Autori
Vasile Shandru, Ionica Takacs
Origene
din Alexandria (secolele II-III) descrie situaţia deplorabilă a scribilor
creştini din secolul III:
"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"
Ca urmare a acestei stări, în manuscrisele timpurii avem două variante importante de redare la textul din 2Petru 1:1, unde anumite manuscrise îl descriu pe Domnul Isus ca "Dumnezeu şi Mântuitor" iar altele ca "Domn şi Mântuitor":
Varianta A. "Dumnezeului (Theou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"
Varianta B. "Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"
Care manuscrise conţin formularea originală a apostolului Petru?
Să ne reamintim că apostolul Petru a participat cu Domnul Isus la ultima cină de Paşti a acestuia, care a fost încheiată cu o rugăciune impresionantă, din care redau aici doar Ioan 17:1-3, pentru că este partea cea mai evidentă faţă de subiect:
1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Şi acum o întrebare importantă: mai putea fi numit Domnul Isus "Dumnezeu" dacă acest oficiu unic îl ocupase deja Tatăl său?
"E un fapt învederat astăzi că există printre manuscrise o mare felurime, fie din pricina nepurtării de grijă a scribilor, fie din pricina îndrăznelii deşănţate a oamenilor care îndreaptă scrierea, sau chiar din cauză că sînt unii care o înmulţesc sau o împuţinează după voia lor, rânduindu-se corectori cu de la ei putere"
Ca urmare a acestei stări, în manuscrisele timpurii avem două variante importante de redare la textul din 2Petru 1:1, unde anumite manuscrise îl descriu pe Domnul Isus ca "Dumnezeu şi Mântuitor" iar altele ca "Domn şi Mântuitor":
Varianta A. "Dumnezeului (Theou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"
Varianta B. "Domnului (Kyriou) nostru (hēmōn) şi (kai) Mântuitorului" (Sōtēros)"
Care manuscrise conţin formularea originală a apostolului Petru?
Să ne reamintim că apostolul Petru a participat cu Domnul Isus la ultima cină de Paşti a acestuia, care a fost încheiată cu o rugăciune impresionantă, din care redau aici doar Ioan 17:1-3, pentru că este partea cea mai evidentă faţă de subiect:
1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
Şi acum o întrebare importantă: mai putea fi numit Domnul Isus "Dumnezeu" dacă acest oficiu unic îl ocupase deja Tatăl său?
Traducerile
actuale redau acest verset astfel, fără să menţioneze nimic cititorului,
că ar mai fi o variantă importantă:
"Simon
Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă
la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului
nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (în continuare VDC)
În câteva
codexuri (codice) antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici
importanţi, acest verset apare în felul următor:
"Simon
Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă
la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului (Kyriou) nostru
(hēmōn) şi (kai) Mântuitorului (Sōtēros) Isus Hristos:"
Codexuri cu
această redare sunt:
- manuscrisul Sahidic Coptic (scris în limba egipteană veche) de la sfârşitul secolului II
- manuscrisul grec Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV
- manuscrisul latin Vulgata din secolul IV, care a fost o recenzie a unui text mai vechi, numit Vetus Latina din sec. I-II
- manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI
Patru ţări şi patru limbi prin care vestea buna (evanghelia) a pătruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia şi Siria. Acest fapt arată că, din nefericire, pe alocuri anumite versete din Biblie au fost "stilizate doctrinar" ulterior scrierii lor de către scribii cu tendinţe eretice fie din Biserica Catolică şi Ortodoxă, fie din alte grupuri şi este nevoie urgentă de "destilizarea doctrinară" a textelor în cauză.
- manuscrisul Sahidic Coptic (scris în limba egipteană veche) de la sfârşitul secolului II
- manuscrisul grec Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV
- manuscrisul latin Vulgata din secolul IV, care a fost o recenzie a unui text mai vechi, numit Vetus Latina din sec. I-II
- manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI
Patru ţări şi patru limbi prin care vestea buna (evanghelia) a pătruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia şi Siria. Acest fapt arată că, din nefericire, pe alocuri anumite versete din Biblie au fost "stilizate doctrinar" ulterior scrierii lor de către scribii cu tendinţe eretice fie din Biserica Catolică şi Ortodoxă, fie din alte grupuri şi este nevoie urgentă de "destilizarea doctrinară" a textelor în cauză.
Unii susţin
că în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros" apostolul Petru se referă de
fapt la două persoane, în prima parte la Tatăl (Theou hēmōn) şi apoi la Fiul
(kai Sōtēros). Însă apostolul Petru foloseşte de mai multeori fraza
"Kyriou hēmōn kai Sōtēros" cu referire la Domnul Isus. De ce nu ar fi
folosit-o şi în 2Petru 1:1? La Tatăl şi la Fiul său, luaţi împreună se referă
abia în versetul 2.
A se compara
cu:
"În
adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului
şi Mântuitorului nostru Isus Hristos." (2Petru 1:11) VDC
Topica
(ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu
"Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?
"În
adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului
şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi
de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi." (2Petru
2:20) VDC
Topica
(ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu
"Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?
"ca să
vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii
proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin
apostolii voştri." (2Petru 3:2) VDC
Topica
(ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou kai Sōtēros" (fără hēmōn)
şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?
"ci creşteti în harul şi în
cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui
să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin." (2Petru 3:18) VDC
Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?
Aşadar ei înşişi se contrazic prin includerea a două persoane în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros". Nu este de mirare de ce toate traducerile importante din limba engleză (YLV, ESV, NIV, NAS, etc.) redau "our God and Savior" şi nu "our God and the Savior". Nu redau aşa fiindcă n-au suport. Decât să încercăm imposibilul textual, mai degrabă să recunoaştem că aici avem de a face cu o corupere a textului, aşa cum ne spun cei nouă martori textuali. După legea lui Dumnezeu ajung doi sau trei martori. Noi avem nu trei, ci cu mult peste.
Lista manuscriselor ce conţin varianta "Domn şi Mântuitor" la 2Petru 1:1 (nouă "martori" textuali): a Ψ 398 442 621 l596 syrph vgmss copsa plus autori creştini din antichitate, care citează acest verset în această formă.
Sursa: aparatul critic textual Nestle-Aland ediţia 27
Ediții critice moderne ale Noului Testament în limba greacă
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A19598/pdf
Critica textuală - Textual criticism - qwe.wiki
https://ro.qwe.wiki/wiki/Textual_criticism
Topica (ordinea cuvintelor în frază) este "Kyriou hēmōn kai Sōtēros" şi nu "Kyriou kai Sōtēros hēmōn". De ce nu văd şi aici două persoane?
Aşadar ei înşişi se contrazic prin includerea a două persoane în fraza "Theou hēmōn kai Sōtēros". Nu este de mirare de ce toate traducerile importante din limba engleză (YLV, ESV, NIV, NAS, etc.) redau "our God and Savior" şi nu "our God and the Savior". Nu redau aşa fiindcă n-au suport. Decât să încercăm imposibilul textual, mai degrabă să recunoaştem că aici avem de a face cu o corupere a textului, aşa cum ne spun cei nouă martori textuali. După legea lui Dumnezeu ajung doi sau trei martori. Noi avem nu trei, ci cu mult peste.
Lista manuscriselor ce conţin varianta "Domn şi Mântuitor" la 2Petru 1:1 (nouă "martori" textuali): a Ψ 398 442 621 l596 syrph vgmss copsa plus autori creştini din antichitate, care citează acest verset în această formă.
Sursa: aparatul critic textual Nestle-Aland ediţia 27
Ediții critice moderne ale Noului Testament în limba greacă
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A19598/pdf
Critica textuală - Textual criticism - qwe.wiki
https://ro.qwe.wiki/wiki/Textual_criticism
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu