Există o profeţie a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos în care spune că va sta “trei zile şi trei nopţi” în inima pământului.” (Mat.12:40)
Când au fost cele “trei zile şi trei nopţi” în cursul săptămânii patimilor?
“Domnul a trimis un peste mare sa inghita pe Iona, si Iona a stat in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.” (Iona.1:17)
Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu această întâmplare, spunând următoarele:
“Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti în inima pământului.” (Mat.12:40)
Cum au înţeles oamenii această zicere?
“si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia."” (Mat.27:63)
“Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie.” (Marc.8:31)
“care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia."” (Marc.10:34)
Totuşi, tradiţia spune că Domnul Isus a murit vineri si a inviat duminică înspre zori, pe când era înca întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Iarăşi, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi o noapte.
Din tabelul zilelor lunii întâi puteţi vedea mersul evenimentelor din "Săptămâna Patimilor".
Zilele lunii întâi, Abib (Nisan)
5 12 19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14 21 28 marţi
1 8 15 22 29 miercuri
2 9 16 23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Din sursele antice aflăm:
Anul biblic a fost compus din 364 de zile, împărțite în 4 anotimpuri egale de câte 91 de zile fiecare. Fiecare anotimp a fost compus din trei luni egale de 30 de zile, plus o zi suplimentară la sfârșitul celei de-a treia luni. Tot anul era astfel compus din exact 52 de săptămâni și fiecare zi calendaristică avea loc întotdeauna în aceeași zi a săptămânii. Fiecare an și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminile de pe cer, anotimpurile, zilele și anii.
Dacă anul biblic a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii după modelul ebraic (miercuri după calendarul roman), Pesachul (Paştele) a fost întotdeauna sărbătorit într-o zi de marţi, când noaptea se mânca mielul, de către cei care observau calendarul antic din timpul lui Moise. Dintr-o veche carte ebraică din secolul II înainte de Christos, aflăm că unii nu respectau într-u totul prescripţiile vechiul calendar, ceea ce a dus ca anumite sărbători nu mai cădeau pe aceeaşi zi a anului. Iată de ce autorităţile de la Ierusalim din secolul I după Christos, sărbătoreau Paştele cu o zi în urmă, decât era în vechiul calendar.
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul păgân) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Era 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan
după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.
Duminică 12 Nisan – a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu