Evenimentele din Saptamana Patimilor

Azi este 19 Abib (19 Nisan)

 Domnul Isus şi apostolii au mâncat mielul de Paşte, cu o seară înainte ca cei care s-au ghidat după calculul autorităţilor.

 

În ce zi a săptămânii a căzut răstignirea?

Datarea zilei răstignirii şi a celor trei zile şi trei nopţi în mormânt

 

Reconstituirea firului evenimentelor pe zile, luând în calcul atât datarea calendaristică (de la 1 la 30), cât şi cea după zilele săptâmânii (din prima zi, pănâ la a şaptea zi din săptămână)

 

Cele mai importante evenimentele din luna întâi Abib/Nisan după cele două calcule - cel vechi şi al autorităţilor - s-au derulat în această ordine:

După calendarul vechi (folosit şi de ucenici) 10 Nisan cădea pe ziua a şasea a săptămânii (zi numită “Vineri”, după calendarul roman) – deci cumpărarea mieilor de Paşte (a se vedea Exodul 12:3-6), trebuia să se facă în această zi. Însă era abia 9 Nisan după calendarul autorităţilor. În cazul acesta ei au cumpărat mieii, fie în această zi, fie în prima zi a săptămânii care urma.

 

Calendarul vechi

 

       5  12  19  26 duminica
       6  13  20  27 luni
       7  14  21  28 marţi
 1    8  15  22  29 miercuri
 2    9  16  23  30 joi
 3  10  17  24       vineri
 4  11  18  25       sâmbăta   

 

 

Sâmbătă 11 Nisan – a fost Sabatul săptămânal. Era 10 Nisan după calendarul autorităţilor de la Ierusalim, deci ei nu puteau cumpăra mieii după cum spunea Legea în această zi şi îi cumpărau fie în ziua de vineri, fie în ziua de duminică.

Duminică 12 Nisan – a fost a doua zi înainte de Paştele după calendarul vechi, folosit de ucenici, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 11 Nisan după calendarul autorităţilor.

Luni 13 Nisan – a fost prima zi înainte de seara de Paşte, după calendarul vechi, a se vedea Matei 26:2, Marcu 14:1. Era 12 Nisan după calendarul autorităţilor.

Marţi 14 Nisan – la asfinţitul acestei zile începea sacrificarea şi  “Pregătirea (adică frigerea)” mielul de Paşte. Conform Legii, mieii trebuiai sacrificaţi “între cele două seri” – adică într-o perioadă care ţinea cam două ore de la începutul micşorării luminii şi până la lăsarea completă a întunericului. Era 13 Nisan după calendarul autorităţilor.  

Miercuri 15 Nisan - a fost ziua răstignirii, după datarea din calendarul vechi. Era ziua marelui Sabat din ciclul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile, până pe 21 Nisan. Însă după oficialii de la Templu, era abia 14 Nisan. Domnul Isus este pus în mormând spre seară, când oficialii de la Templu au dat startul la tăierea mieilor, căci este dat jos de pe cruce doar după ce se obţine autorizaţia de la Pilat şi apoi a fost ungerea trupului şi învelirea în fâşii de pânză, deci ziua trecuse şi i-a prins întunericul. De aceea ziua aceasta nu se pune la calculul celor trei zile. Apoi Domnul Isus stă prima noate în mormântul de piatră.

Joi a fost 16 Nisan după calendarul vechi, dar 15 Nisan după calendarul autorităţilor, este "prim" sabatul din ciclul Sărbătorii Azimelor oficiat după noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului. Datarea Sărbătorii Azimelor, după Iosif Flaviu din neam de preoţi evrei scria următoarele: “în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor;" Este sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, era considerat sabat, deoarece în Lege se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă. Până vineri 17 Nisan dimineaţa Domnul Isus stă prima zi şi a doua noapte în mormânt.

Vineri a fost 17 Nisan după calendarul vechi, dar 16 Nisan după calendarul autorităţilor. După noua versiune a calendarului făcut de oficialii Templului, în această zi s-a făcut ceremonialului legănării omerul de orz din snopul uscat şi treierat pentru această ocazie. Domnul Isus stă a doua zi şi a treia noapte în mormânt.

Sâmbătă a fost 18 Nisan după calendarul vechi, dar 17 Nisan după calendarul autorităţilor. Este sabatul săptămânal. Domnul Isus stă a treia zi în mormânt, iar la sfârşitul zilei este înviat de Tatăl Său ceresc.

Duminică a fost 19 Nisan după calendarul vechi, dar este 18 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul, dis de dimineaţă, pe când era încă întuneric, şi l-au găsit gol.

Luni a fost 20 Nisan după calendarul vechi, dar 19 Nisan după calendarul autorităţilor.

Marţi a fost 21 Nisan după calendarul vechi, dar 20 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor după calendarul vechi, care era considerat “prim Sabat” sau o mare zi de Sabat, deoarece era o sărbătoare în care nu se lucra (a se vedea Luca 6:1 texul nemodificat din versiunea Young).

Miercuri a fost 22 Nisan după calendarul vechi, dar 21 Nisan după calendarul autorităţilor. Este ultima zi a Sărbătorii Azimelor, după calendarul autorităţilor.

Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).

Ziua răstignirii şi a morţii Domnului Isus este într-o zi de miercuri, dar nu se pune la socoteala celor trei zile şi trei nopţi, deoarece după ce a murit pe la ora 15 după masă, el încă nu a fost dat jos de pe cruce, până ce nu s-a obţinut autorizaţia de la Pilat. Asta însemna un drum din Dealul Golgota până la Pilat şi statul în audienţă. Când Pilat a primit vestea de la Iosif din Arimatea, a verificat informaţia, adică a trimis un soldat să verifice, care a luat încă un drum de dus şi întors. Abia atunci a mers înapoi Iosif la Golgota cu atorizaţia. În plus trebuie adăugat mersul în oras după lucrurile necesare pentru îmbălsămarea cu fâşii, întoarecerea şi pregatirea trupului care iarăşi a luat ceva timp. Nicodim, care venise la Isus noaptea contribuie cu aproximativ o sută de litre romane (aproximativ 32,7 kilograme) de amestec de smirnă şi aloe. Apoi, trupul Domnului Isus este înfăşurat în fâşii unse cu aces unguent, potrivit obiceiului de înmormântare al vremii (Ioan 19:39). Ungerea trupului şi a fâşiilor cu o astfel de cantitate necesita mult timp.