechile lor practici păgâne.

Mărturia textului ebraic şi grec şi a traducerilor antice

În textul grec din Faptele Apostolilor 16:16 o femeie ce ghicea este descrisă ca având un duh al lui Python sau "duhul lui Python".

Cine era acest Python?

În credinţa păgână a grecilor, o credinţă imaginară falsă, Geea (numită şi Gaia) s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) , pe Pontus (Marea) şi pe alţii. Aceştia credeau că din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele, hecatonchirii și ciclopii. Şarpele Python era considerat unul din fii acestei zeiţe Geea, iar pe nevasta acestui şarpe o chema Pythona Delfi (Şerpoaica Delfi). Iată de ce preotesele de la templele păgâne dedicate transmiterii prezicerilor Şarpelui, erau numite „pythone”, adică „şerpoaice”.

Unii din traducătorii români omit particularitatea din redarea acestui  text grec (de exemplu D. Cornilescu), însă cei mai curajoşi îşi iau inima în dinţi şi redau, ca de exemplu "duh pitonicesc" în versiunea BOR sau arată cum este fraza într-o notă de subsol (versiunea NTR). Alte surse arată că preotesele păgâne care pretindeau că aveau duhul lui Python (atenţie mare) "grăiau din pântec", adică foloseau arta ventrilocilor. Astfel, se confirmă ideea redării din Septuaginta, al cărui autor a fost mai aproape de evenimente ca noi.

Pe de altă parte, acum îmi este şi mai clar de ce s-a supărat apostolul Pavel, respingând asocierea cu o preoteasă păgână a Şarpelui Python.

De ce era nevoie de o vorbire din pântec în stil ventriloc a preoteselor păgâne, dacă duhul Şarpelui Python oricum vorbea efectiv prin ele? Trebuia să se audă vocea Şarpelui, nu vocea ei. Însă dacă nu vorbea Şarpele - mă refer la vorbire (grăire auzibilă) în sens tradiţional, atunci ea trebuia să creeze o impresie ca şi cum nu ea ar vorbi ci Şarpele. Înţelegeţi cliseul? Este destul de banal şi este un truc, nimic mai mult, folosit cu iscusinţă de iluzionişti. 

Versiunea Septuagintei la 1Samuel 28:1-11

1 Şi a fost aşa: în vremea aceea, Străinii s-au strâns în taberele lor, ca să pornească război împotriva lui Israel; Şi Anchus i-a zis lui David: ,,Să ştii bine că vei ieşi cu mine la război - Şi tu, şi oamenii tăi." 2 Şi David i-a zis lui Anchus: "Astfel vei şti acum ce va face robul tău." Anchus i-a zis lui David: ,,Astfel te voi face căpetenia străjilor mele pentru totdeauna." 3 Şi Samuel a murit şi l-au jelit, tot Israelul, şi l-au îngropat la Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul i-a alungat din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori. 4 Şi Străinii s-au strâns şi au venit de şi-au pus tabăra la Soman; iar Saul a strâns tot poporul lui Israel şi şi-au pus tabăra la Gelbue. 5 Şi Saul a văzut tabăra Străinilor şi s-a înspăimântat şi i-a stat inima [în piept]. 6 Atunci Saul l-a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin dezvăluiri, nici prin profeţi. 7 Şi Saul le-a zis slujitorilor săi: ,,Căutaţi-mi o femeie ce grăieşte din pântec: mă voi duce la ea şi voi cerceta prin ea!" Iar [slujitorii] i-au zis: ,,Iată, la Aendor se află o femeie care grăieşte din pântec." 8 Şi Saul s-a acoperit cu totul, şi-a luat alte straie şi a plecat, împreună cu doi bărbaţi; şi au ajuns la femeie noaptea şi i-a-zis: ,,Ghiceşte-mi din pântec şi adu-mi-l pe cel pe care ţi-l voi spune eu! 9 Şi femeia i-a răspuns: ,,Iată, tu ştii câte a făcut Saul, cum i-a stârpit din ţară pe grăitorii din pântec şi pe ghicitori; de ce-mi ademeneşti sufletul ca să îl dai morţii?" 10 Saul însă i s-a jurat, zicând: ,,Viu este Domnul, dacă ţi se va găsi vreo vină pentru aceasta!" 11 Şi femeia a zis: ,,Pe cine să-l aduc?" ,,Să mi-l aduci pe Samuel!", a zis.

 Observaţi că relatarea o numeşte pe acea femeie "grăitoare din pântec", un termen antic pentru cuvântul modern "ventriloc"? Versiunea Septuaginta a fost prima traducere a Vechiului Testament în limba greacă.

Vulgata - 1Samuel 28:3. Iară Samuil murisă, şi l-au plâns pre el tot Israilul, şi l-au îngropat în Armatem, în cetatea lui. Şi Saul au scos afară pre cei ce grăia din pântece, şi pre gâcitorii de pre pământ.

Observaţi că versiunea Vulgata tradusă în română redă cuvântul "pitona" ca "grăitoare din pântece"?

De ce m-aş încrede în această preoteasă păgână a Şarpelui, care "grăia din pântec"? Mă încred în Cuvântul lui Dumnezeu, care spune să mă feresc de ei. Oare nu de aceea ne spune Dumnezeu să ne ferim de ei, deoarece acestea dădeau sfaturi greşite? Oare nu de aceea a pierit şi regele Saul? Oare nu a fost dus de nas regele Saul de preoteasa din En-Dor, dându-i-se un sfat greşit? Ce sfat greşit i s-a dat? Să meargă la luptă şi să moară acolo. Putea să facă şi altfel? Da, să asculte de sfatul lui Dumnezeu şi să cedeze tronul lui David, cel desemnat ca noul rege al lui Israel. David nu l-ar fi ucis şi nu i-ar fi confiscat nici averile. Astfel, ascultând de sfatul lui Dumnezeu, putea să trăiască fericit, alături de copii şi nepoţi, până la adânci bătrâneţi.

Întorcându-ne la problematica de interpretare a acestui pasaj dificil, traducătorul Septuagintei în limba română, Bartolomeu Ananina, a prezentat trei posibilităţi de interpretare.

Care dintre cele trei variante este cea mai plauzibilă?

1. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vorbit într-adevăr cu profetul Samuel

2. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui nu a vorbit cu profetul Samuel, ci cu un demon sau chiar cu Satana care s-a dat drept profetul Samuel

3. Preoteasa păgână a cultului Şarpelui a vrut să se răzbune pe regele Saul şi pe Israeliţi şi astfel a făcut un scenariu abil. Ea nu a vorbit nici cu profetul Samuel, nici cu vreo fiinţă supranaturală, bună sau rea (înger sau demon), ci a înscenat totul în chip dibaci, luând în calcul situaţia religioasă, economică şi politico-militară a momentului, dându-l pe mâna inamicului pe regele credul.

În plus, din traducerea literală a textului (Young’s Literal Version) şi din versiunea Septuagintei, aflăm că preoteasa păgână şi regele Saul nu au fost în aceeaşi cameră în timpul redării mesajului, deci înşelarea se putea face şi mai bine, printr-un zid subţire sau carpetă de despărţire:

Textul Masoretic după Young: And the woman cometh in unto Saul, (Și femeia a intrat la Saul,)

LXX după Bartolomeu Anania „Iar femeia a intrat la Saul”

În Biblie sunt anumite noduri gordiene. Nodul gordian este expresia utilizată pentru a descrie o problemă extrem de complicată, care, aparent, nu are soluție. Uneori textul biblic este de neânţeles, fie din nepurtarea de grijă a traducătorilor sau copiatorilor manuscriselor, care pe alocuri au şi îmbogăţit textul spre a suna cum îl înţelegeau ei, fie că unele relatări din Biblie nu sunt explicate pe detalii, din moment ce întâmplările sunt naraţiuni şi nu comentarii. Interpretate dintr-un anumit unghi par să fie aşa cum spun unii pro, alteori aşa cum spun alţii contra, iar alteori nici unii pro, nici alţii dintre contra nu au dreptate, ci adevărul este undeva la mijloc.

În Biblie scrie clar că localitatea En-Dor a fost şi a rămas o localitate păgână. Dacă neglijăm această informaţie exactă a Bibliei, nu putem înţelege deznodământul tracic al sfârşitului regelui neascultător de Dumnezeu, Saul. Da, în Biblie scrie că femeia din En-Dor a spus că a văzut ridicându-se un om în vârstă cu o mantie şi că regele Saul s-a grăbit să creadă că ea spune adevărul, în ciuda avertizării clare din Legea lui Dumnezeu – de a nu merge şi vorbi cu ei. Numai luând în calcul şi această notă clară a Bibliei, putem pricepe că femeia nu a vorbit cu profetul Samuel. Dacă Biblia spune clar că En-Dor era o localitate păgână şi practica chemării morţilor nu este demnă de încredere, la ce să ne aşteptăm? Privit numai după un verset, poate părea că femeia vorbise cu profetul Samuel. Însă dacă luăm în calcul informaţiile clare din mai multe versete, Biblia descalifică sută la sută pretenţia acelei femei de a fi putut vorbi cu profetul Samuel.

1. Exceptând textul din Luca 16 despre bogatul nemilostiv, care este un text dubios, ataşat ulterior Evangheliei după Luca, Biblia spune clar că oamenii nu ştiu nimic în starea de moarte şi până la înviere nu au gânduri, nu au sentimente şi nu pot face nimic, aşadar nici comunica între ei sau alţii, fiindcă dorm în somnul morţii. Femeia aceea păgână din En-Dor spune exact invers, că morţii stiu lucrurile, vorbesc, gândesc, pot depune anumite acţiuni, etc..

2. Biblia spune că duhul unui om este la Dumnezeu, mai exact în mâna Lui şi nu în mormânt. Numai la înviere îşi pot relua activităţile cei morţi. Chiar dacă duhul oamenilor ar fi în mormânt, nimeni nu ar avea acces la cei morţi, pentru că cheile locuinţei morţilor sunt ţinute de Fiul Său. Femeia păgână din En-Dor spune exact invers, că duhul este în cei morţi, că ea are chei la toate duhurile din morminte şi că poate avea acces oricând la oricine vrea ea. Cine susţine că trebuie să am încredere în femeia aceea şi să admit că ea spune adevărul, mă face să mă înfior. CE CREDUL AŞ FI!

3. Biblia susţine că nu trebuie să avem încredere în acest tip de oameni şi să nu ne ducem la ei ca să îi consultăm, deci implicit susţine că ei mint. Cine ne poate ajuta să acceptăm sau să nu acceptăm ce a spus femeia aceea? Numai Dumnezeu! De acord? ŞI EL SPUNE SĂ NU AVEM ÎNCREDERE ÎN ASTFEL DE SURSE. Şi ce dacă vorbele ei s-au împlinit? Dumnezeu spune să nu mergem la ei, nici dacă cuvintele lor s-ar împlini: 

Deuteronom 13:1. Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune, 2. şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicând: "Haidem după alţi dumnezei" - dumnezei pe care tu nu-i cunoşti - "şi să le slujim!" 3. să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise, căci Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. 4. Voi să mergeţi după Domnul Dumnezeul vostru şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă alipiţi.

 

Şansa ratată de regele Saul prin neascultare

Învăţăminte

Pâna nu a mers la ea, regele Saul mai avea o şansă. Şansa de a se pocăi. Şansa de a accepta omul din planul lui Dumnezeu: pe David. Dacă s-ar fi pocăit şi s-ar fi smerit, ar fi abdicat în favoarea lui David. Făcând aşa putea salva locul al doilea în regat, pentru fiul său Ionathan, acela de a fi comandantul armatei şi să devină astfel al doilea om în regat ca importanţă, cum şi-a dorit. Astfel, Israelul putea fi mântuit mai repede din mâna filisteenilor şi el putea muri de bătrâneţe şi nu de sabie. Dar setea lui pentru domnie şi grija pentru ce vor spune oamenii i-au luat minţile. Şi a făcut lucruri detestabile, ucigând pe gabaoniţi şi pe cei ce l-au ajutat pe David. Putea să îşi ţină nepoţii pe genunchi şi nu ca din cauza lui aceştia să fie spânzuraţi.

Mersul la acea femeie păgână, necredincioasă, a fost picătura care a umplut paharul nelegiuirilor lui Saul. El şi-a săpat singur groapa destinului, ascultând de glasul înşelător care l-a aruncat pur şi simplu în groapă înainte de vreme. Păcat de fiul său, Ionathan şi de ceilalţi fii şi ostaşi. Este o mare lecţie de învăţat de aici “Ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să nu ai partea lui.” Oare nu a ştiut Ionathan, despre nelegiuirile tatălui său? A ştiut. Şi totuşi nu s-a îndepărtat de el, chiar dacă nu a fost de acord cu tatăl său. Asta înseamnă că nu este suficient a nu fi de acord cu cineva rău, ci şi a nu fi lângă un astfel de om, căci un astfel de om îţi poate aduce nenorocirea. Locul lui Ionathan era lânga noul rege desemnat, David, dacă dorea locul al doilea în regat. Când nu suntem la locul potrivit, cu oamenii potriviţi, ne aşteaptă mari încercări, uneori fatale, căci lumea neascultătoare de Dumnezeu te trage în jos şi devii victimă colaterală. Regele Saul n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Ionathan n-a fost la locul potrivit şi cu omul potrivit. Iată o lecţie demnă pentru o adâncă cugetare.

Să stăm de veghe cum se cuvine şi să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute la aceasta. Aceasta este rugăciunea mea, pentru mine şi toţi cititorii acestei apologii. În numele Fiului său mă rog, Amin!

Dumnezeu să ne binecuvânteze prin adevărul Său nepieritor şi să ne dea o minte ageră şi înţeleaptă, spre slava Sa şi a Fiului Său şi spre mântuirea noastră! Amin!

Dumnezeu să aibă milă de noi. Amin!

 

Pentru cei care doresc astfel de conferinţe, să îmi lase un mesaj la comentarii.