Astăzi este 18 Abib (18 Nisan), a şaptea zi din "Săptămâna Patimilor" (a treia zi în mormânt)

 În ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?

În profeţia despre moartea sa, Domnul nostru Isus Christos a spus că va sta în inima pământului (adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)

Conform tradiţiei de la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Isus Christos a murit într-o zi de miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus, ce reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o avea.

Cum interpretăm cele trei zile şi trei nopţi? Căci unii spun că totul depinde cum anume interpretăm expresia “trei zile şi trei nopţi”.

De exemplu, cum am putea interpreta versetul următor, altfel decât 1+1+1 zile şi 1+1+1 nopţi = 3 zile şi 3 nopţi?

“şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.” (1Samuel 30:12)

“Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona.1:17)

De ce ar trebui ca în cazul versetului din Matei 12:40 să socotim altfel?

Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu întâmplarea din viaţa profetului Iona, spunând următoarele:

“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)

Cum au înţeles oamenii această precizare profetică?

“şi i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: "După trei zile voi învia."” (Matei 27:63)

“Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.” (Marcu 8:31)

“care îşi vor bate joc de El, îl vor bate cu nuiele, îl vor scuipa şi-l vor omorî; dar, după trei zile, va învia."” (Marcu 10:34)

Totuşi, tradiţia de la Roma spune că Domnul Isus a murit vineri şi a înviat duminică... Adevărul este că n-a înviat decât înspre zori, pe când era încă întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară, deci nu era încă în mormânt. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Este greu de forţat înţelegerea acestor texte pentru a avea trei zile, şi chiar dacă le-am admite, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi clar o noapte.

De ce avem totuşi o astfel de socoteală, care nu ţine cont de profeţia Domnului nostru Isus? Nepotrivirea vine din percepţia greşită că Domnul Isus a murit cu o zi înainte de sabat. Adevărat, însă mulţi nu cunosc ce fel de sabat era acel sabat. Era un sabat de ziua a şaptea? Nu, căci era un Sabat de sărbătoare (praznic).

Situaţia nu este complicată deloc pentru a demonstra ce fel de sabat era cu o zi înainte de răstignire şi cele trei zile şi trei nopţi se pot calcula uşor după CALENDARUL EBRAIC BIBLIC. Vom porni la examinarea celor trei zile şi trei nopţi, dezlegând MISTERELE DIN CALENDARUL EBRAIC BIBLIC. 

Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.

Toate acestea coincid cu prima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan. După acest “Sabat”, pe 16 Nisan, trebuia adus la Templu snopul de legănat (Levitic 23:11).

Aşadar Sabatul din 15 Abib/Nisan nu era un sabat de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor lunii întâi:

Zilele lunii întâi Abib/Nisan

       5  12  19  26 (prima zi, duminica)
       6  13  20  27 (a doua zi, luni)
       7  14  21  28 (a treia zi, marţi)
 1    8  15  22  29 (a patra zi, miercuri)
 2    9  16  23  30 (a cincia zi, joi)
 3  10  17  24       (a şasea zi, vineri)
 4  11  18  25       (a şaptea zi, sâmbăta)   

 

În ce zi a săptămânii a căzut răstignirea?

Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt

 

Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 30), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)

 

Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calcule - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:

După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.

Calendarul vechi

       5  12  19  26 duminica
       6  13  20  27 luni
       7  14  21  28 marţi
 1    8  15  22  29 miercuri
 2    9  16  23  30 joi
 3  10  17  24       vineri
 4  11  18  25       sâmbăta   

Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.

Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.

Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.

Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi  “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care ţinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.  

Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat şi apoi a fost ungerea trupului şi învelirea în fâşii de pânză, deci ziua trecuse şi i-a prins întunericul. De aceea ziua aceasta nu se pune la calculul celor trei zile. Apoi Domnul Isus stă prima noate în mormântul de piatră.

Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului. Datarea Sărbătorii Azimelor, după Iosif Flaviu din neam de preoţi evrei scria următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor;" Este sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Până vineri 17 Nisan dimineaţa Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.

Vineri a fost 17 Nisan după calendarul vechi, dar 16 Nisan după calendarul autorităţilor. După noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului, în această zi s-a făcut ceremonialului legănării omerul de orz din snopul uscat şi treierat pentru această ocazie. Domnul Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.

Sâmbătă a fost 18 Nisan după calendarul vechi, dar 17 Nisan după calendarul autorităţilor. Este sabatul săptămânal. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt, iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.

Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?

"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am sustinut totdeauna ca au fost doua sabate în ultima saptamâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbata si sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grabit sa-I ia jos trupul dupa o crucificare care a avut loc miercuri, si El a stat trei zile si trei nopti (cel putin 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marti, si citeaza dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta ca „o veche traditie crestina, atestata de Didascalia Apostolorum, ca si de Epiphanius si Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arata seara de marti ca data a Ultimei Cine si prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorarii arestarii lui Cristos".2

Desi sustine cu tarie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune ca nu toti învatatii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus si Grigore din Tours sunt mentionati respingând vinerea ca zi a crucificarii.3

În cartea sa Bible Questions Answered (Raspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill da aceasta întrebare si raspuns: "În ce zi a saptamânii a fost Domnul nostru crucificat? Noua ni se pare perfect evident ca miercuri a avut loc crucificarea".4

Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Cristos a fost mort timp de trei zile pline si de trei nopti pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfintitului si a înviat la sfârsitul zilei de sâmbata la asfintitul soarelui... Nicaieri nu se afirma ca a fost înmormântat vineri la asfintit. Aceasta ar face ca El sa stea în mormânt doar o zi si o noapte, dovedind ca propriile Lui cuvinte sunt neadevarate".5

Citatele prezentate aici care provin de la diferiti oameni ai lui Dumnezeu sunt semnificative în mod special, deoarece aceasta credinta nu era numai pozitia general acceptata a diverselor organizatii bisericesti la care erau afiliati acestia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere si nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist si decan de institut biblic, ale carui cuvinte (scrise în 1907) rezuma bine pozitia pe care am prezentat-o aici:

„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... si a înviat dintre cei morti foarte devreme în dimineata duminicii urmatoare. Multi cititori ai Bibliei sunt nedumeriti sa afle cum poate fi înteles intervalul dintre vineri dupa-amiaza târziu si duminica dimineata devreme ca este de trei zile si trei nopti. Pare mai degraba sa fie doua nopti, o zi si o parte foarte mica dintr-o alta zi.

Solutia pentru aceasta dificultate evidenta, propusa de multi comentatori, este ca „o zi si o noapte" este pur si simplu un alt mod de a spune ,o zi' si ca evreii din antichitate socoteau o fractiune dintr-o zi ca o zi întreaga... Sunt multe persoane pe care aceasta solutie nu le satisface pe deplin, si cel ce scrie aceste cuvinte e liber sa marturiseasca faptul ca nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicaieri, nici nu implica faptul ca Isus a fost crucificat si a murit vineri. S-a spus ca Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasa sa speculam privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului saptamânal (adica, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Pastelui, care cadea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna ca ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca buna ziua lucrul acesta.

Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfintitului în ziua de miercuri. Dupa saptezeci si doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineata, ele au gasit ca mormântul era deja gol.

Nu exista absolut nimic în favoarea crucificarii în ziua de vineri, ci totul din Scriptura se armonizeaza perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil sa vedem cât de multe pasaje profetice si prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, si câte discrepante aparente din relatarile evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem sa întelegem ca Isus a murit miercuri, si nu vineri".6"

Sursa: Religia Tainica a Babilonului (carte scrisă de Ralph Edward Woodrow)