LUCA 23 Versiunea Mesianica

 

LUCA 23

1 Şi toată mulţimea lor, ridicându-se, L-au dus la Pilat.

2 Şi au început să-L acuze, spunând: Pe acesta L-am găsit abătând naţiunea noastră, oprind a da tribut Cezarului, spunând El însuşi “Unsul” (Mesia) - un Rege, că este.

3 Şi Pilat L-a întrebat, spunând: „Tu eşti Regele Iudeilor?“ Şi El, răspunzându-i, a spus: „Tu zici“.

4 Şi Pilat a zis preoţilor de seamă şi mulţimii: „Nu găsesc nici o vină în Omul acesta“.

5 Dar ei insistau, spunând: „Agită poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici“. Dar Pilat, auzind de Galileea,

a întrebat dacă Omul este galileean.

7 Şi, aflând că este de sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în acele zile.

8 Şi Irod, când L-a văzut pe Ieşua ישוע, s-a bucurat foarte mult, pentru că de mult dorea să-L vadă, fiindcă auzise despre El; şi spera să vadă vreun semn făcut de El.

9 Şi L-a întrebat multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.

10 Şi preoţii de seamă şi cărturarii stăteau şi-L acuzau cu putere.

11 Şi Irod, împreună cu ostaşii lui, purtându-se cu El cu dispreţ şi batjocorindu-L, îmbrăcându-L cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

12 Şi, în aceeaşi zi, Pilat şi Irod au devenit prieteni unul cu altul, pentru că înainte era vrăjmăşie între ei.

13 Şi Pilat, chemând pe preoţii de seamă şi pe mai-mari şi poporul, le-a zis:

14 „Mi L-aţi adus pe Omul acesta ca pe unul care abate poporul. Şi, iată, eu, cercetându-L înaintea voastră, n-am găsit în Omul acesta nici o vină din cele de care-L acuzaţi voi.

15 Şi nici Irod, pentru că v-am trimis la el; şi, iată, nimic vrednic de moarte n-a fost făcut de El.

16 Deci, după ce-L voi pedepsi, îl voi elibera.

17. (Din necesitate dar, el trebuia să elibereze lor - după sărbătoare - unul.)

18 Dar ei au strigat cu toţii, spunând: „Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba“,

19 - unul care era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

20 Pilat deci li s-a adresat din nou, dorind să-L elibereze pe Ieşua ישוע .

21 Dar ei strigau, spunând: „Răstigneşte, răstigneşte-L!“

22 Şi el le-a zis a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El.

23 Deci îl voi pedepsi şi îl voi elibera“. Dar ei stăruiau cu strigăte puternice, cerând ca El să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor de seamă au învins.

24 Şi Pilat a hotărât să li se împlinească cererea lor.

25 Şi l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, şi pe Ieşua ישוע L-a lăsat în voia lor.

26 Şi, pe când îl duceau, au pus mâna pe Simon, un oarecare din Cirene, care venea de la câmp, şi au pus crucea asupra lui, ca să-l

ducă în urma lui Ieşua.

27 Şi îl urma o mare mulţime de popor şi de femei care se băteau în piept şi îl jeleau.

28 Şi Ieşua ישוע, întorcându-Se spre ele, a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri;

29 pentru că, iată, vin zile în care vor zice: «Ferice de cele sterile şi de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat».

30 Atunci vor începe să spună munţilor: «Cădeţi peste noi!», şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»

31 Pentru că, dacă se fac acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?“

32 Şi erau duşi şi alţii, doi răufăcători, împreună cu El, ca să fie omorâţi.

33 Şi, când au ajuns la locul numit „Căpăţâna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe răufăcători: pe unul la dreapta şi pe altul la stânga.

34. Şi, împărţind hainele Lui între ei, au aruncat sorţi.

35 Şi poporul stătea privind; şi îşi băteau joc şi mai-marii, zicând: „Pe alţii i-a salvat; să Se salveze pe Sine Însuşi, dacă Acesta este Unsul (Mesia) lui Dumnezeu, Cel Ales.

36 Şi îşi băteau joc de El şi ostaşii, apropiindu-se, dându-I vin oţetit

37 şi spunând: „Dacă Tu eşti Regele Iudeilor, salvează-Te pe Tine Însuţi!“

38 Era dar şi o inscripţie deaspura lui: „Acesta este Regele Iudeilor“ ((în litere elineşti (greceşti), şi romaice (latine) şi evreieşti)).

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl hulea, spunând: „Nu eşti Tu Unsul (Christosul, Mesia)? Salvează-Te pe Tine Însuţi şi pe noi“.

40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă?

41 Şi noi, în adevăr, pe drept suntem aici, pentru că primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic rău.

42 Şi I-a spus, Ieşua ישוע, aminteşte-Ţi de mine, când vei veni în Regatul Tău!

43 Şi I-a spus acestuia: ”Amin ţie îţi spun, astăzi, cu Mine tu vei fi în Paradis“.

44 Şi era acum ca pe la ceasul al şaselea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

45 Şi soarele s-a întunecat, sfâşiindu-se perdeaua odăii (templului) prin mijloc.

46 Şi strigând cu glas tare, Ieşua ישוע a spus: „Tată, în mâinile Tale îmi pun duhul Meu!“ Aceasta dar spunând, Şi-a dat duhul.

47 Văzând dar sutaşul ce s-a întâmplat, îl glorifica pe Dumnezeu, spunând: „Cu adevărat, Omul acesta drept a fost“.

48 Şi toţi cei adunaţi împreună gloate la spectacolul acesta, văzând cele întâmplate, bătându-se în piept, se întorceau.

49 Stând dar toţi acei cunoscuţi Lui de departe şi femeile care-L urmaseră din Galileea, priveau la acestea.

50 Şi iată, un bărbat pe nume Iosif, membru în sfat, fiind şi un bărbat bun şi drept;

51 acesta nu fusese de acord cu sfatul şi cu fapta lor - din Arimateea, o cetate a iudeilor, ci aştepta Regatul lui Dumnezeu,

52 Acesta, mergând la Pilat, a cerut trupul lui Ieşua ישוע .

53 Şi, luându-L jos, L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care n-a fost nimeni încă aşezat.

54 Şi ziua era a Preparării (mielului), şi Şabbatul (Sărbătorii azimelor) tocmai începea.

55 Urmându-l dar femeile care veniseră din Galileea cu El, priveau mormântul şi cum a fost aşezat trupul Său.

56 Întorcându-se dar, au pregătit arome şi miruri. Şi apoi în Şabbat s-au odihnit, după poruncă.