De ce trebuie să înţelegem cât mai corect versetele Bibliei?

Har şi pace tuturor de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos!

De ce trebuie să înţelegem cât mai corect versetele Bibliei?

Tuturor celor care îl iubesc din toată inima pe Dumnezeu şi pe Fiul său, este mai uşor să se orienteze prin Biblie, chiar dacă anumite versete par greu de înţeles.

S-a pus întrebarea de ce Evanghelia redactată după apostolul Ioan este atât de diferită faţă de celelalte evanghelii – numite “sinoptice” (adică asemănătoare)? Şi de ce a fost redactată atât de târziu (se estimează în jurul anului 100)?

Ca să ne dăm seama, trebuie să ne întoarcem la cadrul istoric din acel timp.

Una dintre ciudăţeniile secolului I au fost falşii ucenici ai Domnului Isus Christos, neghina profeţită ce urma să apară (Matei 13:25); numiţi uneori “doceţi”, alteori sub alte denumiri (gnostici, marcioniţi, maniheişti, pavlicieni, bogumili, chatari, etc.) erau în general aceeaşi “Mărie”, doar cu o altă pălărie (denumire).

Originea lor este misterioasă, unii cercetători susţin că ar fi originari din Siria, teologia lor fiind răspândită în lume de un anume Marcion din Sinope, ucenicul unui sirian pe nume Cerdon în secolul I, alţii spun că ar avea origini chiar mai vechi, fiind doar îmbogăţită (rebranduită) în secolul I cu elemente din evanghelii. Ei au fost numiţi şi gnostici, deoarece susţineau că au cunoştinţă exactă prin revelaţii secrete.

Cel mai mare lider al lor a fost Marcion (secolele I – II), un prezbiter excomunicat din Roma, dar originar din Sinope, un oraş-port din Asia Mică (de aici vine al treilea numele al lor, “marcioniţii”).

Revelaţia lor principală era că Isus a fost doar un om, care a fost posedat timp de trei ani şi jumătate de o divinitate cerească opusă lui Yehowah Elohim – care a fost considerat de ei un dumnezeu rău, creatorul materiei.

Divinitatea aceea închipuită de aceştia, doar a vorbit prin el, şi după ce omul Isus a fost ucis, acea fiinţa cerească s-a dus înapoi în cerul cel mai îndepărtat, de unde venise. Deci nu divinitaea aceea a murit – susţineau ei – ci doar omul Isus. Nu credeau deloc în profeţii evrei şi în înviere, ci în desprinderea totală de trup prin moarte, prin nişte cunoştinţe secrete aduse de acea fiinţă cerească.

Atuul lor principal era că falsificau scrierile apostolice, ca să îşi justifice părerile eronate. Unii cercetători susţin că împotriva acestui curent străin a apărut Evanghelia după apostolul Ioan, atât de diferit scrisă faţă de celelalte şi cele trei scrisori, unde aceşti doceţi sunt descrişi astfel: “Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” 1Ioan 2:19

După moartea lui Marcion, gruparea s-a dezmembrat în mai multe orientări semi-marcionite, acceptând parţial sau total Scripturile, dar păstrând legătura cu vechile doctrine, adică interpretau Scriptura prin aceste ideologii. Integraţi mai târziu forţat în Biserica Catolică, sub Constantin Cel Mare, aceştia au avut un rol nefast în evoluţia dogmatică a Bisericii Creştine, punându-şi amprenta pe diferite doctrine elaborate mai târziu.

Ioan 1:14 şi 1Ioan 1:1 foloseşte acelaşi cuvânt "etheasametha" ("am văzut", "am contemplat"). Aşa ceva nu putea spune decât cineva care a fost personal cu Fiul lui Dumnezeu. Este adevărat că există şi fraze la persoana a doua, în care apostolul Ioan este numit "unul dintre ucenici" (Ioan 13:23), ceea ce arată că apostolul a început scrierea acestei cărţi, dar din cauza bătrâneţii sau a altor motive, a narat pe mai departe Evanghelia unui ucenic al său, care a scris cuvintele lui, fie în timpul vieţii, fie după moartea apostolului Yohanan.

Ce a dorit să comunice apostolul Ioan la Ioan1:1?

Una dintre problemele traducerii este că deoarece gramatica limbilor diferă, textele nu se pot traduce întotdeauna în structura formulată în limba din care se traduce.

De aceea uneori fragmentele de text trebuie traduse dinamic, pentru a se clarifica sensul lor, dar acest lucru se face întotdeauna în raport strâns cu contextul.

Ioan 1:1 se încadrează în acest tip, unde pentru a-l înţelege corect pe apostol, contextul este hotărâtor.

Traducerea dinamică a textului grecesc "en archē ēn ho lógos kaì ho lógos ēn pròs tòn theón kaì theòs ēn ho lógos", poate fi redată contextual astfel:

La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și ca Dumnezeu era Cuvântul.

În propoziţia de faţă şi mai apoi în întregul context al cărţii - după cum se va vedea, al doilea theos este un substantiv calitativ, care îl descrie pe primul theos, care are funcţia de substantiv nominativ.

Origen din Alexandria, scriitor grec din secolul al treilea îl laudă pe renumitul apostol Ioan pentru că el cunoştea “frumusețea limbii greceşti”, locuind multă vreme la Efes, un oraş pe atunci elenizat (grecizat). Sursa: Origen, Comentariului Evangheliei lui Ioan, Cartea II, capitolul 2

Monoteis convins, ca orice evreu şi ca Maestrul său, Rabinul Yeşhua (Isus) a se vedea Ioan 17:1-3, apostolul Yohanan (Ioan) vorbeşte de Cuvânt nu ca fiind „Elohim (Theos) în persoană“ sau "un al doilea Elohim (deuteros Theos) ceresc", ci fiind o persoană cerească foarte apropiată (Fiu, a se vedea Ioan 3:16) care are natura calitativă a lui Elohim/Theos/Dumnezeu, dar nu şi funcţia acestuia. Susţin asta pentru că văd construcţia propoziţiei, topica.

Topica (ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază) nu permite traducerea cuvântului "theos (elohim)" din Ioan 1:1c ca find nedeterminată ca şi cum ar fi vorba de "un dumnezeu", cum redau cei de la Traducerea Lumii Noi (Martorii Lui Iehova), nici determinată ca şi cum ar fi vorba de Dumnezeu însuşi, ci este o redare calitativă.

Traducerile care urmează o veche stereotipie, crează o contradicţie: Cum poate fi Dumnezeu cu El însuşi? Sau există un al doilea Dumnezeu? Nu, fiindcă atunci creştinismul devine politeist şi Ioan 17:1-3 nu ne lasă în această direcţie.

La ce s-a gândit apostolul când a formulat Ioan 1:1, este foarte bine redat mai târziu când redă Ioan 14:1-14. Secretul descifrării textului de la Ioan 1:1 în mod corespunzător este aici.

Ceva asemănător avem la Matei 16:23, dar în sens opus. Deşi Petru nu a fost Satan însuşi, el a devenit ca el, datorită gândului necugetat exprimat.

Sunt şi alte texte la care să medităm atunci când nu înţelegem exact Ioan 1:1.

Matei 17:5. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!"

Ioan 6:37. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi."

Condiţia NUMĂRUL UNU, din care se ramifică toate celelalte condiţii, este să nu ne amăgim, rătăcind în neasculare faţă de Tatăl.

Să credem în El, aşa cum vrea Tatăl, care l-a trimis. Oare cum vrea El? Lasă Tatăl să se înţeleagă, că această ascultare nu trebuie să fie deplină? Nu! El nu vrea să avem o credinţă formalistă, nici procentuală, să zicem pănă la 99, 999 la sută, ci 100 la sută. Asta înseamnă CREDINŢĂ DEPLINĂ, fără rezerve! Credem noi în acest fel? Dacă răspunsul nostru poate fi un da hotărât suntem pe carea cea bună, dacă nu, suntem pe o cale a amăgirii.

Fiul lui Dumnezeu vine azi la tine – prin Sfintele Scripturi - şi îţi spune că nu există alt Dumnezeu decât Tatăl său; de ce nu îl crezi pe cuvânt, crezând arzător mai departe în doctrina bisericii tale? Asta înseamnă credinţă sută la sută?

Ioan 17

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Dacă nu vei crede în El sută la sută, pe deplin, iată ameninţarea care te paşte:

Matei 7:21. Nu oricine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"

23. Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.

Dar poate vei spune, biserica ta face minuni, aşa că nu este posibil ca doctrina bisericii tale să nu fie adevărată.

Stai puţin. Gândeşte. Domnul Isus nu a confirmat pretenţia unora cu minunile. Aceştia au spus că au făcut lucruri mari, dar El nu le-a confirmat aceste pretenţii. Lucrările acestea nu au fost autentice, minunile acestea nu au fost minuni, ci falsuri, pe care ei le-au declarat minuni şi credulii le-au luat ca atare, fără să le verifice. El le-a spus clar că NICIODATĂ nu a fost în legătură cu ei, aşadar nici nu le-a dat ceva. Ei au fost amăgiţi, fie de ei înşişi, fie de alţii.

Singurul lucru care certifică adevărul, este stăruinţa în Cuvântul divin:

Ioan 8:31. Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;

32. veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi."

Cine nu rămâne în TOT ce a spus Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Mesia, devine rob al amăgirii.

Că să nu intrăm în amăgire trebuie să fim foarte atenţi, adică să veghem: Atenţie la 2Petru 1:1.

Origene din Alexandria (secolele II-III) descrie situaţia deplorabilă a scribilor creştini din secolul III:

"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"

Ca urmare a acestei stări, în manuscrisele timpurii avem două variante importante de redare la textul din 2Petru 1:1, unde anumite manuscrise îl descriu pe Domnul Isus ca "Dumnezeu şi Mântuitor" iar altele ca "Domn şi Mântuitor":

Varianta A. "Dumnezeului (Theou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"

Varianta B. "Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"

De ce eşti atât de sigur că varianta A este cea adevărată, având în vedere situaţia descrisă de Origene?

Te rog să compari versiunea ta cu această versiune:

Vestea Bună după Yohanan

Capitolul I

1. La început era ‘Cuvântul’, şi ‘Cuvântul’ era cu Elohim şi ca Elohim era ‘Cuvântul’.

(Trimiteri: Proverbe 30:4, Yohanan 14:7-11, Evrei 1:1-3. Nu este vorba de doi Elohimi cereşti, ci de Elohim şi Fiul lui Elohim, care era ca şi Elohim: puternic, înţelept, drept, iubitor, milos, iertător, etc., apostolul nu se referă la funcţia lui Elohim - a se vedea Yohanan 17:1-3, ci la calităţile lui divine, moştenite şi de Fiul său.)

2. El era la început cu Elohim.
3. Toate prin el au apărut, şi fără el n-a apărut nici măcar un lucru din ceea ce a apărut.

(Trimiteri: Regele Solomon s-a gândit la Geneza 1:26 când a scris Proverbe 8:22-30.)
4. În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.
6. Era un bărbat trimis de Elohim; numele lui era Yohanan.
7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. N-a fost el lumina, ci acela care să depună mărturie despre lumină.
9. Adevărata lumină este acela care, venind în lume, luminează pe orice om.
10. El era în lume şi lumea a fost făcută prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11. A venit la ai săi şi ai săi nu l-au primit.
12. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Elohim,
13. care au fost născuţi nu din sânge, nici din voia cărnii lor, nici din voia vreunui om, ci din Elohim.
14. Şi ‘Cuvântul’ a devenit carne şi a locuit printre noi şi noi am privit slava lui, slavă ca a unui singur născut al Tatălui, plin de har şi de adevăr.
15. Yohanan a mărturisit despre el şi a strigat, zicând: "El era acela despre care ziceam eu: Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine."
16. Fiindcă noi toţi am primit din plinătatea lui şi har peste har;
17. căci Legea a fost data prin Moşhe, dar harul şi adevărul au venit prin Yeşhua HaMaşhiach.
18. Elohim de nici unul n-a fost văzut, vreodată. Singurul născut al lui Elohim, care este la sânul Tatălui, acela l-a făcut cunoscut.
19. Şi aceasta este mărturia lui Yohanan, când yehudimii au trimis din Yeruşhalayim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: "Tu cine eşti?"
20. El a recunoscut şi n-a tăgăduit, şi a mărturisit: "Eu nu sunt HaMaşhiach."
21. Şi ei l-au întrebat: "Dar cine eşti? Eşti Eliyahu?" Şi el a zis: "Nu sunt." "Eşti profetul?" Şi el a răspuns: "Nu."
22. Atunci i-au zis: "Cine eşti tu? Ca să dăm răspuns celor care ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuti?"
23. "Eu", a zis el, "sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Neteziţi calea înaintea lui YEHOWAH" cum a zis profetul Yeşayahu."
24. Trimişii erau din partea fariseilor.
25. Ei l-au întrebat şi i-au zis: "Atunci de ce botezi, dacă nu eşti nici HaMaşhiach, nici Eliyahu, nici profetul?"
26. Şi răspunzând, Yohanan le-a zis: "Eu botez cu apa; dar în mijlocul vostru stă unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi.
27. El este acela care vine după mine; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua sandalelor."
28. Acestea s-au petrecut în Beitanya, dincolo de Yarden, unde boteza Yohanan.
29. A doua zi, a văzut pe Yeşhua venind la el şi a zis: "Iată mielul lui Elohim, care ridică păcatul lumii!"
30. El este acela despre care ziceam: "După mine vine un om care ia locul înaintea mea, căci era înainte de mine.
31. Eu nu-l cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit eu, botezând cu apă: ca el să fie arătat lui Yisrael."
32. Şi Yohanan a mărturisit, spunând: "Am văzut duhul coborându-se din cer ca un porumbel; şi a rămas peste el.
33. Eu nu-l cunoşteam; dar cel care m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: "Acela peste care vei vedea duhul coborându-se şi rămânând, acela este cel care botează cu duh sfânt.
34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Elohim.
35. Tot în aceeaşi zi, Yohanan stătea cu doi din ucenicii lui.
36. Şi, pe când privea pe Yeşhua umblând, a zis: "Iată mielul lui Elohim."
37. Cei doi ucenici l-au auzit vorbind şi au mers după Yeşhua.
38. Şi Yeşhua s-a întors şi, când i-a văzut că merg după el, le-a zis: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus: Rabbi (care în traducere înseamnă "învăţătorule"), unde locuieşti?"
39. "Veniţi şi vedeţi", le-a zis el. S-au dus deci şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la el. Era cam pe la ceasul al zecelea.
40. Andreas, fratele lui Şhimon Keppa, era unul din cei doi care auziseră de la Yohanan şi mersese după el.
41. El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Şhimon şi i-a zis: "Noi am găsit pe HaMaşhiach (care în traducere înseamnă Unsul).
42. Şi l-a adus la Yeşhua. Yeşhua l-a privit şi i-a zis: "Tu eşti Şhimon, fiul lui Yona, tu te vei chema Keppa (care în traducere înseamnă Stânca).
43. A doua zi, a vrut să se ducă în Galil; şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: "Vino după mine!"
44. Şi Filip era din Bethtsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Keppa.
45. Filip a găsit pe Nathanael şi i-a zis: "Noi am găsit pe acela despre care a scris Moşhe în Lege şi despre care au scris prorocii: pe Yeşhua, fiul lui Yosef, care este din Natzeret.
46. Şi Natanael i-a zis: "Poate ieşi ceva bun din Natzeret?" "Vino şi vezi" i-a zis Filip.
47. Yeşhua a văzut pe Nathanael venind la el şi a zis despre el: "Iată cu adevărat un yisraelit în care nu este viclenie."
48. "De unde mă cunoşti?" i-a zis Nathanael. Yeşhua a răspuns şi i-a zis: "Te-am văzut înainte de a te chema Filip, când erai sub smochin."
49. Răspunzând, Nathanael i-a zis: "Rabbi, tu eşti Fiul lui Elohim, tu eşti regele lui Yisrael!"
50. Yeşhua a răspuns şi i-a zis: "Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea."
51. Apoi i-a zis: "Amen, amen vă spun că veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Elohim suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Fie ca atunci când citim Scripturile, să le şi înţelegem corect, şi Tatăl nostru din ceruri, Yehowah Elohim să ne ajute la aceasta, dacă o vom cere sinceri şi umili în numele Salvatorului rânduit de El, Yeşhua Adonai. Fiţi binecuvântaţi! Amen.

Pentru cei care doresc să ne edificăm împreună, vă invit în grupul Biblia De Studiu pe Facebook:
https://www.facebook.com/groups/289841265419722/