Cum s-a făcut lucrarea de răscumpărare?
În ce constă salvarea omului?
Dumnezeu este întruchiparea dragostei şi are un plan de salvare, făcut în Christos, pentru cei credincioşi (Efeseni 1:4,5; 3:11; Ioan 3:16; Romani 5:8; 8:28,29; 1Petru 1:2).
Însă pentru că Dumnezeu este şi drept, astfel fiindcă s-a pierdut o viaţă perfectă cea a lui Adam, legea lui cere ,,viaţă pentru viaţă” (Exod 21:23); şi dacă s-a pierdut o viaţă perfectă, aceasta trebuia răscumpărată tot de o viaţă perfectă. Aşadar era nevoie de un om perfect, echivalentul lui Adam, ca om înainte de căderea lui în păcat, care să-şi sacrifice viaţa pentru omenire şi astfel să răscumpere pe omul căzut în păcat şi moarte şi să ducă pe cei credincioşi la pace eternă cu Dumnezeu (Isaia 9:6; Romani 5:1,15-19; Efeseni 2:16-18; Galateni 3:26).
Această persoană care s-a jertfit pentru omenire, este Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos, care este singurul care a adus o salvare şi răscumpărare perfectă, completă şi eternă din păcat şi moarte (Fapte 4:12; Ioan 14:6; 1Timotei 2:5,6; Evrei 9:12), o răscumpărare nu doar a sufletului (Evrei 10:39; 1Petru 1:9), ci chiar şi a trupului (Romani 8:23). În cer noi vom avea trupuri cereşti, căci trupul nostru pământesc se va transforma în trup de slavă. Iar în mia de ani, oamenii peste care vom supravegea şi guverna ca îngerii din cer, vor avea trupuri pământeşti, aşa cum a avut Adam şi Eva înainte de căderea în păcat. Ei nu vor muri, numai în caz de nesupunere şi mulţi vor muri la finalul miei de ani, fiind duşi în rătăcire de Satan şi demonii care vor fi dezlegaţi din închisoarea lor. Evident, nu toţi. Cei care vor trece testul, vor trăi veşnic pe pământ şi chiar şi Dumnezeu va veni să locuiască alături de ei, în slavă.
Primii oameni Adam şi Eva au fost creaţi cu posibilitatea de a putea trăi veşnic în condiţii minunate, însă pentru acest deziderat ei trebuiau să manifeste supunere (ascultare) faţă de Creator (Geneza 2:16,17).
Datorită păcatului nesupunerii primilor oameni, urmaşii lor au pierdut dreptul la viaţă veşnică, iar opusul vieţii este moartea (Geneza 3:19).
Pentru ca oamenii să capete viaţa veşnică ei trebuie să asculte de Creator şi să îl accepte pe Fiul Său, ca Domnul şi Mântuitorul lor.
Iată de ce a murit Isus Christos.
Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt
Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 30), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)
Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calcule - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:
După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.
Calendarul vechi
5 12
19 26 duminica
6 13 20 27 luni
7 14
21 28 marţi
1 8 15
22 29 miercuri
2 9 16
23 30 joi
3 10 17 24 vineri
4 11 18
25 sâmbăta
Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.
Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.
Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.
Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care ţinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.
Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat şi apoi a fost ungerea trupului şi învelirea în fâşii de pânză, deci ziua trecuse şi i-a prins întunericul. De aceea ziua aceasta nu se pune la calculul celor trei zile. Apoi Domnul Isus stă prima noate în mormântul de piatră.
Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului. Datarea Sărbătorii Azimelor, după Iosif Flaviu din neam de preoţi evrei scria următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor;" Este sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Până vineri 17 Nisan dimineaţa Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu