Fruntaşii (liderii) vechilor pocăiţi insistau pe citirea, studiul şi împlinirea celor citite din mărturia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos şi a apostolilor săi. Tot timpul cereau ca fraţii şi surorile din comunităţile lor să trăiască o viaţă sfîntă, după Evanghelie.
Va indemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, sa aveti toti acelasi fel de vorbire, sa n-aveti dezbinari intre voi, ci sa fiti uniti, in chip desavarsit, intr-un gand si o simtire. (1Corinteni 1:10)
Sinodul martirilor vechilor pocăiţi (anabaptişti)
Deoarece printre pocăiţii vechi sau altfel spus anabaptişi au început să pătrundă idei nebiblice, pe care ei nu le-au susţinut mai înainte, unul dintre fruntaşii de seamă Hans Denck (1495-1527), ajutat de ucenicul său Hans Hut (149?-1527) a pregătit o întâlnire unde i-a chemat pe toţi liderii pocăiţilor vechi ai vremii, pentru a clarifica punctele de vedere şi a organiza o campanie comună de mărturie.
Această întălnire s-a numit mai tărziu "Sinodul Martirilor" şi s-a ţinut la Augsburg, în luna august a anului 1527.
Acest sinod s-a numit "Sinodul martirilor", deoarece fiind trădaţi şi bănuiţi pe nedrept de complot împotriva statului, majoritatea lor au fost prinşi şi executaţi, doar 2 din cei 60 de delegaţi iniţiali mai erau în viaţă 5 ani mai târziu), printre care şi organizatorii Denck şi Hut. Sinodul urmărea să unească bisericile vechilor pocăiţi sub o credinţă comună.
În vederea acesteia, au fost prezentate spre dezbatere proaspăt formulatele Articole de la Nicolsburg, unde s-a ţinut o întâlnire în prealabil. Ele constau în următoarele declaraţii de credinţă:
1. Credincioşii trebuie să aibă mărturia duhului lui Dumnezeu, botezul în apa mărturiei şi pecetea suferinţei pentru credinţă.
2. Împărăţia lui Dumnezeu era a celor săraci, duhovniceşte.
3. Adunarea (Biserica) este un singur trup al credincioşilor în comuniune. Fiecare trebuie să se îngrijească de ceilalţi, împărtăşind la nevoie bunurile sale.
4. Pământul va fi curăţat de rele prin foc, fiind astfel pregătit pentru sosirea Împărăţiei.
5. La judecata de pe urmă, toţi adevăraţii credincioşi vor fi achitaţi şi vor stăpâni întru dreptate.
6. Sufletele tuturor morţilor dorm până la înviere, de aceea nici un sfânt care a murit nu poate mijloci la tronul lui Dumnezeu, numai Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, care a înviat dintre cei morţi şi stă la dreapta lui Tatălui.
7. Toţi cei care tăgăduiesc Lumina conştiinţei lăuntrice dăruită oamenilor vor îndura osânda pierzării.
Această mărturie a fost dată tuturor membrilor sinodului să o studieze şi să o răspândească printr-o o strategie de propagare prin întreaga lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu