YHWH Dumnezeu (Elohim), Creatorul lumii

Domnul nostru Isus ne-a învățat să ne rugăm astfel "sfinţească-se numele Tău". Care este acest nume?
Numele Lui Dumnezeu  – Studiu de caz !
https://casaluminii.ro/numele-lui-dumnezeu-studiu-de-caz/
https://casaluminii.ro/iehova-numele-lui-dumnezeu/
https://casaluminii.ro/poezie/
Autor Iosif Ladar, baptist

Geneza 1 Dumnezeu (Elohim) Creatorul lumii

1. La început (Bereşit) a creat (bara) Dumnezeu (Elohim) cerurile (et hashamayim) şi pământul (weet haareţ).

Despre cuvântul „Elohim”:

Elohim este un titlu ce însoţea numele lui Dumnezeu, nu un nume. Aşa erau intitulaţi toţi dumnezeii falşi, a se vedea expresia "Cunosc acum că YHWH este mai mare decât toţi dumnezeii (elohim)" Exod 18:11. 

Dumnezeul adevărat era numit YHWH Elohim, cum vedeţi în copia alăturată, în litere paleo-ebraice. YHWH era numele, iar Elohim era titulatura.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul "elohim" are rădăcina "el" care înseamnă "putere". Din "el" s-au format diferite cuvinte, printre care şi cuvântul "elohim". "Elohim" este unic ca scriere şi ca sens şi nu are corespondent în nici o altă limbă semitică, deci evreii nu ar fi avut de unde să îl împrumute. Cuvântul este tipic evreiesc şi s-a format atunci când s-a format limba ebraică antică.

Elohim înseamnă Cel Cu Puteri Multiple, cuvântul fiind la plural multiplu, numit şi pluralul majestăţii, având valoare de singular, în funcţie de context, în cazul acesta nefiind vorba de persoane la plural, ci o persoană cu puteri multiple.

Cuvântul "elohim" are terminaţia în sufixul de plural masculin "-im". Având în vedere genul masculin, ebraica are două forme de plural, pluralul dual şi pluralul multiplu (multiobiect), cuvântul Elohim fiind la pluralul multiplu, nu la pluralul dual (adică nu este Elohayim):

- pluralul dual are terminaţia în -ayim (se referă strict la două persoane, obiecte, etc.); exemplu "shamayim" – plural dual, spaţiu dintre două extremităţi

- pluralul multiplu (multiobiect) are terminaţia în -im (se referă la trei sau mai multe persoane, obiecte, etc).

2. Şi pământul era pustiu şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului, şi duhul lui Dumnezeu (weruah Elohim) se mişca pe faţa apelor (hammayim – plural dual).

3. Şi a zis Dumnezeu (Elohim): "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

4. Şi a văzut Dumnezeu (Elohim) că lumina era bună; şi a despărţit Dumnezeu (Elohim) lumina de întuneric.

Traducere în care s-a păstrat topica, adică ordinea cuvintelor în propoziţie, după textul ebraic.

Numele Lui Dumnezeu
                                      de Iosif Ladar

Astăzi ies la provocare
Să vă-ncerc cu ceva ..greu,
Şi vă-ntreb dacă cunoaşte-ţi
Numele ..Lui Dumnezeu !

Mulţi vorbesc… c-ar fi-n…uitare
Într-un fel indiferent
Şi mai spun : … că nu contează
Cu un aer confident …

Eu observ că-i nepăsare
Şi nu pot să înţeleg
Cum un NUME atât de mare
N-are loc în TESTAMENT !

Este vorba despre… TATĂL
Domnul Dumnezeul nost’
Ce-a Lui existenţă mare
Nu o vede doar …cel prost !

Adonai, e al Său nume
Spune-o soră… am reţinut !
Oare ea atât nu ştie
C-Adonai e-un atribut ?

El Shaddai… îmi spune altul
… Nici acesta n-a ştiut
Si acesta este sigur
Un alt mare atribut !

Şi o listă de-alte „nume”
Sunt aduse rând pe rând.
Fraţilor, acestea toate
Sunt, doar câte-un atribut.

Unul singur este însă
Numele Lui Dumnezeu :
Cel cu care se prezintă
EL, la marele evreu

EL din rug la Moise-i spuse
IEHOVA, Mă numesc EU
Şi să ştie tot poporul
Că-n Etern,.. Eu Sunt, ..mereu

Numele acesta mare
Ce-i al Tatălui de sus
Este Numele Lui Veşnic
De la neam la altul spus

Dar prin ani traducătorii
L-au pierdut din conţinut,
De-am ajuns să-I spunem „Domnul”
Ce nu-i nume, ci-atribut

Aud des in adunare
„Numele Lui să-L slăvim”
Care nume , frate dragă
Dacă noi nici nu-L rostim ?

Suntem prefăcuti cu totii ?
Sau fricoşi să ne numim ?
Dacă-a-L său Nume-L cunoaştem
Dar noi nici nu-L amintim ?

Iar acum findcă-l cunoaştem
Numele Lui veşnic Sfânt
Haideti într-un singur suflet
Să-l repunem în …CUVÂNT

Această poezie poate fi recitată oriunde cu conditia să fie spus si numele autorului – Iosif Ladar https://casaluminii.ro/poezie/
Şi eu folosesc numele lui Dumnezeu din Biblie, Iehova, deoarece aşa mi se pare logic, din moment ce numele divin apare de circa 7000 de ori în Biblie. Am ales forma Iehova şi nu Iahve, deoarece această formă este cea mai apropiată de redările în limba greacă a numelui divin din secolele I-III AD, după ce m-am documentat pe internet. Sunt de acord cu explicaţiile date pe internet cu privire la numele Iehova: Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul” (Adonai în ebraică), ci Iehova (mă refer numai la vocabularul românesc). Domnul (Adonai) este un titlu şi atribut, ce însoţeşte uneori numele lui Dumnezeu, ca şi în cazul Ţefaniah 1:7, Obadiah 1:1, Habaccuc 3:19, Amos 1:8, etc… Notaţi bine: Numele lui Dumnezeu nu este “Domnul”. Traducătorul protestant Dumitru Cornilescu a ştiut şi totuşi a înlocuit peste tot numele lui Dumnezeu cu Domnul, luându-se după traducătorii ortodocşi. Când a fost întrebat de ce nu lasă numele Iehova în Biblie, a răspuns că aşa nu s-ar vinde traducerea lui aşa de bine. De aceea Dumnezeu a lăsat să vină asupra lui o paralizie la mâna dreaptă, în timp ce traducea Biblia. Cu Dumnezeu nu ne putem juca şi să scăpăm nepedepsiţi. Restabilirea numelui lui Dumnezeu în Bibliile româneşti a existat cu mult timp înainte ca să apară versiunea lui Dumitru Cornilescu.
Iată o listă parţială a Bibliilor vechi româneşti în care a fost restabilit numele lui Dumnezeu:
Biblia de la Pesta, 1873
Biblia de la Iaşi, 1874
Biblia de la 1909
Biblia de la 1911
Biblia de la 1913
Etc.
Ce a mai veche formă cunoscută mie este forma Ehova, ce apare în Biblia de la Blaj 1795 cunoscută și sub numele de Biblia lui Clain sau Biblia lui Bob, reprezintă cea de-a doua traducere a Sfintei Scripturi tipărită în limba română. Numele divin apare în Exodul 6:3 la nota de subsol: 3. (a) în jidovie, Ehova.   http://www.history-cluj.ro/Biblia/pag4.htm