După Calendarul lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos a murit în această zi de miercuri 15 Abib (15 Nisan), El fiind “Mielul” lui Dumnezeu ce ridică păcatul Lumii:
A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii! (Ioan.1:29)
Si, pe cand privea pe Isus umbland, a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu!" (Ioan.1:36)
Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera. (Apoc.6:9)
Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza slava lui Dumnezeu, si faclia ei este Mielul. (Apoc.21:23)
De unde ştim în ce zi a murit Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos?
În profeţia despre moartea sa, Domnul nostru Isus Christos a spus că va sta în inima pământului (adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Conform tradiţiei de la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Isus Christos a murit într-o zi de miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus, ce reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o avea.
Cum interpretăm cele trei zile şi trei nopţi? Căci unii spun că totul depinde cum anume interpretăm expresia “trei zile şi trei nopţi”.
De exemplu, cum am putea interpreta versetul următor, altfel decât 1+1+1 zile şi 1+1+1 nopţi = 3 zile şi 3 nopţi?
“şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.” (1Samuel 30:12)
“Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.” (Iona.1:17)
De ce ar trebui ca în cazul versetului din Matei 12:40 să socotim altfel?
Domnul nostru Isus a făcut o analogie cu întâmplarea din viaţa profetului Iona, spunând următoarele:
“Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Cum au înţeles oamenii această precizare profetică?
“şi i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: "După trei zile voi învia."” (Matei 27:63)
“Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.” (Marcu 8:31)
“care îşi vor bate joc de El, îl vor bate cu nuiele, îl vor scuipa şi-l vor omorî; dar, după trei zile, va învia."” (Marcu 10:34)
Totuşi, tradiţia de la Roma spune că Domnul Isus a murit vineri şi a înviat duminică... Adevărul este că n-a înviat decât înspre zori, pe când era încă întuneric şi nu începuse ziua, aspect care nu arată decât o zi în mormânt (sâmbăta), căci cele trei ore din ziua de vineri, nu se pun, nefiind încă îngropat până înspre seară, deci nu era încă în mormânt. La fel, nu se poate pune ziua de duminică, căci femeile se duseră la mormânt pe când era încă noapte. Este greu de forţat înţelegerea acestor texte pentru a avea trei zile, şi chiar dacă le-am admite, la calculul nopţilor nu putem pune decât noaptea de vineri şi sâmbătă, deci va lipsi clar o noapte.
De ce avem totuşi o astfel de socoteală, care nu ţine cont de profeţia Domnului nostru Isus? Nepotrivirea vine din percepţia greşită că Domnul Isus a murit cu o zi înainte de sabat. Adevărat, însă mulţi nu cunosc ce fel de sabat era acel sabat. Era un sabat de ziua a şaptea? Nu, căci era un Sabat de sărbătoare (praznic).
În ce zi a săptămânii a căzut răstignirea?
Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt
Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 30), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)
Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calcule - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Calendarul vechi
5 12
19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14
21 28 marţi
1 8 15
22 29 miercuri
2 9 16
23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.
Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care ţinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat şi apoi a fost ungerea trupului şi învelirea în fâşii de pânză, deci ziua trecuse şi i-a prins întunericul. De aceea ziua aceasta nu se pune la calculul celor trei zile. Apoi Domnul Isus stă prima noate în mormântul de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu