22 Abib
De fapt expresia "după trei zile" coincide cu expresia "a treia zi" dacă a treia zi o socotim de la un eveniment. Dacă spun de exemplu că astăzi este a treia zi de când am avut ziua mea de naştere, e ca şi cum aş spune a treia zi după eveniment, dacă nu includ evenimentul ca prima zi. Altfel Biblia s-ar contrazice. Şi iată de ce...
Comparaţi cu atenţie un verset cu altul, de preferinţă după textul ebraic sau grec
O comparaţie atentă a pasajului din Marcu 16:1 cu cel din Luca 23:56 aduce o dovadă clară că în "săptămâna patimilor" au existat de fapt două sabate – cu o zi obişnuită între cele două sabate, aspecte de care Biserica Catolică care a lansat ideea crucificării pe ziua de vineri, nu ţine cont...
Marcu 16:1 spune: „Si când a trecut Sabatul (cel mare în Ev. după Ioan), Maria Magdalena şi Maria, mama lui lacov, şi Salome, au cumpărat mirodenii ca să vină şi să-L ungă".
Aici "sabatul" este "sabbatou" (substantiv, genitiv, neutru, singular).
Acest verset afirmă clar că după acest Sabat au cumpărat aceste femei mirodeniile.
Luca 23:56 afirmă că ele au pregătit mirodeniile, şi după ce le-au pregătit s-au odihnit în ziua de sabat - aici fiind vorba de sabatul zilei a şaptea din 18 Nisan: „Şi ele s-au întors şi au pregătit mirodenii şi uleiuri mirositoare; şi s-au odihnit în ziua de sabat după poruncă".
Aici "sabatul" este "sabbaton" (substantiv, acuzativ, neutru, singular).
Unul dintre versete spune că femeile au cumpărat mirodeniile după ziua de sabat; celălalt verset spune că ele au pregătit mirodeniile înaintea zilei de sabat. Deoarece acest aspect nu se putea întâmpla în cazul unui singur sabat, dovada în favoarea a doua zile de sabat în acea săptămână este certă.
Mai mult chiar, faptul că exita mai mult decât un simplu sabat, o spun evangheliştii Luca şi Matei.
Luca 24:1 Iar în ziua întâi de la sabate [1], dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
[1] În greacă aici este „sabbatōn” (σαββάτων): Substantiv, genitiv, neutru, plural. Pluralul din această propoziţie crează anumită confuzie, însă având în vedere evenimentele ce au avut loc în acea săptămână, care a trecut, el poate fi înţeles, în acea săptămână fiind două sabate, unul mare în 15 Nisan, ce era un sabat de sărbătoare (praznic) şi unul mic, cel săptămânal, de ziua a şaptea, pe 18 Nisan.
Matei 28:1 Iar târziu, după acele sabate [1a], pe când se lăsa spre întâia zi a celorlalte sabate [1b], Maria Magdalena şi cealaltă Maria au venit să vadă cavoul.
[1] În greacă este „sabbatōn” (σαββάτων) în ambele cazuri: Substantiv, genitiv, neutru, plural.
Formularea este clară, deoarece în timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile între 15 şi 21 Nisan, existau două sabate de sărbătoare (praznice) (în 15 şi 21 Nisan) şi două sabate obişnuite de ziua a şaptea (18 şi 25 Nisan), în săptămânile în cauză. Din păcate oficialii de la Templu, au modificat acest calendar cu o zi, de aceea, au rămas în urmă cu o zi la sacrificarea mieilor şi nu au mâncat mielul de Paşte în ziua în care l-au mâncat Domnul Isus şi apostolii:
"Au adus pe Isus de la Caiafa in odaia de judecata: era dimineata. Ei n-au intrat in odaia de judecata, ca sa nu se spurce si sa poata manca Pastile." (Ioan 18:28)
Porniţi în cercetarea subiectului întotdeauna de la început
Domnul Isus a spus că va sta trei zile şi trei nopţi în mormânt: "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Matei 12:40). Marcu confirmă şi el "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31). Aşa au înţeles şi inamicii lui: "După trei zile voi învia" (Matei 27:63)
Ştim sigur că o zi, ziua de înainte de înviere, a fost o zi de sabat săptămânal, însă mulţi nu ştiu că au fost două sabate în acea săptămână – şi asta deoarece anumite versete au fost traduse greşit:
Matei 28:1 Iar târziu, după acele sabate [1a], pe când se lăsa spre întâia zi a celorlalte sabate [1b], Maria Magdalena şi cealaltă Maria au venit să vadă cavoul.
[1] În greacă este „sabbatōn” (σαββάτων) în ambele cazuri: Substantiv, genitiv, neutru, plural.
Formularea este clară, deoarece în timpul sărbătorii Azimelor, care ţinea şapte zile între 15 şi 21 Nisan, existau două sabate de sărbătoare (praznice) (în 15 şi 21 Nisan) şi două sabate obişnuite de ziua a şaptea (18 şi 25 Nisan), în săptămânile în cauză.
Calculând înapoi zilele în care a stat în mormânt, avem:
sâmbăta toată ziua (ziua a treia)
vineri toată ziua (ziua a doua)
joi toată ziua (ziua întai)
Ştim sigur că Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu a murit într-o după masă, pe la ora 9, adică ora 15 după calculul de acum (Matei 27:46-50). Însă nu au putut să-l dea jos de pe cruce, până s-a dus Iosif să ceară trupul de la guvernatorul Pilat, iar asta a durat până "spre seară" (Matei 27:57,58), iar până s-a dus înapoi la Golgota, până ce l-a înfăşurat în pânză curată de în şi până l-au dus şi l-au pus în mormânt s-a făcut noapte.
Calculând înainte nopţile, sincronizându-le cu cele trei zile, avem:
miercuri toată noaptea (noaptea întai)
joi toată noaptea (noaptea a doua)
vineri toată noaptea (noaptea a treia)
Deci "Mielul lui Dumnezeu", adică Salvatorul nostru rânduit de Tatăl ceresc, a fost sacrificat întro zi de miercuri după masă, pe la ora 15, dar a ajuns în mormânt abia miercuri noaptea, din cauza lucrurilor prezentate mai sus. Acele trei ore în care a fost neângropat nu se pot pune ca prima zi.
Alte indicii
Mai ştim că în "A doua zi, care vine după ziua pregătirii" (Matei 27:62) preoţii cei mai de seama şi fariseii s-au dus la Pilat să ceară pază. Nu s-ar fi dus în sabat săptămânal sută la sută, deoarece au făcut din sabat un idol în care nu făceau nimic şi asemenea lucru ar fi fost o încălcare a propriei lor tradiţii idoleşti. De aceea l-au acuzat şi pe Domnul Isus, pentru că le încălca tradiţia şi vindeca în ziua sabatului. Acum, dacă Domnul Isus ar fi murit într-o zi de vineri, după care urma sabatul obişnuit, asemenea lucru nu l-ar fi putut face. Prin urmare, ziua care urma zilei răstignirii, nu a fost un sabat săptămânal. Repet, altfel era sabat săptămânal şi acuzatorii Domnului Isus, nu s-ar fi dus într-o zi de sabat săptămânal la guvernatorul Pilat.
Apoi mai ştim că femeile credincioase care l-au urmat pe Domnul Isus, au pregătit miresme după ziua de sabat.
"Şi, după ce a trecut Sabatul (cel mare), Maria din Magdala, şi Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă." (Marcu 16:1).
Aşadar după acest mare sabat, a urmat o zi în care magazinele din oraşul Ierusailm erau deschise. Acest „sabat” pomenit aici de evanghelistul Marcu era acel "sabat mare", menţionat de apostolul Ioan. Era un sabat ceremonial, de sărbătoare (praznic) şi nu sabatul zilei a şaptea.
"De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului (cel mare) - căci era ziua pregătirii, şi ziua aceea de sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce." (Ioan 19:31).
O altă zi importantă a ciclului de sărbătoare, era în ziua a treia (care venea după ziua rastignirii (joi) şi dupa ziua marelui sabat (vineri), când se legăna un vas de orz proaspăt secerat într-un ceremonial solemn în templul din Ierusalim. Acest lucru ar confirma existenta a doua zile care s-au interpus între răstignire şi sabatul săptămânal (adică 15 Nisan şi 16 Nisan) - în care atât femeile credincioase cât şi mai marii preoţilor si fariseii au făcut nişte lucrări permisibile în această perioadă, acestia din urmă făcând o vizită "de lucru" la guvernatorul Pilat, pentru ai cere o strajă la mormântul Domnului Isus.
Un text biblic important care ne arată că în „săptămâna patimilor” au fost două sabate
Versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă au o importantă diferenţă de redare la textul grec din Luca 6:1,2 în plus, Dumitru Cornilescu a pus în text un cuvânt care nu există în textul grec.
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1,2 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau. Unii dintre farisei le-au zis: "Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?"
Care redare este cea corectă, cea din Biblia făcută de Dumitru Cornilescu sau cea din Biblia făcută de ortodocşi?
Textul grec bizantin arată următoarele:
Luca 6:1,2
“Într-un al doilea prim sabat, după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu este legal în sabate?
În textul grec, primul sabat este formulat la singular, iar al doilea la plural. Apoi, vedem din context, că atât fariseii, cât şi Isus şi ucenicii săi, erau pe câmp, pe lângă nişte semănături. Deşi textul nu specifică dacă erau de grâu sau nu, am putea afla din expresia “al doilea prim sabat, după Paşti”, despre ce semănături ar fi putut fi vorba.
După cum vedem, în Luca 6:1,2 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că unii dintre copiştii neânţelegând textul l-au simplificat la "sabat". Însă această redare este foarte veche şi este autentică. Acesta nu era un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul “prim sabat” de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare din 21 Nisan, primul “prim sabat” era cel din 15 Nisan, ce deschidea ciclul sărbătorilor din an. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului - căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Toate aceste menţiuni coincid cu prima şi ultima zi a Sărbătorii Azimelor de pe 15 Nisan şi 21 Nisan. După “Sabatul” din 15 Nisan, pe 16 Nisan trebuia adus la Templu omerul de orz din snopul de legănat (Levitic 23:11). Cel mai probabil, în această perioadă a anului se cocea orzul şi nu grâul în Israel. De aceea, nu ar trebui să punem în text cuvântul “grâu”.
Aşadar “prim sabatele” (sabatele principale) din 15 şi 21 Abib/Nisan nu erau sabate de ziua a şaptea, după cum vedem din schema zilelor lunii întâi:
Zilele lunii întâi Abib/Nisan
5 12 19 26 (prima zi,
duminica)
6 13 20 27 (a doua zi,
luni)
7 14 21 28 (a treia zi,
marţi)
1 8 15 22 29 (a patra zi, miercuri)
2 9 16 23 30 (a cincia zi, joi)
3 10 17 24
(a şasea zi, vineri)
4 11 18 25 (a
şaptea zi, sâmbăta)
Ce a spus Domnul Isus, când trebuia să învie?
Domnul Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt: Matei 12:40. El este cel mai important martor în acest procedeu de investigaţie biblică.
Domnul nostru Isus a spus clar: "Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului." (Matei 12:40)
Dau un search pe internet pentru alte texte asemănătoare, punând în motorul de căutare "va învia după trei zile" şi îmi dă:
Matei 27:63. si i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte ca inselatorul acela, pe cand era inca in viata, a zis: "Dupa trei zile voi invia."
Marcu 8:31. Atunci a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca mult, sa fie tagaduit de batrani, de preotii cei mai de seama si de carturari, sa fie omorat, si dupa trei zile sa invie. "μετὰ τρεῖς ἡμέρας" in Textus Receptus, confirmat de Bruce M. Metzenger, Textul Noului Testament, pagina 297
Marcu 10:34. care isi vor bate joc de El, Il vor bate cu nuiele, Il vor scuipa si-L vor omori; dar, dupa trei zile, va invia."
Număr mărturiile Bibliei: unu (Matei 12:40), doi (Matei 27:63), trei (Marcu 8:31), patru versete (Marcu 10:34) ... când îmi iese în cale un verset tradus greşit:
"Caci invata pe ucenicii Sai si zicea: "Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei îl vor omori, si a treia zi dupa ce-L vor omori, va invia." Marcu 9:31.
Textul de mai sus este tradus greşit deoarece fraza este formulată la plural, având "hemeras" („zile” la plural). Care variantă o luăm? Cea care corespunde cu ce a spus Domnul Isus la Matei 12:40 şi celelalte versete.?
Aşadar textul din Marcu 9:31 sună ca şi la Marcu 10:34 unde este tot "hemeras":
"Fiul omului va fi dat in mainile oamenilor; ei il vor omori, si la trei zile după ce-L vor omori, va învia." Marcu 9:31.
Până aici avem cinci mărturii: unu (Matei 12:40), doi (Matei 27:63), trei (Marcu 8:31), patru (Marcu 10:34), cinci (Marcu 9:3).
---
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu